TIA ȘERBĂNESCU - "Roșia Montană poate fi începutul sfârșitului pentru guvernarea USL"

Analiza politică a lunii SEPTEMBRIE

"Tânăra generație lucidă nu mai rabdă și nu mai tace"

- De câteva săptămâni încoace, în București și Cluj, mai cu seamă, dar și în alte orașe din țară, se țin lanț manifestațiile de protest împotriva exploatării cu cianuri de la Roșia Montană. Cum de un astfel de su­biect, lipsit de un impact imediat (așa cum bunăoară ar fi tăierea salariilor bugetarilor) și fără rădăcini în con­știința comunitară (căci nu avem tradiție în eco­logism), a făcut masă critică pentru demonstrații de stradă de o amploare comparabilă doar cu a celor de la începutul anilor '90?

- Au fost două "cartușe" declanșatoare: emiterea de către guvern a unui proiect de lege anticonstituțional, în favoarea Gold Corporation, pentru exploatarea de la Roșia Montană și, prin aceasta, depășirea limitei de suportabilitate pentru tânăra generație lucidă. Căci nu­cleul dur din Piața Universității este alcătuit din ti­neret, un tineret studios, informat, preocupat de ceea ce se întâmplă. Tinerii au rezonat primii la proiectul Roșia Montană, și pe bună dreptate, pentru că e un subiect care privește viitorul lor și modul de viață pe care și-l pro­iectează. După aceea, au aderat la mișcare și alte categorii de oameni. Dar în primul rând au fost acești tineri, care refuză să mai fie indiferenți, care, probabil nici n-au mers la vot, tocmai pentru că sunt foarte cri­tici, exigenți, atenți, dar care acum au simțit pericolul. Prin urmare, tânăra generație lucidă nu mai rabdă și nu mai tace. Trebuie subliniat că este protestul generației tinere lucide - o categorie cu care noi nu ne-am prea în­tâlnit. Eram obișnuiți cu protestatarii viscerali, emo­țio­nali și care aveau revendicări materiale - salarii, bur­se, taxe mai mici etc. Ei, această generație vede mai de­parte decât generația mai vârstnică, ale cărei reflexe s-au tocit în lupta cotidiană. E tare reconfortant să vezi că generația tânără, pe care o credeai dezinteresată de problemele țării, concentrată numai pe propria carieră, cinică și foarte pragmatică, a reacționat la un subiect atât de important. Protestele sunt nu numai masive, ci și de-o inteligență și o decență, jos pălăria! Politicienii puterii și unii "analiști" interesați au încercat să le minimalizeze și să le compromită, susținând că sunt finanțate de miliardarul de origine maghiară George Soros - o minciună pe care a respins-o până și preșe­din­tele Traian Băsescu, altfel un susținător al proiec­tu­lui Roșia Montană. E și imposibil să scoți atâția oameni în stradă pe bani. Dacă se forțează partidele din arcul puterii, care au 70% în Parlament, cu tot cu sindicatele afiliate, și tot nu adună nici cinci mii de persoane la un protest. Adevărul este că tânăra generație a înțeles că proiectul Roșia Montană Gold Corporation poate de­clanșa o catastrofă cu consecințe definitive.

"Nu vom mai avea la Roșia nici aur, nici munți, nici locuri de muncă, dar vom avea locuri de veci cu nemiluita"

- Președintele Traian Băsescu a căutat să ne risi­peas­că temerile, afirmând că cianurile vor fi elimi­nate de razele solare...

- Șirul declarațiilor ciudate a început cu un primar din Apuseni, care a zis că cianurile îmbunătățesc viața sexuală, că știe el că dacă mănânci pește din lacul cu cia­nuri devii grozav. O fi, dar se vede că atrofiază cre­ierul. Apoi, d-l Victor Ponta a preluat declarația celor de la Gold Corporation, a plagiat-o, ca să spun așa, anu­me - că necazul este numai și numai cu numele cianurii, care nu e unul frumos și cu bună reputație, că dacă ar fi chemat-o, de pildă, Cătălina, n-ar mai fi exis­tat nici un motiv de stres. Cam așa și d-l Băsescu. Acum, conform domniei sale, ar trebui să ducem cia­nurile la plajă, să stea la ultraviolete până nu mai ră­mâne una. Adevărul e mult mai crunt. La Roșia e mai mult decât o exploatare, e o amputare. Dispar patru munți. Iar natura se va răzbuna. Deja avem schimbări climaterice serioase și tremurăm de teama inundațiilor la fiecare ploaie, din cauza defrișărilor excesive moti­vate de lăcomie. Acum mai distrugem și munții... Ne aflăm în situația de părinți bezmetici, care vând totul din casă pentru a avea ce bea astăzi, fără să le mai pese dacă mâine copiii lor vor avea ce pune pe masă. Peste 14 ani, cât este durata proiectului, statul român va constata că nu a câștigat mare lucru și că nu vom mai avea la Roșia nici aur, nici munți, nici locuri de muncă, dar vom avea locuri de veci cu nemiluita. Este inad­misibil că o întreagă clasă politică a acceptat, în diferite etape, posibilitatea ca acest proiect să fie pus în prac­tică, cu riscurile de rigoare pe toate palierele, econo­mic, social, cultural, ecologic. Bine că, deocamdată, a produs nu­mai pagube politice.

