"E joi, vine «Formula AS»"

E dimineaţă, ies de la schimbul trei şi, som­noroasă, mă-ndrept spre casă, dar cu sufletul bucuros, că-i joi, zi mare, Înălţarea Dom­nului nostru Iisus Hristos, şi ziua în care îmi întâlnesc prietena de-o viaţă, „Formula AS".

Ne­răbdătoare, mă-ndrept spre chioşcul „meu", care mi-aduce revista mai devreme... c-o zi. Ajung acasă şi doar o răsfoiesc, să văd cuprinsul. Răs­făţul vine mai târziu, când, odihnită, după un somn profund, îmi fac cafeaua şi ies în raiul din curtea casei, savurând cu nesaţ revista, unde stă­rile mi se schimbă de la o pagină la alta.
De ceva vreme, televizorul e doar un obiect în casa mea şi singura informaţie reală, despre situaţia dramatică din ţară, o aflu din pagina politică a "Formulei AS". A fost o vreme când mă revoltam, dar acum, sufletul mi-e greu şi nu înţeleg de ce atâta nepăsare cu ţara ta, cu semenii tăi? Oare conştiinţa s-a demodat? Nu mai există, nu mai mustră? Nu mai există iubire de ţară, de neam?
De fapt, nu pagina politică m-a făcut să vă scriu, ci Roşia Montană, pe care din păcate nu o cunosc, decât din paginile tale, dragă "Formula AS", dar asta nu mă opreşte să o iubesc şi să-mi pese. Este o bucată din ţara noastră, primită în dar de la strămoşii noştri şi avem datoria să o lăsăm aşa cum am primit-o. E bine că noi, oamenii, suntem diferiţi, dar nu pot înţelege lipsa de omenie şi nepăsarea care i-a cuprins pe unii dintre semeni, trăind doar pentru ei, pentru interesele lor. Oriunde am fugi în astă lume, după mai bine, n-o să găsim, dacă în urmă lăsăm suferinţă. Să-ţi clădeşti fericirea pe suferinţele celor din jur e o mare păcăleală, căci "ce semeni, aia culegi", oriunde ai fi. De multe ori mă simt vinovată, nu fac nimic, doar mă revolt şi-atât, din păcate. Poate că e puţin, dar îi admir pe toţi cei care se implică în salvarea Roşiei Montane şi, mai ales, mă plec în faţa celor care nu se vând şi le mulţumesc, că o fac şi pentru noi, cei de pe margine. Dacă oamenii ar cunoaşte Biblia, cuvântul şi poruncile lui Dumnezeu, nimeni nu s-ar mai vinde, chiar de-ar muri de foame. Iuda s-a bucurat pe moment de cei 30 de arginţi, dar imediat a venit căinţa, deznă­dejdea, care i-a adus pierderea sufletului.
Sunt sigură că dacă vouă, "Formula AS", nu vă păsa de Roşia Montană, demult era praf şi pulbere acest tărâm de basm.
Atât am vrut să spun şi să vă mulţumesc pentru ziua de azi, pentru cele care au fost şi pentru cele care vor veni...
Să fiţi sănătoşi şi Bunul Dumnezeu să vă dă­ruiască tot ce vă foloseşte, asemenea şi celor care vă citesc!
Cu mult drag,
CONSTANŢA SZLAVICS