TIA ŞERBĂNESCU - "Roşia Montană poate fi începutul sfârşitului pentru guvernarea USL"

Analiza politică a lunii SEPTEMBRIE

"Tânăra generaţie lucidă nu mai rabdă şi nu mai tace"

- De câteva săptămâni încoace, în Bucureşti şi Cluj, mai cu seamă, dar şi în alte oraşe din ţară, se ţin lanţ manifestaţiile de protest împotriva exploatării cu cianuri de la Roşia Montană. Cum de un astfel de su­biect, lipsit de un impact imediat (aşa cum bunăoară ar fi tăierea salariilor bugetarilor) şi fără rădăcini în con­ştiinţa comunitară (căci nu avem tradiţie în eco­logism), a făcut masă critică pentru demonstraţii de stradă de o amploare comparabilă doar cu a celor de la începutul anilor '90?

- Au fost două "cartuşe" declanşatoare: emiterea de către guvern a unui proiect de lege anticonstituţional, în favoarea Gold Corporation, pentru exploatarea de la Roşia Montană şi, prin aceasta, depăşirea limitei de suportabilitate pentru tânăra generaţie lucidă. Căci nu­cleul dur din Piaţa Universităţii este alcătuit din ti­neret, un tineret studios, informat, preocupat de ceea ce se întâmplă. Tinerii au rezonat primii la proiectul Roşia Montană, şi pe bună dreptate, pentru că e un subiect care priveşte viitorul lor şi modul de viaţă pe care şi-l pro­iectează. După aceea, au aderat la mişcare şi alte categorii de oameni. Dar în primul rând au fost aceşti tineri, care refuză să mai fie indiferenţi, care, probabil nici n-au mers la vot, tocmai pentru că sunt foarte cri­tici, exigenţi, atenţi, dar care acum au simţit pericolul. Prin urmare, tânăra generaţie lucidă nu mai rabdă şi nu mai tace. Trebuie subliniat că este protestul generaţiei tinere lucide - o categorie cu care noi nu ne-am prea în­tâlnit. Eram obişnuiţi cu protestatarii viscerali, emo­ţio­nali şi care aveau revendicări materiale - salarii, bur­se, taxe mai mici etc. Ei, această generaţie vede mai de­parte decât generaţia mai vârstnică, ale cărei reflexe s-au tocit în lupta cotidiană. E tare reconfortant să vezi că generaţia tânără, pe care o credeai dezinteresată de problemele ţării, concentrată numai pe propria carieră, cinică şi foarte pragmatică, a reacţionat la un subiect atât de important. Protestele sunt nu numai masive, ci şi de-o inteligenţă şi o decenţă, jos pălăria! Politicienii puterii şi unii "analişti" interesaţi au încercat să le minimalizeze şi să le compromită, susţinând că sunt finanţate de miliardarul de origine maghiară George Soros - o minciună pe care a respins-o până şi preşe­din­tele Traian Băsescu, altfel un susţinător al proiec­tu­lui Roşia Montană. E şi imposibil să scoţi atâţia oameni în stradă pe bani. Dacă se forţează partidele din arcul puterii, care au 70% în Parlament, cu tot cu sindicatele afiliate, şi tot nu adună nici cinci mii de persoane la un protest. Adevărul este că tânăra generaţie a înţeles că proiectul Roşia Montană Gold Corporation poate de­clanşa o catastrofă cu consecinţe definitive.

"Nu vom mai avea la Roşia nici aur, nici munţi, nici locuri de muncă, dar vom avea locuri de veci cu nemiluita"

- Preşedintele Traian Băsescu a căutat să ne risi­peas­că temerile, afirmând că cianurile vor fi elimi­nate de razele solare...

