Demersul ambasadorilor vine pe fondul dezbaterilor din Congresul SUA privind reforma legilor legate de acordarea de vize. Cu atât mai mult, într-un astfel de context, prezenţa alăturată a celor patru semnături în influentul "Washington Post" e măgulitoare pentru ţara noastră. După cum măgulitoare sunt şi cuvintele pe care cei patru semnatari - oameni despărţiţi de apartenenţa politică şi de viziunile doctrinare - le au la adresa românilor: "Sprijinul nostru reflectă convingerea că actuala legislaţie americană privind vizele restrânge pe nedrept dreptul de călătorie pentru cetăţeni pe care ţara noastră ar trebui să-i primească cu braţele deschise. Noi, toţi, am fost ambasadori ai SUA în România. În această calitate, fiecare am întâlnit o mulţime de români care împărtăşesc valorile americane şi ne respectă ţara, dar care au fost împiedicaţi să viziteze SUA, de obicei pentru că veniturile lor erau considerate scăzute după standardele americane. Prezumţia că aceştia ar intenţiona să rămână ilegal în SUA - lăsându-şi în urmă cultura, familia şi prietenii - a fost deseori greşită". Cum în Statele Unite ale Americii, dezbaterile pe teme serioase se poartă pe argumente concrete şi pe statistici solide, editorialul asumat de James Rosapepe, J.D. Crouch, Michael Guest şi Mark Gitenstein nu e o lungă odă adresată României şi românilor, ci un veritabil document de realism în susţinerea unei idei (din care ar avea multe de învăţat şi societatea civilă din ţara noastră). Turiştii din ţările cu un regim preferenţial de intrare au cheltuit în 2012 nu mai puţin de 61 de miliarde de dolari în Statele Unite, ceea ce înseamnă vreo 9 miliarde de dolari impozite şi 433.000 de locuri de muncă. Relaxarea regimului vizelor pentru România, Polonia, Croaţia şi Bulgaria (singurele ţări UE care au nevoie de viză în SUA) ar creşte încasările SUA şi ar ajuta economia americană, argumentează, pertinent, cei patru foşti ambasadori, care punctează de câte ori au ocazia faptul că România a fost mereu un partener onest şi loial al administraţiei de la Washington.
De ce, în ciuda faptului că deschiderea graniţelor faţă de cetăţenii UE ar aduce beneficii financiare concrete, America rămâne reticentă şi continuă să dezbată şi să întoarcă pe toate părţile o astfel de problemă? Aici, pragmatismul american ne oferă o nouă lecţie: pentru că beneficiile nu sunt niciodată răspunsul final şi definitiv la o dilemă. Mai sunt şi riscuri care trebuie luate în calcul, mai sunt şi chestiuni legate de oportunitatea de moment, mai sunt şi nişte principii care se cer corelate cu experienţa unor situaţii similare din trecut. O dezbatere serioasă ia în calcul toate aceste lucruri. Nu e cazul la noi, iar cazurile Roşia Montană şi gazele de şist sunt doar două exemple. Să nu ne mai mirăm, atunci, că uneori îi e mai greu unui cetăţean român să ia o viză de câteva luni în SUA, decât unei companii ca Chevron sau RMGC să ia concesiuni de ani de zile pe rezervele naturale ale României...
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
