- În mod evident, Casa Albă îl consideră pe Traian Băsescu un partener de dialog mult mai serios şi mai credibil decât pe Victor Ponta, care nu a obţinut din recenta sa vizită în Statele Unite decât un statut de tolerat, de personaj politic cu care Casa Albă a discutat de nevoie, ca urmare a verdictului electoratului român, nu din convingerea că este un partener serios de discuţie. De fapt, vizita sa a fost un eşec, pentru că i-a fost refuzată o întrevedere cu Barack Obama. Când era tot prim ministru, Adrian Năstase a reuşit să fie primit de preşedintele Statelor Unite de două ori. Protejatul său, Victor Ponta, a fost însă ţinut la uşă. Trebuie să recunoaştem că este o mare "performanţă" să te duci în Statele Unite, cu nici două săptămâni înainte de începerea lucrărilor de amplasare a unei baze americane în ţara ta, şi să nu fi primit la Casa Albă. Mai mult, la inaugurarea lucrărilor de la Deveselu, la care au fost prezenţi adjunctul Secretarului general al NATO şi ministrul adjunct al apărării din SUA, premierul nici măcar nu a participat, fiind nevoit să-i cedeze prim-planul preşedintelui Băsescu, adică exact celui pe care cu o zi înainte îl numise un "şomer de lux", pe care nimeni nu-l mai ia în seamă! Faptele au demonstrat, însă, că de fapt premierul este cel pe care Statele Unite şi NATO nu-l iau în seamă. Poate va avea mai mult noroc prin Africa, deşi mă îndoiesc.
Diferenţa dintre statutul pe care Casa Albă îl acordă şefului statului român şi cel rezervat prim ministrului Ponta se vedea deja cu ochiul liber, dintr-o simplă lectură a comunicatului Casei Albe, după vizita premierului Ponta la Washington, în paralel cu rezumatul convorbirii telefonice Băsescu-Biden. Astfel, cu Traian Băsescu, Joe Biden a discutat despre teme majore de pe agenda internaţională, de la criza din Siria, la procesul de apropiere de UE a Ucrainei, Georgiei şi Republicii Moldova. Aceste teme nu au fost abordate în discuţiile cu Victor Ponta, iar comunicatul Casei Albe este destul de sărăcuţ: dincolo de politeţurile diplomatice, el are un singur mesaj, şi anume - preocuparea SUA faţă de ameninţările la adresa statului de drept în România. În ţările cu adevărat democratice, statul de drept este puternic, respectat şi de la sine înţeles, şi ar fi o insultă din partea SUA, să exprime preocupări la adresa acestuia. Ar fi oare de conceput că SUA să facă referiri la statul de drept, într-un comunicat referitor la discuţiile cu premierul Franţei, Italiei sau Germaniei? Cu România este însă o altă poveste - povestea unei tranziţii întârziate şi reversibile, într-o ţară cangrenată de corupţie, ceea ce impune o supraveghere permanentă şi o vigilenţă maximă, din partea partenerilor din UE şi NATO. Că aşa stau lucrurile, a demonstrat-o clar intervenţia fermă a Ambasadei SUA la Bucureşti, în sprijinul procurorilor DNA înlăturaţi din funcţiile de conducere, în urma unor ordine politice. Nu ştiu ce se aştepta Victor Ponta să realizeze în SUA după punerea la punct suferită la Bucureşti, din partea ambasadorilor olandez, american şi britanic, dar în final, a arătat ca un şcolar chemat la director, pentru a i se administra o corecţie. Atât şi nimic mai mult.