- Şirul declaraţiilor ciudate a început cu un primar din Apuseni, care a zis că cianurile îmbunătăţesc viaţa sexuală, că ştie el că dacă mănânci peşte din lacul cu cia­nuri devii grozav. O fi, dar se vede că atrofiază cre­ierul. Apoi, d-l Victor Ponta a preluat declaraţia celor de la Gold Corporation, a plagiat-o, ca să spun aşa, anu­me - că necazul este numai şi numai cu numele cianurii, care nu e unul frumos şi cu bună reputaţie, că dacă ar fi chemat-o, de pildă, Cătălina, n-ar mai fi exis­tat nici un motiv de stres. Cam aşa şi d-l Băsescu. Acum, conform domniei sale, ar trebui să ducem cia­nurile la plajă, să stea la ultraviolete până nu mai ră­mâne una. Adevărul e mult mai crunt. La Roşia e mai mult decât o exploatare, e o amputare. Dispar patru munţi. Iar natura se va răzbuna. Deja avem schimbări climaterice serioase şi tremurăm de teama inundaţiilor la fiecare ploaie, din cauza defrişărilor excesive moti­vate de lăcomie. Acum mai distrugem şi munţii... Ne aflăm în situaţia de părinţi bezmetici, care vând totul din casă pentru a avea ce bea astăzi, fără să le mai pese dacă mâine copiii lor vor avea ce pune pe masă. Peste 14 ani, cât este durata proiectului, statul român va constata că nu a câştigat mare lucru şi că nu vom mai avea la Roşia nici aur, nici munţi, nici locuri de muncă, dar vom avea locuri de veci cu nemiluita. Este inad­misibil că o întreagă clasă politică a acceptat, în diferite etape, posibilitatea ca acest proiect să fie pus în prac­tică, cu riscurile de rigoare pe toate palierele, econo­mic, social, cultural, ecologic. Bine că, deocamdată, a produs nu­mai pagube politice.

"Clasa politică suportă efectele proiectului Roşia Montană"

- Se văd deja efectele protestelor, ori le presupu­neţi?

- Sunt palpabile. Întâi că disputa pe acest proiect a separat actorii de pe scena politică, pe motive de interes electoral, în perspectiva alegerilor de anul viitor. PSD s-a declarat pro, pentru că presupune că nu va pierde mult electorat, mai ales dacă pedalează pe nevoia de locuri de muncă, PNL s-a declarat împotrivă, pentru că electoratul său e de altă factură şi mare parte din el e în stradă acum, PDL a scăldat-o, spunând că nu e de acord cu legea propusă de guvern, dar neavând o atitudine net defavorabilă proiectului, în principiu. Propunerea legislativă a Cabinetului Ponta este atât de împotriva naturii, încât a generat reacţii complet nesănătoase din partea politicienilor. Proiectul de lege a ajuns în Par­lament fără aviz de mediu şi cu un aviz negativ din par­tea Ministerului Justiţiei, care l-a desfiinţat ca anti­constituţional. Şi-atunci, prim-ministrul Victor Ponta a comis o gafă colosală: a ieşit şi a spus că, deşi a trimis proiectul în Parlament, nu-l va vota în calitatea sa de deputat. De asemenea, d-l Crin Antonescu a prins mo­mentul să se distanţeze de guvernare şi să se afirme ca lider al opoziţiei. Carevasăzică, este şi preşedinele Se­natului, şi copreşedinte al USL, dar şi liderul opoziţiei, cel puţin în chestiunea acestui proiect pe care a anunţat că PNL nu-l votează. În acest joc, profitând de poziţiile celor doi, a intrat şi d-l Traian Băsescu. Şi, de unde sus­ţinea proiectul, acum s-a declarat neutru, ca să poată ar­bitra, chipurile, pentru că s-a creat o falie în societate. De parcă neutralitatea domniei sale n-ar fi compromisă în acest domeniu şi cineva ar apela la arbitrajul său. Dar a jucat mai bine şi a ieşit din prima linie a atacu­rilor. Acum a rămas în bătaia revoltei civice mai ales PSD. Este uimitoare înverşunarea liderilor săi în susţi­nerea acestui proiect acum, după ce au defilat în cam­panie cu sloganul "Nu, Roşiei Montană". Bine, au spus "Nu" şi gazelor de şist, şi vânzării Cuprumin... Şi acum fac taman lucrurile împotriva cărora s-au declarat, şi pentru care a căzut guvernul PDL. Una peste alta, Proiectul RMGC a produs o reaşezare pe scena politică şi încă este departe de ultimele consecinţe.

