Niciodată, în cei 17 ani de la iniţiere, proiectul Roşia Montană nu a fost atât de actual şi atât de "fierbinte" pentru opinia publică. Marile demonstraţii din ţară şi din străinătate sunt o importantă dovadă în acest sens. Ceea ce a scandalizat pe toată lumea a fost poziţionarea primului ministru, a altor membri ai Cabinetului, de partea corporaţiei aurifere, în răspăr cu interesele naţionale şi cu promisiunile USL din campania electorală. Aceasta a fost picătura care a umplut paharul răbdării publice, momentul în care au fost declanşate marile proteste, poate cele mai mari mişcări anticorporatiste din ultimul sfert de veac din această parte a Europei. Monica Macovei, membru al Parlamentului European (MEP), a fost de la început împotriva acestui proiect devastator pentru România şi este necruţătoare atunci când vorbeşte de responsabilii actuali ai situaţiei din Apuseni.
"Licenţa de exploatare a expirat"
- V-aţi manifestat opoziţia faţă de proiectul Roşia Montană încă de pe când partidul dvs. se afla la guvernare. Vă rog să reamintiţi cititorilor motivele acestei poziţii. De ce vă opuneţi?
- Au trecut deja ani de zile de când avertizez asupra ilegalităţilor şi riscurilor legate de proiectul minier de la Roşia Montană. Probabil sunt singurul politician care nu şi-a schimbat opinia, nu am cedat în faţa comandamentelor politice, nu m-am dat după vântul populismului şi, evident, nu am răspuns niciunui fel de tentaţii, aşa cum, probabil, a fost cazul cu mulţi politicieni. Am fost şi rămân consecventă în tot ceea ce fac, inclusiv în privinţa proiectului Roşia Montană. În toată această perioadă s-au înmulţit informaţiile care indică ilegalităţi în acest proiect şi accentuează pericolul ecologic de la Roşia Montană, şi au apărut prea puţine informaţii care să ofere garanţii privind siguranţa exploatării. Voi continua să spun că acest proiect este ilegal şi nociv pentru România. Revenind la motive: sunt foarte multe ilegalităţi, de la primul moment (1995), când Minvest Deva, companie de stat, a publicat anunţul de licitaţie a doua zi după ce deja se făcuse parteneriatul cu Gold Corporation. Ulterior, au fost alte două momente suspecte: scăderea participaţiei statului şi transferul gratuit al licenţei de exploatare către Gold Corporation, deşi, iniţial, primise doar licenţa de explorare ca partener al Minvest. Dacă citiţi cu atenţie licenţa de exploatare, publicată de curând de Rise Project, se ştia de la început ce va urma. Nu motivele economice au stat la baza acestor decizii, ci altele, destul de suspecte şi pe care le putem intui toţi. Mai e un aspect despre care nu s-a vorbit foarte mult: expirarea licenţei de exploatare. Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) susţine că are o licenţă de exploatare validă (47/1999), acordată prin HG 458/10.06.1999, ale cărei prevederi sunt, în mod nejustificat, secrete. Atât vechea Lege a minelor, cât şi cea nouă, spun că pentru începerea activităţii miniere prevăzute în licenţă este necesară obţinerea unui acord de mediu în maximum 180 de zile (vechea lege a minelor), respectiv 60 de zile (noua lege a minelor) de la acordarea licenţei de exploatare. Aceste termene au fost de mult depăşite. În opinia mea, în aceste condiţii, orice activitate minieră la Roşia Montană ar fi ilegală, iar autorităţile trebuie să constate expirarea licenţei de exploatare 47/1999 şi obligativitatea reluării procedurilor pentru o nouă licenţă.
"Autorităţile au încălcat dinadins legile, pentru a favoriza RMGC"
- Licenţa acordată în 1999 era pentru mina veche, exploatată de Minvest (statul român) şi închisă în 2006. Cum poate servi aceeaşi licenţă unui proiect total diferit pentru un perimetru extins?
