La nivelul colonului pot fi întâlnite mai multe varietăţi de polipi (adenomatoşi, inflamatori, juvenili, ereditari etc.) care, de obicei, nu produc semne şi simptome, şi sunt descoperiţi întâmplător, în timpul unui test-screening pentru cancerul colorectal sau în timpul unui test efectuat pentru diagnosticarea altei afecţiuni. Deşi majoritatea polipilor care se produc la nivel colonic nu sunt de natură ereditară, totuşi, unii dintre ei pot să apară în anumite familii, caz în care vorbim despre aşa-numita "polipoză adenomatoasă familială" (PAF), afecţiune rară, ce se caracterizează prin apariţia a numeroşi polipi (cel puţin 100 şi adeseori 1000 sau mai mult, de-a lungul întregului colon). Aceşti polipi pot fi asimptomatici sau pot produce sângerare rectală, se pot dezvolta şi la nivelul intestinului subţire şi se manifestă, de obicei, în timpul adolescenţei. Pentru indivizii cu polipoză ereditară (din păcate, este şi cazul dvs.), probabilitatea de a dezvolta un cancer colorectal se apropie de 100% în jurul vârstei de 40 de ani. Iată de ce, în cazul polipozei adenomatoase familiale, îndepărtarea întregului colon este recomandată imediat ce diagnosticul a fost confirmat. Este, de asemenea, important, pentru rudele de sânge, să fie examinate, începând de la o vârstă relativ tânără - aproximativ 10-12 ani, astfel încât, în cazul prezenţei bolii, să poată fi evaluate şi tratate corespunzător. Deoarece aveţi copii şi vă este teamă ca aceştia să nu fi moştenit boala, se impune câteva precizări cu privire la testele genetice de care amintiţi. Testele genetice predictive se concentrează pe identificarea genei cauzatoare de boală, înainte ca maladia să fie evidentă. În general, aceste teste se fac persoanelor cu risc crescut de boală, datorat unui istoric familial evident. Unele teste genetice predictive pot doar estima susceptibilitatea pentru o anumită boală, altfel spus, o genă afectată poate creşte riscul, dar nu garantează că boala se va instala. Susceptabilitatea pentru anumite forme ereditare de cancer de sân, ovarian sau de colon, poate fi testată genetic, beneficiul acestor teste constând în posibilitatea de a preveni, pe cât se poate, ceea ce va urma. Aceste teste vor analiza, practic, "pedigree"-ul familiei dvs., pentru a determina pattern-urile ereditare ale afecţiunii în cadrul familiei. Totodată, testele genetice vor ajuta la stabilirea testelor screening sau la instituirea planului terapeutic corespunzător afecţiunii dvs., ori pentru care prezentaţi riscul de a se declanşa.
În privinţa unui tratament alternativ, mă tem că în cazul polipozei adenomatoase familiale, acesta poate fi doar profilactic, nicidecum curativ. Dacă sunteţi interesat de metodele profilactice care pot reduce riscul de malignizare a polipilor colonici, contactaţi-mă telefonic!
Să auzim numai de bine!
Dr. RAREŞ SIMU - Cabinetul "APIMEDICA", Bucureşti, str. C.A. Rosetti nr. 31, tel. 021/317.37.91, 021/317.38.96
(Răspuns pentru ANA - Corabia, F. AS nr. 1082)
Din câte spuneţi, mama dvs. suferă de tuse cronică. Există foarte multe cauze care pot provoca această problemă. Cele mai frecvente sunt afecţiunile în sfera ORL sau pulmonare. Foarte des cei care suferă de rinită cronică sau rinosinuzită au probleme de acest fel, din cauza unor secreţii posterioare, care curg prin spatele nasului şi ajung în gât, unde provoacă iritaţie şi tuse reflexă, aşa-numitul sindrom sinobronşic sau sindromul de rinoree posterioară. Tot în acest context, tusea poate fi provocată de o rinită cronică alergică, mai ales dacă este însoţită de mâncărimi. Frecvent, tusea poate fi cauzată şi de anumite afecţiuni locale la nivelul laringelui sau al corzilor vocale (laringite cronice, noduli pe corzile vocale sau chiar papiloame laringiene, produse de infecţii cu Papilloma virus). O situaţie particulară o reprezintă cazul pacienţilor care au aşa-numita hiper-reactivitate bronşică şi la care orice infecţie virală (răceală simplă), este urmată de o perioadă mai lungă sau mai scurtă de tuse seacă. În acest caz, administrarea de antibiotice este o greşeală care chiar poate să agraveze tusea, prin apariţia unei candidoze la nivel faringian sau laringian. Aici am atins o altă cauză de tuse cronică şi care se însoţeşte şi de disfonie (răguşeală), şi anume, infecţiile fungice. În această situaţie, din nou, antibioticul nu are nici un efect, ba din contră, chiar agravează tusea. Afecţiunile pulmonare care duc la tusea cronică pot fi diverse, de la afecţiuni mai uşoare - bronşită cronică - până la afecţiuni grave, TBC sau chiar cancerul pulmonar. Semnele care ar trebui să îngrijoreze ar fi asocierea tusei cu dispnee (sufocare), hemoptizie (tuse cu sânge) şi slăbirea în greutate. Nu trebuie uitat faptul că tusea poate să reprezinte singura manifestare în cazul unui astm bronşic.
