Prin recuperarea acestor sume, omul de afaceri Gruia Stoica, cel care controlează Grup Feroviar, nu a avut nimic de pierdut în urma privatizării eşuate. Câştigătorul licitaţiei anunţase, pe 14 octombrie, la finalul discuţiilor de la Ministerul Transporturilor, că "vânzătorul nu şi-a îndeplinit clauzele suspensive" din contract. Ministrul Transporturilor, Ramona Mănescu, a anunţat, la rândul său, desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, fără a clarifica motivul acestui eşec. 10 milioane de euro şi nici o explicaţie! În orice ţară civilizată, într-un contract de achiziţie la acest nivel, care implică o companie de valoarea şi influenţa CFR Marfă, garanţia financiară pe care o primeşte vânzătorul e un termen-cheie. Dacă, dintr-un anume motiv, cumpărătorul nu vine cu toţi banii până la un termen-limită, garanţia rămâne la vânzător: astea sunt regulile jocului în business. Numai că, din nu se ştie ce motiv, Ministerul Transporturilor se simte cu musca pe căciulă şi returnează garanţia către GFR, confirmând astfel acuzaţiile lui Gruia Stoica, legate de faptul că instituţia în cauză nu şi-ar fi respectat, la rându-i, anumite promisiuni. 10 milioane de euro şi nicio explicaţie: în orice ţară civilizată, un astfel de tun dat bugetului de stat s-ar fi lăsat cu demisii şi anchete...
Dar, dincolo de pierderea garanţiei de participare a GFR, cazul CFR Marfă nu e decât un nou exemplu de batjocură a guvernanţilor faţă de contribuabili, faţă de partenerii europeni şi creditorii internaţionali. Ca şi Oltchim, CFR Marfă era pe lista privatizărilor cerute de Fondul Monetar Internaţional. În loc să caute soluţii de salvare a acestor companii, Guvernul Ponta a girat, cu o iresponsabilitate de-a dreptul şocantă, două simulacre de privatizare. Nici Dan Diaconescu, nici Gruia Stoica nu au reuşit să vină cu banii promişi, în timp ce investitori serioşi au fost trimişi la plimbare sau excluşi din start, de condiţii de participare "cu dedicaţie". De fapt, nici unul, nici celălalt nu au vrut cu adevărat să cumpere cele două companii, după cum nici statul nu a vrut cu adevărat să vândă. Diaconescu avea doar nevoie de publicitate electorală gratuită, Gruia Stoica avea tot interesul să blocheze privatizarea marelui său competitor CFR Marfă, iar guvernul avea nevoie de pretextul că munceşte la condiţiile puse de FMI. Or fi finanţiştii de la FMI şi de la Banca Mondială nesuferiţi, dar proşti nu sunt şi nici nu se uită la Antena 3! Iar cazul CFR Marfă pute de la o poştă.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
