Corijențe politice

Rodica Culcer
- Premierul Victor Ponta a folosit prilejul recentei sale vizite în Statele Unite pentru a-i asigura pe cei de la Chevron că România continuă să susțină exploatarea ga­ze­lor de șist. Spera, probabil, ca prin acest "plocon" să-și asigure o primire prietenoasă din partea vicepre­șe­din­telui Joe Biden. Comunicatul Administrației americane conține, însă, un avertisment dur, legat de respectarea sta­tului de drept. Pe de altă parte, imediat după plecarea lui Ponta, Joe Biden l-a sunat, la București, pe președintele Tra­ian Băsescu, o lovitură dură de imagine pentru premier. Cum comentați prestația premierului Ponta în SUA?

- În mod evident, Casa Albă îl consideră pe Traian Bă­ses­cu un partener de dialog mult mai serios și mai credibil decât pe Victor Ponta, care nu a obținut din recenta sa vizită în Statele Unite decât un statut de tolerat, de personaj politic cu care Casa Albă a discutat de nevoie, ca urmare a verdictului electoratului român, nu din convingerea că este un partener serios de discuție. De fapt, vizita sa a fost un eșec, pentru că i-a fost refuzată o întrevedere cu Barack Obama. Când era tot prim ministru, Adrian Năstase a reușit să fie primit de pre­ședintele Statelor Unite de două ori. Protejatul său, Victor Ponta, a fost însă ținut la ușă. Trebuie să recunoaștem că este o mare "performanță" să te duci în Statele Unite, cu nici două săptămâni înainte de începerea lucrărilor de amplasare a unei baze americane în țara ta, și să nu fi primit la Casa Albă. Mai mult, la inaugurarea lucrărilor de la Deveselu, la care au fost prezenți adjunctul Secretarului general al NATO și ministrul adjunct al apărării din SUA, premierul nici măcar nu a participat, fiind nevoit să-i cedeze prim-planul președintelui Băsescu, adică exact celui pe care cu o zi înainte îl numise un "șomer de lux", pe care nimeni nu-l mai ia în seamă! Fap­tele au demonstrat, însă, că de fapt premierul este cel pe care Statele Unite și NATO nu-l iau în seamă. Poate va avea mai mult noroc prin Africa, deși mă îndoiesc.
Diferența dintre statutul pe care Casa Albă îl acordă șefului statului român și cel rezervat prim ministrului Ponta se vedea deja cu ochiul liber, dintr-o simplă lectură a comu­ni­catului Casei Albe, după vizita premierului Ponta la Washing­ton, în paralel cu rezumatul convorbirii telefonice Bă­sescu-Biden. Astfel, cu Traian Băsescu, Joe Biden a discu­tat despre teme majore de pe agenda internațională, de la cri­za din Siria, la procesul de apropiere de UE a Ucrainei, Geor­giei și Republicii Moldova. Aceste teme nu au fost abordate în discuțiile cu Victor Ponta, iar comunicatul Casei Albe este destul de sărăcuț: dincolo de politețurile diplomatice, el are un singur mesaj, și anume - preocuparea SUA față de ame­nințările la adresa statului de drept în România. În țările cu adevărat democratice, statul de drept este puternic, respectat și de la sine înțeles, și ar fi o insultă din partea SUA, să expri­me preocupări la adresa aces­tuia. Ar fi oare de conceput că SUA să facă referiri la statul de drept, într-un comunicat referitor la discuțiile cu premierul Franței, Italiei sau Ger­maniei? Cu România este însă o altă poveste - povestea unei tranziții întârziate și reversibile, într-o țară cangrenată de corupție, ceea ce impune o suprave­ghe­re permanentă și o vigilență maximă, din partea partenerilor din UE și NATO. Că așa stau lucrurile, a demonstrat-o clar intervenția fermă a Ambasadei SUA la București, în sprijinul procurorilor DNA înlăturați din funcțiile de conducere, în urma unor ordine politice. Nu știu ce se aștepta Victor Ponta să realizeze în SUA după punerea la punct suferită la Bucu­rești, din partea ambasadorilor olandez, american și britanic, dar în final, a arătat ca un școlar chemat la director, pentru a i se administra o corecție. Atât și nimic mai mult.