- Problemele iscate în coaliţia aflată la guvernare de proiectul Roşia Montană, ca şi de altele, cum sunt cele legate de descentralizare şi de o nouă lege electorală, care arată un divorţ tot mai pronunţat între interesele principalilor parteneri, PSD şi PNL, ameninţă să rupă USL?

- USL nu se va dizolva acum, pentru că fiecare dintre parteneri are nevoie de ceilalţi. La alegerile europarlamentare se vor despărţi. Mircea Diaconu, vicepreşedinte al PNL, spunea că prea se ceartă în sufragerie ca să se împace în dormitor. Da' de unde, că nici nu mai calcă prin sufragerie sau prin dormitor, ci se ceartă la televizor şi se împacă prin telefon. Deci, relaţiile sunt compromise şi fiecare partid foloseşte răgazul până la europarlamentare ca să se poziţioneze mai bine.

"Crin Antonescu nu va fi candidatul USL la preşedinţia României"

- În acest context, scad şansele lui Crin Antones­cu la preşedinţia statului?

- Crin Antonescu a devenit conştient că nu va fi candidatul USL şi de aceea îşi consolidează imaginea de candidat al PNL. Ba s-a declarat şi lider al opoziţiei (la putere fiind, totuşi), cum şi PNL încearcă să-şi adju­dece electoratul de dreapta, făcând un fel de opoziţie din gură de pe băncile puterii. Şi are şanse, pentru că nimeni nu s-a impus deocamdată pe partea dreaptă a eşichierului politic. Celelalte formaţiuni care se afirmă de dreapta sunt fărâmiţate, neputincioase, fără lideri capabili să le tracteze. Revenind la Crin Antonescu, el se va poziţiona drept candidatul Dreptei, dar nu mai e de­loc sigur că va câştiga. PSD va avea sigur un candi­dat propriu. Se fac presiuni asupra lui Victor Ponta să candideze. Nu ştim dacă o va face, întâi, pentru că de­pinde de cum va rezista ca premier până atunci şi apoi, pentru că se teme de gura lui Crin Antonescu. Altmin­teri, Victor Ponta e foarte obraznic şi se ia de toată lu­mea, dar are o frică mare de Crin Antonescu, care e mai priceput la vorbe şi muşcă mai rău.

- Este Roşia Montană începutul sfârşitului pentru guvernarea USL?

- S-ar putea să-i fie fatală. Cred că demonstraţiile îm­potriva proiectului au deschis apetitul românilor pentru proteste de toate felurile. Se vor extinde şi poate se vor radicaliza. Mai ales că există motive cu nemi­lui­ta, în condiţiile în care economia are motorul înecat şi sin­gurul care duduie este şomajul. USL-ului i-au plăcut pro­testele pe când era în opoziţie, s-a aşezat în fruntea lor şi a câştigat alegerile. Acum, nu-i mai bagă în sea­mă pe protestatari, dar riscă să fie măturată de la putere de manifestaţii. La fel cum căderea guvernului Boc a fost determinată de la un caz aparent fără potenţial ex­ploziv, cel al schimbării din funcţie a d-lui Raed Arafat, aşa se poate întâmpla şi cu USL, mai cu seamă că acum avem de-a face cu un subiect de interes naţional.

