"E joi, vine «Formula AS»"

E dimineață, ies de la schimbul trei și, som­noroasă, mă-ndrept spre casă, dar cu sufletul bucuros, că-i joi, zi mare, Înălțarea Dom­nului nostru Iisus Hristos, și ziua în care îmi întâlnesc prietena de-o viață, „Formula AS".

Ne­răbdătoare, mă-ndrept spre chioșcul „meu", care mi-aduce revista mai devreme... c-o zi. Ajung acasă și doar o răsfoiesc, să văd cuprinsul. Răs­fățul vine mai târziu, când, odihnită, după un somn profund, îmi fac cafeaua și ies în raiul din curtea casei, savurând cu nesaț revista, unde stă­rile mi se schimbă de la o pagină la alta.
De ceva vreme, televizorul e doar un obiect în casa mea și singura informație reală, despre situația dramatică din țară, o aflu din pagina politică a "Formulei AS". A fost o vreme când mă revoltam, dar acum, sufletul mi-e greu și nu înțeleg de ce atâta nepăsare cu țara ta, cu semenii tăi? Oare conștiința s-a demodat? Nu mai există, nu mai mustră? Nu mai există iubire de țară, de neam?
De fapt, nu pagina politică m-a făcut să vă scriu, ci Roșia Montană, pe care din păcate nu o cunosc, decât din paginile tale, dragă "Formula AS", dar asta nu mă oprește să o iubesc și să-mi pese. Este o bucată din țara noastră, primită în dar de la strămoșii noștri și avem datoria să o lăsăm așa cum am primit-o. E bine că noi, oamenii, suntem diferiți, dar nu pot înțelege lipsa de omenie și nepăsarea care i-a cuprins pe unii dintre semeni, trăind doar pentru ei, pentru interesele lor. Oriunde am fugi în astă lume, după mai bine, n-o să găsim, dacă în urmă lăsăm suferință. Să-ți clădești fericirea pe suferințele celor din jur e o mare păcăleală, căci "ce semeni, aia culegi", oriunde ai fi. De multe ori mă simt vinovată, nu fac nimic, doar mă revolt și-atât, din păcate. Poate că e puțin, dar îi admir pe toți cei care se implică în salvarea Roșiei Montane și, mai ales, mă plec în fața celor care nu se vând și le mulțumesc, că o fac și pentru noi, cei de pe margine. Dacă oamenii ar cunoaște Biblia, cuvântul și poruncile lui Dumnezeu, nimeni nu s-ar mai vinde, chiar de-ar muri de foame. Iuda s-a bucurat pe moment de cei 30 de arginți, dar imediat a venit căința, deznă­dejdea, care i-a adus pierderea sufletului.
Sunt sigură că dacă vouă, "Formula AS", nu vă păsa de Roșia Montană, demult era praf și pulbere acest tărâm de basm.
Atât am vrut să spun și să vă mulțumesc pentru ziua de azi, pentru cele care au fost și pentru cele care vor veni...
Să fiți sănătoși și Bunul Dumnezeu să vă dă­ruiască tot ce vă folosește, asemenea și celor care vă citesc!
Cu mult drag,
CONSTANȚA SZLAVICS