- Pentru noul proiect minier, pe care îl promovează RMGC, perimetrul a fost modificat de câteva ori, astfel că toate operaţiile de explorare, cercetare arheologică, descărcări de sarcină arheologică, certificat de urbanism etc. se bazează pe un perimetru ilegal. Logic, asta înseamnă că pentru noul proiect nu există licenţă de exploatare. Ştim bine discuţiile publice privind metodele de lobby ale acestei companii, privind modul în care politicieni, demnitari, funcţionari publici sau jurnalişti devin peste noapte promotori ai proiectului, iar instituţii de presă devin tăcute sau îl promovează agresiv, fără legătură cu vreun interes jurnalistic de informare. În acest caz, guvernul se comportă ca unul corupt, de lumea a treia. Asta este impresia pe care o lasă pentru cei care observă schimbările de poziţionare ale primului ministru Ponta şi ale altor membri ai executivului. Vrea să facă statul român afaceri cu o companie care se insinuează în decizia publică în mod netransparent, cred chiar dincolo de limita legalităţii? Ar fi o decizie proastă. Apoi contează şi argumentele de ecologie. Ce motive am să cred că această companie, guvernul român, autorităţile de control, încă permeabile la corupţie, vor gestiona eficient şi corect riscurile de mediu ale unui astfel de proiect mamut? Nu am, nu ai cum să ai încredere, pentru că nu ni s-au oferit argumente convingătoare, dincolo de orice îndoială. În plus, banii RMGC pentru ecologizarea zonei nu ar veni acum, ci peste mai mulţi ani (timp în care compania poate să dispară sau să dea faliment), şi nu sunt 330-350 milioane de euro pentru mediu, cât a spus Ponta, şi nici 46 milioane de euro, cât apare în documentul lui Şova, ci mult mai puţini, adică 23 milioane euro, potrivit RMGC. Ca în bancul de la Radio Erevan: este adevărat că lui Ion i s-a dat un Logan? Da, este adevărat, dar nu un Logan, ci o bicicletă, şi nu i s-a dat, ci i s-a furat. În concluzie, Ponta şi Şova scot cifre din burtă, deci nu pot fi crezuţi nici în alte privinţe. Aş mai adăuga doar un motiv pentru care sunt împotriva proiectului. Eu am o altfel de viziune de dezvoltare pentru România, nu pe bază de locuri de muncă temporare sau pe o perioadă limitată de timp, nu prin înţelegeri netransparente sau prin activităţi care mai degrabă stimulează clientelismul şi corupţia. Nu vreau să dăm un semnal în mediul economic că România a ales o cale primitivă de dezvoltare. Pe scurt, autorităţile au încălcat intenţionat legile pentru a favoriza RMGC împotriva interesului public, iar eu nu am decât corupţia ca explicaţie logică. Un semnal puternic al luptei împotriva corupţiei ar fi oprirea proiectului RMGC. Asta ar stabili un climat de încredere pentru investitori şi de concurenţă loială.
"Ponta ar trebui, eventual, să se angajeze la RMGC!"
- Oprirea exploatării cu cianuri la Roşia Montană a fost una din cele mai convingătoare promisiuni electorale ale USL. Aveţi vreo explicaţie pentru această răzgândire ca la Ploieşti a guvernului Ponta?
- Ponta guvernează exclusiv prin minciună. I-a păcălit pe români pentru voturi şi va continua să o facă, cu consecinţe dramatice pentru dezvoltarea României şi pentru statul de drept. L-am întrebat, public, ce a negociat cu RMGC, ca să ajungă să ameninţe poporul român că va plăti despăgubiri ("despăgubirile le vom plăti toţi") şi ca el însuşi să devină avocat al RMGC, din postura de prim-ministru al României. Nu am primit niciun răspuns. Nu am fi ajuns în această situaţie dacă nu promova acel proiect de lege neconstituţional în parlament. Ponta nu este doar mincinos, este şi laş, pentru că nu are curajul de a-şi asuma proiectul. Dacă cineva ar trebui să plătească, nu noi suntem aceia. Să plătească el şi cine a luat bani de-a lungul anilor. Oricum, trebuie să plece, eventual să se angajeze la RMGC.
- Aveţi o explicaţie pentru comportamentul iraţional al miniştrilor implicaţi în elaborarea proiectului de lege dedicat exploatării miniere de la Roşia Montană?
- Ana Diculescu Şova, mama ministrului Şova, lucrează sau a lucrat pentru RMGC. Proiectul de lege în favoarea RMGC a fost promovat de d-l Şova. Am putea spune, deci, că proiectul RMGC e un fel de afacere în familie. L-am auzit în Comisia care evaluează proiectul minier cum făcea lobby pe faţă companiei şi cum minţea că România este obligată să dea drumul exploatării. După astfel de declaraţii, Şova ar fi trebuit să zboare din Guvern, un om care nu apără interesele statului român nu are ce căuta într-o poziţie de ministru. Rovana Plumb, ministru al Mediului, nici măcar nu a dat un aviz de mediu înainte de trimiterea proiectului în Parlament, ceea ce este complet ilegal. Hai să fim serioşi, doamna Plumb, domnii Barbu, Şova şi ceilalţi par să lucreze la o afacere de partid, nu la guvernul României, pentru români şi pentru statul român. Este şi aceasta o formă de trădare, pentru că acţionează împotriva intereselor românilor. "Sunt cianuraţi"! Spun asta după ce am văzut un mesaj al unui protestatar ("Eu nu sunt cianurat').