- Situaţia economică nu arată deloc roz în România, fapt confirmat chiar de la Palatul Victoria. În condiţiile în care guvernul trebuia să reducă deficitul bugetar, situaţia pe primele 9 luni arată catastrofal - deficitul este chiar mai mare cu circa 14% faţă de anul trecut, datorită nivelului slab al încasărilor, coroborat cu o creştere nesimţită a cheltuielilor cu bunurile şi serviciile. Astfel, pentru a nu arăta atât de dezastruos în faţa FMI, guvernul Ponta nu a găsit altă soluţie decât să măcelărească cel mai sănătos segment al cheltuielilor - investiţiile. Se ia în calcul şi creşterea cotei unice de impozitare. La ce să ne aşteptăm?
- Investiţiile au fost practic rase din buget, încă de la rectificarea din vară, şi nu puteau fi reluate în condiţiile în care veniturile la buget se situează sub aşteptări. Cauzele acestui eşec sunt multiple, dar la loc de frunte se situează proasta colectare a taxelor şi impozitelor. Încă din septembrie, preşedintele Consiliului fiscal, Ionuţ Dumitru, atrăgea atenţia că ANAF colectează doar jumătate din TVA, şi aceasta, din cauza corupţiei din organismele statului. De altfel, un studiu realizat pentru Comisia Europeană arată că România pierde venituri din TVA, în jur de 8% din PIB, Bulgaria pierde doar 1,6% din PIB, iar Germania doar 1%.
Niciodată România nu a stat bine la colectarea taxelor şi impozitelor, situându-se cu cel puţin 10% sub media UE, dar Victor Ponta s-a lăudat că reorganizează ANAF şi va înlătura toate deficienţele semnalate sub guvernele anterioare. Se pare însă că lucrurile merg mult mai prost în mandatul său, iar scandalurile de evaziune fiscală şi spălare de bani nu mai contenesc, după cum se vede şi din recentele descinderi ale DNA. O ţară în care evaziunea fiscală, corupţia şi incompetenţa au prins rădăcini adânci nu are cum să colecteze venituri suficiente la buget, pentru a-şi acoperi cheltuielile. Poate că DNA şi DIICOT vor reuşi să reducă în viitor corupţia şi evaziunea fiscală. Chiar dacă va fi aşa, tot nu ne putem redresa, atâta vreme cât suntem prost guvernaţi. Guvernul ar fi putut obţine, de pildă, sume considerabile din privatizarea Oltchim şi din privatizarea CFR Marfă, dar le-a ratat pe amândouă: pe prima în mod deliberat, pentru o reglare de conturi cu Dan Diaconescu, iar pe cea de a doua, pentru că o pornise dubios şi a fost nevoit s-o avorteze. Totodată, ar fi fost raţional ca, în condiţiile unor venituri necorespunzătoare, şi cheltuielile de personal ale guvernului să scadă, dar iată că ele au crescut. În schimb, majoritatea ministerelor au fost obligate să cedeze fonduri pentru achitarea obligaţiilor de co-finanţare a proiectelor finanţate din fonduri europene. Problema cea mai gravă este însă că România nu are bani pentru că nu produce destul, având o economie sufocată de fiscalitate, de birocraţie şi de - din nou! - corupţie. Investiţiile publice, despre care se vorbeşte atât de mult, nu sunt neapărat soluţia optimă, căci ele sunt îndeobşte generatoare de contracte pentru clientelă, care s-au dovedit păguboase pentru contribuabil. Important ar fi să se deblocheze economia astfel încât sectorul privat să se dezvolte şi să investească, sporindu-şi astfel şi contribuţia la bugetul de stat. Premierul nu dă semne că ar înţelege acest imperativ.
Nu putem, deci, anticipa, un reviriment economic, singurul de natură să ducă la echilibrarea bugetului, pentru că premierul şi echipa sa nu au curajul să adopte măsuri în sprijinul economiei reale - presupunând (nerealist) că ar şti care sunt acelea. Probabil că se vor inventa alte taxe şi impozite, pentru a acoperi găurile din buget, căci Ponta & co. nu vor pricepe în veci că mărirea poverii fiscale nu face decât să genereze mai multă evaziune, muncă la negru şi, în final, sărăcie.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
