Pregătirea pentru sezonul rece: IMUNIZAREA ORGANISMULUI

Florentin Popa
Dr. RAREȘ SIMU - medic specialist în imunologie clinică și alergologie, cu competen­ ță în homeopatie - "Natura ne pune la îndemână mijloace prin care putem să prevenim și să combatem răcelile de sezon"

Un inamic ignorat: terenul alergic

- De gâtul toamnei atârnă o greutate de care pare să nu poată scăpa niciodată: virozele. Sunt ani de zile de când știința medicală luptă cu ele, fără să le vină de hac. Scuza eternă este imunitatea. Putem asocia răcelile de sezon cu scăderea accentuată a imunității populației?

- Se știe că, odată cu venirea toamnei și cu scă­derea temperaturii, încep să apară infecțiile respiratorii repe­tate. Copiii (mai ales cei mici și cei cu boli cro­nice) și persoanele în vârstă sunt cel mai frec­vent afectați. Condițiile favorizante ale infec­țiilor respiratorii sunt cunoscute: intrarea în colectivități și variațiile mari de temperatură, frecvente în această perioadă. În cazul copiilor mici, este bine ca ei să răceas­că din când în când, deoarece astfel li se "antrenează" sistemul imu­nitar cu virusurile și alte microorganisme, men­ținân­du-se în formă, pentru a putea face față agresiunilor din afara sau dinăun­trul organismului. În aceste condi­ții, este normal pentru copilul mai mic de 5 ani care merge în comu­ni­tate (creșă, grădiniță) să răcească de 3-4 ori pe sezon. În cazul copiilor mari și al adulților, 1-2 răceli pe sezon sunt considerate normale, ba chiar nece­sare, pentru că în acest fel sistemul imun al fiecăruia se dezvoltă și se maturizează.
Un sistem imunitar echilibrat reacționează la răceli inclusiv prin febră. Apariția febrei nu tre­buie conside­rată neapărat un semn de agravare a bolii. Doar dacă depășește 38°C, se prelun­gește mai mult de câteva zile și mai ales dacă este însoțită de o alterare marcată a stă­rii generale trebuie să vă îngrijorați.
Nu oricine răcește de câteva ori are neapărat pro­ble­me cu imunitatea sau are un sistem imunitar slăbit! Pen­tru a aprecia acest aspect, trebuie să luăm în consi­de­rare atât frecvența, cât și gravitatea episoadelor de îmbolnăvire. Atunci când răcelile sunt foarte frecvente (în cazul copilului mic, asta se întâmplă atunci când numărul de zile în care merge la grădiniță este mai mic decât numărul de zile când stă acasă, fiind bolnav), putem spune că există o problemă. Dacă episodul de ră­ceală durează mai mult de o săptămână sau apar com­­plicații care necesită internarea în spital, există o pro­blemă. Dacă răceala nu răspunde la medicația obiș­nuită (antitermice, antiinflamatoare) și de fiecare dată se recomandă antibiotice, există o problemă. Dacă ră­ceala se prelungește frecvent, este afectată serios starea generală, se complică și cu afectarea urechii medii sau a plămânilor, iar atunci se impun investigații amă­nun­țite. Dar nu în toate cazurile imunitatea scăzută este de vină. De multe ori, mai ales la copii, aceste îmbol­năviri apar pe fondul unui teren alergic. Cu toate că atunci când nu sunt în colectivitate n-au niciun fel de probleme, deci terenul alergic nu se manifestă, totuși, la intrarea în colectivitate, răcelile frecvente și cu evo­luție gravă sunt legate tocmai de acest teren aler­gic. Alergia la un factor de mediu produce infla­mația cro­nică a mucoaselor căilor respiratorii, care devin sen­sibile și reacționează violent la orice virus. Astfel, la orice nouă infecție, la pacienții cu alergii se pot agrava inflamațiile căilor respiratorii. Se intră astfel într-un cerc vicios: terenul alergic favorizează răcelile, iar ră­ce­lile favorizează evoluția alergiei! Din această situa­ție nu se poate ieși tratând pur și simplu episodul acut, ci este necesar un tratament pe termen lung, care să se adreseze terenului alergic.
O mențiune aparte este necesară pentru cei care au polipi. Polipii sunt o inflamație a mucoasei nazale sau sinusale, ca urmare a infecțiilor virale repetate. Este important să știm dacă ei au apărut pe un fond alergic sau nu. În condițiile în care este recomandată interven­ția operatorie pentru îndepărtarea lor, la un pacient alergic este necesar și un tratament de fond, ulterior operației. În caz contrar, riscurile de recidivă sunt extrem de mari.
În situațiile descrise anterior, în niciun caz nu putem vorbi de o imu­nitate scăzută. Există însă și situații când răcelile repetate apar pe fondul unui sis­tem imunitar slăbit sau care încă nu s-a maturizat sufi­cient, iar îmbolnăvirile apar din cauza faptului că sis­temul imun nu este capabil să lupte eficient cu micro­bii. Aici se vede clar deficitul imunitar, care poate fi ereditar (cu care copilul s-a năs­cut), sau dobândit (apă­rut pe parcurs, din diferite motive). Deficitele imuni­tare moștenite sunt destul de rare, majo­ritatea având o evoluție legată de compli­cații grave. În majoritatea cazurilor, putem vorbi de o slăbire a sistemului imuni­tar apărută pe parcurs, din cauze varia­te. Un exemplu este cel al copiilor in­tro­duși în colectivitate înainte de vârsta de 3 ani. La vâr­ste fragede, sistemul imun nu este suficient matu­rizat pentru a face față agresiunilor la care este supus. Copilul răcește din ce în ce mai des și mai grav, ceea ce duce la slăbirea în continuare a sistemului imun, care nu mai face față răcelilor și nu reușește să se dez­volte corespunzător. În acest caz, co­pilul trebuie izolat pentru a evita expunerea lui la mi­crobi. Atunci când nu se poate evita introducerea pre­coce în colectivitate, este necesar ca micuțul să se pregătească cu un tra­tament adecvat.

