Prin recuperarea acestor sume, omul de afaceri Gruia Stoica, cel care controlează Grup Feroviar, nu a avut nimic de pierdut în urma privatizării eșuate. Câștigătorul licitației anunțase, pe 14 octombrie, la finalul discuțiilor de la Ministerul Transporturilor, că "vânzătorul nu și-a îndeplinit clauzele suspensive" din contract. Ministrul Transporturilor, Ramona Mănescu, a anunțat, la rândul său, desființarea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, fără a clarifica motivul acestui eșec. 10 milioane de euro și nici o explicație! În orice țară civilizată, într-un contract de achiziție la acest nivel, care implică o companie de valoarea și influența CFR Marfă, garanția financiară pe care o primește vânzătorul e un termen-cheie. Dacă, dintr-un anume motiv, cumpărătorul nu vine cu toți banii până la un termen-limită, garanția rămâne la vânzător: astea sunt regulile jocului în business. Numai că, din nu se știe ce motiv, Ministerul Transporturilor se simte cu musca pe căciulă și returnează garanția către GFR, confirmând astfel acuzațiile lui Gruia Stoica, legate de faptul că instituția în cauză nu și-ar fi respectat, la rându-i, anumite promisiuni. 10 milioane de euro și nicio explicație: în orice țară civilizată, un astfel de tun dat bugetului de stat s-ar fi lăsat cu demisii și anchete...
Dar, dincolo de pierderea garanției de participare a GFR, cazul CFR Marfă nu e decât un nou exemplu de batjocură a guvernanților față de contribuabili, față de partenerii europeni și creditorii internaționali. Ca și Oltchim, CFR Marfă era pe lista privatizărilor cerute de Fondul Monetar Internațional. În loc să caute soluții de salvare a acestor companii, Guvernul Ponta a girat, cu o iresponsabilitate de-a dreptul șocantă, două simulacre de privatizare. Nici Dan Diaconescu, nici Gruia Stoica nu au reușit să vină cu banii promiși, în timp ce investitori serioși au fost trimiși la plimbare sau excluși din start, de condiții de participare "cu dedicație". De fapt, nici unul, nici celălalt nu au vrut cu adevărat să cumpere cele două companii, după cum nici statul nu a vrut cu adevărat să vândă. Diaconescu avea doar nevoie de publicitate electorală gratuită, Gruia Stoica avea tot interesul să blocheze privatizarea marelui său competitor CFR Marfă, iar guvernul avea nevoie de pretextul că muncește la condițiile puse de FMI. Or fi finanțiștii de la FMI și de la Banca Mondială nesuferiți, dar proști nu sunt și nici nu se uită la Antena 3! Iar cazul CFR Marfă pute de la o poștă.