"Justiţia a redevenit independentă şi a demonstrat că şi «stăpânii lumii» pot fi pedepsiţi"

- Să schimbăm un pic registrul, deşi vom rămâne tot în sfera Puterii. Ce semnificaţie are condamnarea la cinci ani de închisoare cu executare a lui Dan Voiculescu, fondatorul şi liderul de facto al Partidului Conservator? Această condamnare, pronunţată la zece ani de la comiterea faptei, mai are şi o valoare de pedepsire, sau doar una simbolică, având în vedere că procesul va mai dura până la o sentinţă definitivă, iar Dan Voiculescu are o vârstă care îl va scuti de o parte din perioada de detenţie?

- Sentinţa a venit la timp pentru ca fapta să nu intre în termenul de prescripţie. Judecătorii au pus şi seches­tru asigurator pe averea lui Dan Voiculescu, pentru re­cuperarea prejudiciului. E un lucru bun, pentru că recu­pe­rarea pagubei este o miză importantă. S-a întâmplat aşa şi în cazul lui Adrian Năstase şi în cel al lui Gigi Be­cali. Toate aceste cazuri dovedesc că Justiţia deja a re­devenit o putere în stat şi că funcţionează. A, că nu func­ţionează perfect, că are şi ea corupţii ei, că nu e în­tot­deauna plină de profesionişti, e drept. Dar este clar că e independentă. Magistraţii au înţeles, în sfârşit, că sunt inamovibili şi că nu li se poate face nimic. Şi atunci îşi fac treaba aşa cum consideră şi cum pot. Au de­monstrat că persoane care treceau drept intangibile, oameni care păreau stăpânii lumii, pot ajunge la închi­soare. E un avertisment pentru toată clasa politică. Nu în­seamnă însă că această situaţie este ireversibilă. Inde­pendenţa Justiţiei trebuie păstrată şi apărată.

- De la condamnarea penală a unui turnător al Securităţii, ajungem la urmărirea penală a unor foşti torţionari: Alexandru Vişinescu, fostul director al Penitenciarului Rm. Sărat din perioada comunistă, Ion Ficior, şeful coloniei de muncă de la Periprava, şi poate a altor câteva zeci. E tot o consecinţă a inde­pendenţei Justiţiei, ori e cu voie de la partid acest de­mers venit atât de târziu? Vrea PSD să-şi camufleze ast­fel renumele de continuator al PCR? Sau e vorba despre o încercare de spălare a regimului comunist, care, vezi bine, nu a fost rău, ci a avut numai nişte oa­meni răi, care acum sunt pedepsiţi?

- Condamnarea unui torţionar e binevenită oricând şi indiferent de motivele politice care au permis-o, dacă ele există. Chiar dacă vine târziu, iar cei ce vor fi even­tual condamnaţi sunt prea bătrâni ca să mai apuce să-şi ispăşească pedeapsa, tot e bine, pentru sentimen­tul de dreptate. Ni se dă senzaţia că dreptatea vine când vine, dar vine. Pe de altă parte, condamnarea lor nu exo­­ne­rea­ză regimul comunist de responsabilitate. Re­gi­mul comunist a şi fost condamnat oficial drept unul ile­gitim şi criminal. Iar printre efecte a fost şi dese­cre­tizarea unei mari părţi a arhivelor Securităţii, ceea ce ne-a aju­tat să aflăm mai multe despre cei chinuiţi şi des­pre pri­go­nitorii lor. S-au publicat cărţi extrem de in­teresante, au fost dezvăluiţi informatori şi torţionari... În fine, cred că trimiterea în atenţia Justiţiei a acestor cazuri, prin intermediul Institutului de Investigare a Cri­melor Comunismului şi Memoria Exilului Româ­nesc, este şi o strategie a USL de a prelua şi această te­mă a condam­nării securiştilor şi a anticomunismului, pentru a mai lipsi opoziţia de un cal de bătaie. În felul acesta, USL speră să capete şi o imagine antitotalitară. Şi nici nu o costă foarte mult. Sacrifică vreo cinci, şase securişti, şi gata. Deşi sunt dubii mari că aceste pro­cese se vor finaliza cu condamnări.