"Clasa politică suportă efectele proiectului Roșia Montană"

- Se văd deja efectele protestelor, ori le presupu­neți?

- Sunt palpabile. Întâi că disputa pe acest proiect a separat actorii de pe scena politică, pe motive de interes electoral, în perspectiva alegerilor de anul viitor. PSD s-a declarat pro, pentru că presupune că nu va pierde mult electorat, mai ales dacă pedalează pe nevoia de locuri de muncă, PNL s-a declarat împotrivă, pentru că electoratul său e de altă factură și mare parte din el e în stradă acum, PDL a scăldat-o, spunând că nu e de acord cu legea propusă de guvern, dar neavând o atitudine net defavorabilă proiectului, în principiu. Propunerea legislativă a Cabinetului Ponta este atât de împotriva naturii, încât a generat reacții complet nesănătoase din partea politicienilor. Proiectul de lege a ajuns în Par­lament fără aviz de mediu și cu un aviz negativ din par­tea Ministerului Justiției, care l-a desființat ca anti­constituțional. Și-atunci, prim-ministrul Victor Ponta a comis o gafă colosală: a ieșit și a spus că, deși a trimis proiectul în Parlament, nu-l va vota în calitatea sa de deputat. De asemenea, d-l Crin Antonescu a prins mo­mentul să se distanțeze de guvernare și să se afirme ca lider al opoziției. Carevasăzică, este și președinele Se­natului, și copreședinte al USL, dar și liderul opoziției, cel puțin în chestiunea acestui proiect pe care a anunțat că PNL nu-l votează. În acest joc, profitând de pozițiile celor doi, a intrat și d-l Traian Băsescu. Și, de unde sus­ținea proiectul, acum s-a declarat neutru, ca să poată ar­bitra, chipurile, pentru că s-a creat o falie în societate. De parcă neutralitatea domniei sale n-ar fi compromisă în acest domeniu și cineva ar apela la arbitrajul său. Dar a jucat mai bine și a ieșit din prima linie a atacu­rilor. Acum a rămas în bătaia revoltei civice mai ales PSD. Este uimitoare înverșunarea liderilor săi în susți­nerea acestui proiect acum, după ce au defilat în cam­panie cu sloganul "Nu, Roșiei Montană". Bine, au spus "Nu" și gazelor de șist, și vânzării Cuprumin... Și acum fac taman lucrurile împotriva cărora s-au declarat, și pentru care a căzut guvernul PDL. Una peste alta, Proiectul RMGC a produs o reașezare pe scena politică și încă este departe de ultimele consecințe.

- Problemele iscate în coaliția aflată la guvernare de proiectul Roșia Montană, ca și de altele, cum sunt cele legate de descentralizare și de o nouă lege electorală, care arată un divorț tot mai pronunțat între interesele principalilor parteneri, PSD și PNL, amenință să rupă USL?

- USL nu se va dizolva acum, pentru că fiecare dintre parteneri are nevoie de ceilalți. La alegerile europarlamentare se vor despărți. Mircea Diaconu, vicepreședinte al PNL, spunea că prea se ceartă în sufragerie ca să se împace în dormitor. Da' de unde, că nici nu mai calcă prin sufragerie sau prin dormitor, ci se ceartă la televizor și se împacă prin telefon. Deci, relațiile sunt compromise și fiecare partid folosește răgazul până la europarlamentare ca să se poziționeze mai bine.

"Crin Antonescu nu va fi candidatul USL la președinția României"

- În acest context, scad șansele lui Crin Antones­cu la președinția statului?

- Crin Antonescu a devenit conștient că nu va fi candidatul USL și de aceea își consolidează imaginea de candidat al PNL. Ba s-a declarat și lider al opoziției (la putere fiind, totuși), cum și PNL încearcă să-și adju­dece electoratul de dreapta, făcând un fel de opoziție din gură de pe băncile puterii. Și are șanse, pentru că nimeni nu s-a impus deocamdată pe partea dreaptă a eșichierului politic. Celelalte formațiuni care se afirmă de dreapta sunt fărâmițate, neputincioase, fără lideri capabili să le tracteze. Revenind la Crin Antonescu, el se va poziționa drept candidatul Dreptei, dar nu mai e de­loc sigur că va câștiga. PSD va avea sigur un candi­dat propriu. Se fac presiuni asupra lui Victor Ponta să candideze. Nu știm dacă o va face, întâi, pentru că de­pinde de cum va rezista ca premier până atunci și apoi, pentru că se teme de gura lui Crin Antonescu. Altmin­teri, Victor Ponta e foarte obraznic și se ia de toată lu­mea, dar are o frică mare de Crin Antonescu, care e mai priceput la vorbe și mușcă mai rău.