- Cum putem să ne dăm seama dacă răcelile frecvente apar pe un fond alergic sau din cauza unei imunități scăzute?

- Determinarea cauzelor infecțiilor se poate face prin analize. Subliniez un aspect greșit înțeles, chiar și de unii medici. Ana­lizele pentru alergie, în cazul copiilor, pot și trebuie să fie făcute la orice vârstă, atunci când copilul are probleme respiratorii. Nu există o limită minimă de vârstă pentru aces­te analize. Sigur că până la vârsta de 4-5 ani, terenul alergic al copilului mic se mai poate schimba, dar este important să vedem tere­nul alergic în momentul în care copilul are proble­me, nu undeva într-un viitor nedefinit. Evidențierea unei alergii este importantă atât în tratament, cât și profilactic, prin evitarea expunerii la alergenul respec­tiv. De exem­plu, dacă apare o alergie la mucegai, este clar că trebuie căutate și îndepărtate sursele de muce­gai sau de igrasie din casă. Din experiența mea medi­cală pot să vă spun că unii părinți au constatat cu sur­prindere că au mucegai în casă, doar după ce copilul a ieșit alergic la analize, căutând ulterior posibile surse în locuință.
Prin alte analize investigăm sistemul imun la dife­rite niveluri, pentru a ne da seama dacă și unde există o problemă. Pot fi investigate celulele albe (leuco­citele) - atât ca număr, cât și din punct de vedere al capacității de a lupta cu microbii. Putem determina di­fe­rite clase de anticorpi, celule limfocitare care inter­vin în declanșarea răspunsului imun, proteine și enzi­me care intervin în procesele de apărare ale orga­nis­mului. Nu în toate situațiile sunt necesare aceste ana­lize amănunțite, dar este important de reținut că pa­cien­ții cu infecții respiratorii grave, repetitive (mai ales cei care nu răspund bine la tratament pe termen lung), au posibilitatea să identifice problema care stă la baza îmbolnăvirilor prin analize bine țintite. Impor­tanța identificării problemelor cu care se confruntă sis­temul imunitar se va vedea ulterior în eficiența trata­mentului - un tratament țintit, nu doar o simplă sti­mulare a imunității. Aceasta nu se poate realiza, însă, fără ana­lize speciale.