Destul de frecvent, în cazul tusei cronice există şi cauze digestive. Refluxul gastroesofagian este un exemplu în acest sens. În această situaţie tusea este accentuată mai ales noaptea, după masă sau când pacientul stă culcat. Totdeauna trebuie avută în vedere, ca o posibilă cauză de tuse cronică, şi medicaţia pe care o urmează pacientul. Există medicamente care au ca efecte adverse tusea. Un exemplu frecvent întâlnit de mine în practica medicală este medicaţia antihipertensivă din clasa inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei. Pentru un tratament corect, este necesară o examinare amănunţită şi investigaţii specifice. De multe ori, doar simpla administrare a unor antibiotice nu aduce nici un beneficiu pacientului, ba dimpotrivă. Dacă mama dvs. nu a efectuat aceste controale amănunţite ar fi recomandat să le facă, pentru că, aşa cum spuneam, tusea poate fi şi semnul unor boli grave. Până atunci, vă sugerez să încercaţi un tratament homeopat, cu următoarele preparate (de la PlantExtrakt Cluj) - Formula 31, Formula 43, Formula 14, Formula 16 şi Formula 76. Luaţi din fiecare câte 2 granule, de 3 ori pe zi. Se administrează toate odată, sublingual, cu 30 de minute înainte de masă. Pe durata tratamentului, nu are voie să consume cofeină, cafea, alcool, ceaiuri de orice fel (sunt permise doar măceşele şi fructele de pădure), mentă (inclusiv pastă de dinţi mentolată), oţet, condimente.
Dr. IRINA SPUDERCA - medic specialist medicină de familie şi medicină complementară, Bucureşti, tel. 0723/51.07.37
Dragă doamnă, gonartroza, ca şi coxartroza, sunt boli degenerative cronice ale sistemului osteoarticular şi care de cele mai multe ori însoţesc osteoporoza. Cauzele principale pornesc din momentul în care încetăm să mai creştem, datorită pierderii capacităţii organismului de a mai crea cartilaj, care de-a lungul vieţii are diverse microfisuri, absolut normale, dar care nu mai sunt reparate. Episoadele inflamatorii, creşterea în greutate, activităţile sportive, alimentaţia bogată în grăsimi saturate, radicalii liberi sunt factori favorizanţi pentru boala artrozică. Dacă întrebaţi foşti sportivi de performanţă, veţi afla că majoritatea lor suferă de aceste boli. Cu toate acestea, există şi un remediu, descoperit de curând, mai puţin de un deceniu, de echipe de cercetători de la diverse universităţi, care au descoperit că celulele cartilaginoase pierd doar o parte din mecanismul de a crea cartilaj. Dacă ele sunt aprovizionate cu glucosamină, reuşesc să fabrice în continuare condroitină şi să acopere acele fisuri ce duc mai târziu la erodări masive ale articulaţiilor. Beneficiile sunt, bineînţeles, pe măsură ce boala este tratată din stadiul incipient. Cu cât este mai avansată eroziunea, cu atât refacerea este mai greoaie sau chiar imposibilă. Atunci când se ajunge le necroza capetelor osoase, singura soluţie este protezarea articulaţiilor. Printr-un simplu examen radiologic sau RMN, se poate vedea stadiul bolii şi se poate decide soluţia pentru tratarea ei. Pentru cei ce vor să facă o investigaţie preventivă este recomandabil şi un examen SCIO, ce poate determina starea de sănătate a articulaţiilor. Dacă doriţi un astfel de consult sau alte detalii de tratament, mă puteţi contacta telefonic.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