- Este Roșia Montană începutul sfârșitului pentru guvernarea USL?

- S-ar putea să-i fie fatală. Cred că demonstrațiile îm­potriva proiectului au deschis apetitul românilor pentru proteste de toate felurile. Se vor extinde și poate se vor radicaliza. Mai ales că există motive cu nemi­lui­ta, în condițiile în care economia are motorul înecat și sin­gurul care duduie este șomajul. USL-ului i-au plăcut pro­testele pe când era în opoziție, s-a așezat în fruntea lor și a câștigat alegerile. Acum, nu-i mai bagă în sea­mă pe protestatari, dar riscă să fie măturată de la putere de manifestații. La fel cum căderea guvernului Boc a fost determinată de la un caz aparent fără potențial ex­ploziv, cel al schimbării din funcție a d-lui Raed Arafat, așa se poate întâmpla și cu USL, mai cu seamă că acum avem de-a face cu un subiect de interes național.

"Justiția a redevenit independentă și a demonstrat că și «stăpânii lumii» pot fi pedepsiți"

- Să schimbăm un pic registrul, deși vom rămâne tot în sfera Puterii. Ce semnificație are condamnarea la cinci ani de închisoare cu executare a lui Dan Voiculescu, fondatorul și liderul de facto al Partidului Conservator? Această condamnare, pronunțată la zece ani de la comiterea faptei, mai are și o valoare de pedepsire, sau doar una simbolică, având în vedere că procesul va mai dura până la o sentință definitivă, iar Dan Voiculescu are o vârstă care îl va scuti de o parte din perioada de detenție?

- Sentința a venit la timp pentru ca fapta să nu intre în termenul de prescripție. Judecătorii au pus și seches­tru asigurator pe averea lui Dan Voiculescu, pentru re­cuperarea prejudiciului. E un lucru bun, pentru că recu­pe­rarea pagubei este o miză importantă. S-a întâmplat așa și în cazul lui Adrian Năstase și în cel al lui Gigi Be­cali. Toate aceste cazuri dovedesc că Justiția deja a re­devenit o putere în stat și că funcționează. A, că nu func­ționează perfect, că are și ea corupții ei, că nu e în­tot­deauna plină de profesioniști, e drept. Dar este clar că e independentă. Magistrații au înțeles, în sfârșit, că sunt inamovibili și că nu li se poate face nimic. Și atunci își fac treaba așa cum consideră și cum pot. Au de­monstrat că persoane care treceau drept intangibile, oameni care păreau stăpânii lumii, pot ajunge la închi­soare. E un avertisment pentru toată clasa politică. Nu în­seamnă însă că această situație este ireversibilă. Inde­pendența Justiției trebuie păstrată și apărată.

- De la condamnarea penală a unui turnător al Securității, ajungem la urmărirea penală a unor foști torționari: Alexandru Vișinescu, fostul director al Penitenciarului Rm. Sărat din perioada comunistă, Ion Ficior, șeful coloniei de muncă de la Periprava, și poate a altor câteva zeci. E tot o consecință a inde­pendenței Justiției, ori e cu voie de la partid acest de­mers venit atât de târziu? Vrea PSD să-și camufleze ast­fel renumele de continuator al PCR? Sau e vorba despre o încercare de spălare a regimului comunist, care, vezi bine, nu a fost rău, ci a avut numai niște oa­meni răi, care acum sunt pedepsiți?

- Condamnarea unui torționar e binevenită oricând și indiferent de motivele politice care au permis-o, dacă ele există. Chiar dacă vine târziu, iar cei ce vor fi even­tual condamnați sunt prea bătrâni ca să mai apuce să-și ispășească pedeapsa, tot e bine, pentru sentimen­tul de dreptate. Ni se dă senzația că dreptatea vine când vine, dar vine. Pe de altă parte, condamnarea lor nu exo­­ne­rea­ză regimul comunist de responsabilitate. Re­gi­mul comunist a și fost condamnat oficial drept unul ile­gitim și criminal. Iar printre efecte a fost și dese­cre­tizarea unei mari părți a arhivelor Securității, ceea ce ne-a aju­tat să aflăm mai multe despre cei chinuiți și des­pre pri­go­nitorii lor. S-au publicat cărți extrem de in­teresante, au fost dezvăluiți informatori și torționari... În fine, cred că trimiterea în atenția Justiției a acestor cazuri, prin intermediul Institutului de Investigare a Cri­melor Comunismului și Memoria Exilului Româ­nesc, este și o strategie a USL de a prelua și această te­mă a condam­nării securiștilor și a anticomunismului, pentru a mai lipsi opoziția de un cal de bătaie. În felul acesta, USL speră să capete și o imagine antitotalitară. Și nici nu o costă foarte mult. Sacrifică vreo cinci, șase securiști, și gata. Deși sunt dubii mari că aceste pro­cese se vor finaliza cu condamnări.