"Mă bucur că tinerii au redevenit activi. E un pas mare înainte"
- Vă rog să analizaţi semnificaţia şi specificul marilor proteste din aceste zile, din ţară şi din străinătate.
- Discutând despre proteste, reamintesc ce ne spunea Dante, în Infernul: "Cele mai întunecate locuri din Iad le sunt rezervate celor care stau deoparte în vremuri de criză morală". În stradă, sunt oameni care vin de bunăvoie, fără un interes material, pentru că au o credinţă, nu vin pentru revendicări salariale sau pentru că sunt aduşi cu autocarele. Cei din stradă nu sunt plătiţi, nu vin la comandă. Acesta este marele câştig al acestor proteste. Oamenii sunt diverşi, fiecare spune sau strigă ce-i trece prin cap, înţeleg că au apărut mesaje anticapitaliste, există şi demonstranţi de profesie. Aceştia sunt însă o minoritate. Contează că mii de oameni cu profesii diferite, cu interese diferite şi opinii ideologice diferite sau chiar divergente au sesizat o hoţie, o ilegalitate, şi o denunţă activ, public, se implică şi le pasă. Mă bucur că tinerii au redevenit activi, e un pas mare înainte, în implicarea lor în treburile cetăţii, ale ţării. Pentru apărarea democraţiei, oamenii ies în stradă şi îşi spun părerea, aşa se întâmplă în democraţiile sănătoase. Foarte bine fac. Un popor inert este un pericol pentru democraţie. Trebuie să intervină şi atunci când sunt în joc şi alte lucruri vitale pentru o democraţie: statul de drept, respectarea legii, anticorupţia. Nerespectarea lor înseamnă tot minciună, hoţie, înseamnă că proiecte controversate, ca cel al RMGC, sunt şi vor fi posibile în România, înseamnă dispreţ faţă de banul fiecăruia şi sărăcie. Şi mai înseamnă "vremuri de criză morală", aşa că adresez îndemnul de a reacţiona, de a nu sta deoparte, cum spunea şi Dante, acum 700 ani. Da, protestele nu au lideri şi pentru asta sunt cu atât mai valoroase, pentru că oamenii aceia nu sunt organizaţi de cineva, se organizează ad hoc, pe reţelele de socializare. Am văzut şi diferite persoane care au încercat să vorbească în numele protestatarilor şi să se legitimeze politic folosindu-se de ei. Sunt aceleaşi persoane care făceau campanie lui Ponta şi USL-ului pe la diverse televiziuni, participau la proteste ale USL şi luau partea USL, în vara lui 2012, când statul de drept era bătut cu nuiele. Pare o încercare a acestor persoane să denatureze protestele, sper să nu le reuşească. Cât despre cei care au protestat în mină, la Roşia Montană, aceştia erau angajaţii RMGC, plătiţi de RMGC, deci este exclusă vreo asemănare cu protestatarii autentici din oraşele ţării.
"Să creăm locuri de muncă prin înscrierea Roşiei Montane în patrimoniul UNESCO, prin refacerea galeriilor antice şi investiţii în turism"
- Care sunt alternativele de dezvoltare la Roşia Montană? Cum s-ar putea crea "locuri de muncă" (obsesia propagandistică a RMGC) în afara mineritului?
- Reiau propunerile pe care le-am făcut acum doi ani: 1. Să creăm locuri de muncă la Roşia Montană prin înscrierea acestei zone în patrimoniul UNESCO, prin refacerea galeriilor antice şi investiţii în turism. 2. Dacă chiar trebuie să exploatăm aurul de acolo, să o facem spre beneficiul fiecărui cetăţean român, cu mijloace care nu pun în pericol sănătatea noastră şi a celor care vin după noi. 3. O sugestie este ca minerii să se ocupe de refacerea şi conservarea ecologică a zonei, unde se poate dezvolta mica industrie, care să utilizeze iniţiativele şi talentele locale şi unde se poate face agroturism. Există fonduri europene pentru astfel de investiţii şi proiecte. Ar fi potrivit să întrebăm inginerii minieri, dezvoltatorii agro-industriali şi din turism, pentru că ei pot avea recomandări practice şi adaptate zonei. Totul este să le ceară cineva părerea şi să îi ajute să pună pe picioare afaceri care să aducă locuri de muncă pe termen lung şi să dezvolte zona.