Un medicament românesc de excepție, Cantastimul, nu se mai produce

- Se poate preveni, prin metode eficiente, apariția infecțiilor de sezon? Se știe că vaccinurile sunt mai degrabă dăunătoare... Atunci, prin ce mijloace pu­tem să ne imunizăm înainte de perioada rece?

- Este adevărat că-i mai ușor să previi, decât să tratezi! Medicina preventivă și-a dovedit beneficiile și rămâne cea mai bună metodă de protecție a sănătății. Există o serie de măsuri (atât ale medicinei alopate, cât și ale medicinei alternative) care se pot lua preven­tiv, înainte de sezonul rece.
În medicina alopată, se pune mare accent pe vac­cinurile antigripale, care se realizează în fiecare sezon din anumite tulpini virale, care se presupune că vor circula în acel an. Trebuie să știți că ele nu conferă re­zis­tență împotriva răcelilor în general, ci doar împotri­va virusului gripei. În plus, conțin foarte multe sub­stanțe toxice, care pot afecta organismul. De aceea, persoanele care fac vaccinul antigripal pot să răcească la fel de ușor, dacă au o problemă a sistemului imuni­tar. Indicația acestui vaccin este pentru anumite grupe de risc: pacienți cu boli cronice grave, la care imuni­tatea este compromisă și la care o infecție cu virusul gripal ar fi fatală. Chiar dacă sunt vaccinați antigripal, acești pacienți nu sunt feriți, totuși, de alte infecții virale respiratorii.
O modalitate eficientă de prevenție este adminis­tra­­rea imunomodulatorilor nespecifici. Utilizarea aces­­­tor produse are ca efect stimularea nespecifică a sis­temului imunitar. Se presupune că în acest fel se dezvoltă o serie de anticorpi care au capacitatea de a acționa împotriva unui spectru mai larg de microbi (vi­ruși sau bacterii). Un exemplu elocvent este Can­tas­timul, un preparat imunomodulator cu puternice efecte de modulare a imunității, recomandat inclusiv în bolile maligne! Acest preparat injectabil a fost realizat cu ani în urmă la Institutul Cantacuzino, invenția regretatului cercetător Andrei Olinescu, dar din păcate (și nu înțe­leg de ce, pentru că era foarte eficient!) nu se mai pro­duce!
În prevenția răcelilor de sezon, medicina alter­nati­vă pune foarte mult accent pe alimentație și stilul de viață.