- Situația economică nu arată deloc roz în România, fapt confirmat chiar de la Palatul Victoria. În condițiile în care guvernul trebuia să reducă deficitul bugetar, situația pe primele 9 luni arată catastrofal - deficitul este chiar mai mare cu circa 14% față de anul trecut, datorită nivelului slab al încasărilor, coroborat cu o creștere nesimțită a chel­tuielilor cu bunurile și serviciile. Astfel, pentru a nu arăta atât de dezastruos în fața FMI, guvernul Ponta nu a găsit altă soluție decât să măcelărească cel mai sănătos segment al cheltuielilor - investițiile. Se ia în calcul și creșterea cotei uni­ce de impozitare. La ce să ne așteptăm?

- Investițiile au fost practic rase din buget, încă de la rec­tificarea din vară, și nu puteau fi reluate în condițiile în care veniturile la buget se situează sub așteptări. Cauzele acestui eșec sunt multiple, dar la loc de frunte se situează proasta co­­lec­tare a taxelor și impozitelor. Încă din septembrie, pre­ședintele Consiliului fiscal, Ionuț Dumitru, atrăgea atenția că ANAF colectează doar jumătate din TVA, și aceasta, din cauza corupției din organismele statului. De altfel, un studiu realizat pentru Comisia Europeană arată că România pierde venituri din TVA, în jur de 8% din PIB, Bulgaria pierde doar 1,6% din PIB, iar Germania doar 1%.
Niciodată România nu a stat bine la colectarea taxelor și impozitelor, situându-se cu cel puțin 10% sub media UE, dar Victor Ponta s-a lăudat că reorganizează ANAF și va înlă­tura toate deficiențele semnalate sub guvernele anterioare. Se pare însă că lucrurile merg mult mai prost în mandatul său, iar scandalurile de evaziune fiscală și spălare de bani nu mai contenesc, după cum se vede și din recentele descinderi ale DNA. O țară în care evaziunea fiscală, corupția și incom­petența au prins rădăcini adânci nu are cum să colecteze venituri suficiente la buget, pentru a-și acoperi cheltuielile. Poate că DNA și DIICOT vor reuși să reducă în viitor corup­ția și evaziunea fiscală. Chiar dacă va fi așa, tot nu ne putem redresa, atâta vreme cât suntem prost guvernați. Guvernul ar fi putut obține, de pildă, sume considerabile din privatizarea Oltchim și din privatizarea CFR Marfă, dar le-a ratat pe amân­două: pe prima în mod deliberat, pentru o reglare de conturi cu Dan Diaconescu, iar pe cea de a doua, pentru că o pornise dubios și a fost nevoit s-o avorteze. Totodată, ar fi fost rațional ca, în condițiile unor venituri necorespun­ză­toa­re, și cheltuielile de personal ale guvernului să scadă, dar iată că ele au crescut. În schimb, majoritatea ministerelor au fost obligate să cedeze fonduri pentru achitarea obligațiilor de co-finanțare a proiectelor finanțate din fonduri europene. Problema cea mai gravă este însă că România nu are bani pen­tru că nu produce destul, având o economie sufocată de fis­calitate, de birocrație și de - din nou! - corupție. Inves­ti­ții­le publice, despre care se vorbește atât de mult, nu sunt nea­părat soluția optimă, căci ele sunt îndeobște generatoare de contracte pentru clientelă, care s-au dovedit păguboase pentru contribuabil. Important ar fi să se deblocheze eco­no­mia astfel încât sectorul privat să se dezvolte și să inves­tească, sporindu-și astfel și contribuția la bugetul de stat. Premierul nu dă semne că ar înțelege acest imperativ.
Nu putem, deci, anticipa, un reviriment economic, sin­gurul de natură să ducă la echilibrarea bugetului, pentru că pre­­mierul și echipa sa nu au curajul să adopte măsuri în spri­jinul economiei reale - presupunând (nerealist) că ar ști care sunt acelea. Probabil că se vor inventa alte taxe și impozite, pentru a acoperi găurile din buget, căci Ponta & co. nu vor pricepe în veci că mărirea poverii fiscale nu face decât să genereze mai multă evaziune, muncă la negru și, în final, să­răcie.