Cum ne apărăm

Alimentația are o importanță majoră în asigu­rarea bunei funcționări a sistemului imunitar. În ulti­mii ani, se vorbește tot mai des despre stresul oxi­dativ. Ce este acesta? Organismul uman, pentru a funcționa în con­di­ții optime, are nevoie de oxi­gen, utilizat pentru a pro­duce energia necesară la nivel celular. În urma acestui proces rezultă bioxid de carbon, dar și câțiva radicali liberi de oxigen, im­plicați în apariția unei serii întregi de afecțiuni grave, inclusiv în deprimarea sistemului imun. În mod normal, radicalii ar trebui neutralizați de anti­oxidanți. Principalii antioxi­danți naturali sunt vita­minele (C, E, beta-caroten), enzimele (su­per­oxid dismutaza, peroxidaza), oli­goelemen­te­le (Zn, Se). Este evident că o alimen­tație sănătoasă, ba­­zată pe legume și fructe proas­pete, are efecte benefice asu­pra imunității, prin conținutul bogat în antioxidanți. Însă alimentele bogate în grăsimi, con­servanți, amelio­ratori de culoare și gust ori ali­mentele tip fast food asigură un aport sărac de an­tioxidanți, ceea ce favo­rizează creșterea radicalilor liberi din organism.
Consumul zilnic de sucuri proaspete din: sfe­clă ro­șie, morcov, pătrunjel, măr, țelină, portocale, grape­­fruit este de mare ajutor. În această perioadă, putem să facem o cură cu struguri negri, care conțin antioxidanți de mare valoare, ce intervin și în încetini­rea proceselor de îmbătrânire celulară. Fructele de pă­dure, al căror sezon este tot în această perioadă a anu­lui, sunt și ele utile, pentru în­treținerea sistemului imu­nitar. Merită men­țio­nate în mod special coacăzele ne­gre și afinele, din care se extrag anumite principii acti­ve, cu efecte imunomodulatoare puternice.
Fac o mențiune specială: este puțin cunoscut faptul că grâul este un aliment care conține foarte multe en­zime, vitamine și minerale (există și aur în compoziția grâului). Singura problemă este că toate acestea sunt conținute în coaja seminței de grâu, care este eliminată la prepararea făinii. Este im­portant să consumăm grâu integral, fie sub formă de făină inte­grală, fie ca atare (fiert sau încolțit).
Stilul de viață:
Odihna îmbunătățește în mod clar imunitatea. Da­că ne acordăm perioade de refacere suficient de lungi - în primul rând un somn odihnitor și câteva "ruperi de ritm", respectiv ieșiri din rutina cotidiană, prin acti­vități recreative, ne vom simți mult mai bine. Este indicat să dormim opt ore pe noapte, dar neapărat între orele 23 și 1, pentru că, în acest interval, ficatul ne cu­răță mai eficient sângele și se regenerează.
Sportul, în special, dacă este făcut în natură, are efecte deosebit de puternice. Un loc aparte îl ocupă îno­tul, care, pe lângă efortul fizic propriu-zis, presu­pune și un ritm de respirație cu efect de stimulare a meridianelor energetice, în directă legătură cu timusul - organ esențial al sistemului imun. De asemenea, simplul contact cu apa are efecte benefice asupra organismului, hidromasajul fiind un excelent element antistres.
Respirația profundă, toracală și abdominală, duce la o mai bună oxigenare a celulelor corpului. Există numeroase boli influențate de slaba oxigenare celulară, care determină o creștere a radicalilor liberi - un me­diu acid, care îmbătrânește prematur organismul, in­clusiv sistemul imun. Această tehnică este mai eficien­tă dacă o realizăm în natură, într-o pădure.
Suplimentele. În multe cazuri, nu este însă suficien­tă alimentația naturală, pentru asigurarea vitaminelor necesare. De aceea, este necesar să suplimentăm, mai ales în această perioadă, aportul de vitamine și oli­goelemente. Trebuie avute în vedere vitaminele E, C și A, iar dintre oligoelemente, în special seleniul și zin­cul. Merită menționată și vitamina D, al cărei rol în procesele imunologice este mai puțin cunoscut. De regulă, copiilor nu li se mai administrează vitamina D după vârsta de 2 ani. Totuși, este extrem de importantă în buna funcționare a sistemului imun! De aceea, tre­buie ca în fiecare sezon rece să se continue adminis­trarea ei, până la vârsta de 8-9 ani (lucru valabil mai ales la copiii care nu sunt suficient expuși la soare în perioada de vară!). Vitaminizarea este necesară mai ales la copii și la vârstnici, în special la cei care nu pot beneficia de alimente din grădina proprie. Cele mai bune surse de vita­mine sunt extractele naturale, de exem­plu preparatele care con­țin vitamina C și biofla­vonoide - substanțe ce favorizează asimi­larea și utili­zarea vitaminei C la nivelul organismului. Măceșele și cătina sunt surse la îndemâna oricui!

- Ce alte măsuri terapeutice putem folosi pentru re­cuperarea imuni­tă­ții?

- Medicina alternativă dispune de un arsenal tera­peutic variat și eficient. E­xistă multe plante cu efec­te curative, indi­cate în afec­țiu­nile cu care ne confruntăm în sezonul rece. Socul se utilizează pentru proprietățile lui analge­zice, antiter­mice, sudorifice. Mușețelul are efecte antiinfla­ma­toare și dezinfectante. Porumbarul (Prunus spinosa) are efecte imunomodulatoare puter­nice, la fel ca și Vâscul. Busuiocul este o plantă valo­roasă în lupta cu infecțiile respiratorii, alături de echi­nacea, ginseng, gheara-mâței, cimbrișor, ienupăr, scai vânăt sau feni­cul. Administrarea plantelor se face sub formă de tinc­turi, infuzii (ceaiuri) sau sub formă de pulbere (sub­lingual).

Rețete de grabnică folosință

- Ne puteți da și câteva rețete, pentru cititorii noștri?

- Cu titlu informativ, vă pot oferi rețete, numai că modul de administrare și dozele trebuie stabilite de medicul curant!
Pentru tuse se poate realiza un decoct din 2 linguri de scai vânăt, la o cană cu apă, din care se adminis­trează câte 3-4 linguri, de mai multe ori pe zi. Infuzia din fructe de fenicul (1/2 linguriță la 200 ml apă fiartă) are aceeași indicație. Infuzia de cimbru (3-4 căni pe zi) are efecte de calmare a tusei. În tusea seacă se re­comandă amestecul de scai vânăt, roua-cerului, cas­tan comestibil și cimbru de grădină în părți egale, din care se face o infuzie cu 2 lingurițe la o cană cu apă. Pentru tusea productivă se pot utiliza următoarele plante (in­di­vidual sau combinate în amestec): nalbă mare, li­chen de piatră și orz. O combinație foarte bună se face din: rădăcină de nalbă mare, rădăcină de lemn dulce, frunze de potbal, flori de lumânărică, fructe de anason - câte 2 lingurițe de amestec la o cană cu apă. Se beau 2-3 căni pe zi.
Pentru guturai sau viroze respiratorii se pot bea infuzii preparate din: flori de tei (1-2 lingurițe la o cană cu apă), flori de ciuboțica-cucului (infuzie) sau decoct (din rădăcină). Împotriva febrei se folosește decoctul de ghințură (o linguriță de plantă la 500 ml apă), care se bea pe tot parcursul zilei. La fel de bun este decoctul de brusture (2 linguri de rădăcină mărunțită la 500 ml apă), băut pe parcursul zilei.
O altă modalitate de utilizare a plantelor o repre­zintă inha­lațiile. Plante utile: mușețel, levănțică, cim­bru, cimbri­șor, jneapăn, pin, mentă (se pot amesteca plantele în părți egale sau se poate utiliza o singură plantă) și se realizează o infuzie din 2 linguri la un litru de apă fier­binte. Se acoperă vasul cu un prosop și se inspiră vaporii, timp de 20-30 de minute. De aseme­nea, se pot utiliza și uleiuri volatile din brad, pin, isop sau molid: se pun câteva picături de ulei într-un vas cu apă fier­binte și se inspiră vaporii. Inhalațiile au efecte exce­lente în infecțiile de sezon, datorită efecte­lor antiinfla­matorii și decongestive, dar și prin fluidifi­carea și eliminarea secrețiilor căilor respiratorii.
Condimentele: Sunt o categorie aparte de remedii folosite în infecțiile respiratorii și au la ora ac­tuală un rol terapeutic recunoscut. Scor­țișoara și cuișoarele ac­ționează benefic în parazitoze. Uleiul esențial de ore­gano are puternice efecte antivirale și antibacteriene. Condimentele se pot administra cel mai bine în com­binație cu mierea de albine. Această for­mu­lă are efect potențat (mierea fiind bună în răceli) și oferă posi­bilitatea mixării a două sau mai multe ingrediente în același timp. Amestecând puțină scorțișoară cu câteva picături de ulei de ore­gano și ghimbir ras, în 100 ml miere, ob­ținem un pre­pa­rat din care putem să luăm câte o lingură, din oră în oră, fiind extrem de eficient. Același preparat se poate folosi și ulterior, pentru întreținere, administrat de 2-3 ori pe zi.
Un alt condiment-aliment foarte efi­cient în lupta cu răcelile este ustu­roiul. O alternativă la consumul lui ca atare sunt capsulele cu usturoi, foarte eficiente, atât în episodul acut, cât și ulterior, profilactic, mai ales în combinație cu vitamina C.
Uleiul de chimen negru are efecte antivirale și anti­bacteriene puternice, fiind indicat mai ales în for­mele de răceală care evoluează cu tuse. Se poate admi­nistra sub formă de capsule de 100 mg, de 3-4 ori pe zi (pentru copii) sau de 400-500 mg, de 3-4 ori pe zi (pentru adulți).
Produsele stupului - nu pot fi excluse din ar­senalul de luptă împotriva infecțiilor respira­torii. Mierea și pro­po­lisul sunt recunoscute pentru pro­prietățile lor anti­virale, antibacteriene și anti­infla­matoare. Ele pot fi administrate separat sau îm­preună, mixate cu plante me­dicinale sau con­di­men­te. Mierea are indicații spe­cifice: mierea de salcâm este expectorantă și sudori­fică; mie­rea de castan sălbatic ajută la fluidificarea se­crețiilor nazale; mierea de varză este indicată în infecțiile bronhopulmonare; mierea de lucer­nă este indi­cată în astm și în rinofaringite acute virale; mie­rea de trifoi are efecte emoliente și expectorante; mierea de floarea-soarelui este indicată în faringo­amig­dalite și în febră. În infecțiile repiratorii acute și cronice este indicată în mod special mierea de pin sau brad. Mierea se poate administra și în aerosoli (soluție 50%), ca atare, sau în amestec cu tinctură de propolis sau ulei de trandafir. Lăptișorul de matcă are efecte imunosti­mulatoare și poate fi administrat în episodul acut (pulbere liofilizată sau crud), dar și profilactic: zilnic, dimineața. Pentru po­ten­țarea efectelor, se poate asocia cu polen crud. Păstura este recunoscută pentru efec­tele imuno­stimulatoare puternice. Cu doar 2 lin­gu­rițe pe zi i se asigură sistemului imun "forma ma­ximă".
Infecții respiratorii - iată și câteva rețete cu pro­duse ale stupului, atât pentru uz intern, cât și pentru aero­soli: o Soluție apoasă de propolis 10% pentru ae­rosoli - inhalații cu câte 2-5 ml. Se poate asocia cu pro­polis 30% administrat intern. o Un sirop expec­to­rant foarte bun se prepară din miere de tei, tinctură de aconitum, tinctură de belladonna și infuzie de tei.
Pentru tuse se pot utiliza următoarele preparate: o În 250 ml apă plată se pun 1 linguriță de miere, 2 lin­guri semințe de anason și 5 g sare gemă. Se fierbe ames­tecul și după răcire se iau câte 2 linguri, la fiecare două ore. o Se fierbe o lămâie întreagă într-o cantitate mică de apă, la foc mic, circa 10 minute, apoi se taie în două. I se stoarce sucul și se amestecă cu 2 linguri de glicerină și un pahar cu miere. Se administrează câte o linguriță înainte și după mese, plus seara, la cul­care.
Infecții virale - Combinația de miere cu propolis este foarte eficientă. Se pun 30 picături de tinctură de propolis sau de bitter suedez, românesc, în amestec cu Noni (există multe variante în farmacii) într-o lingură cu miere și se consumă de 4-5 ori pe zi, în episodul acut, iar apoi, pentru fortificarea căilor respiratorii, câte 2 linguri pe zi.
Homeopatia oferă și ea mijloace eficiente de luptă împotriva răcelilor. Însă acestea trebuie strict indivi­dualizate, în funcție de simptomatologia acuzată și tipul constituțional al pacientului. Așadar, natura ne pune la îndemână o serie întreagă de mijloace prin care putem atât să prevenim, cât și să combatem mult te­mutele răceli de sezon!

D-l dr. RAREȘ SIMU poate fi contactat la Cabinetul "APIMEDICA" din București, str. C. A. Rosetti nr. 31, tel. 021/317.37.91, 021/317.38.96