După care, în stilul deja consacrat, a cotit-o, la fel de scurt, spre populism, vorbind despre impozitele pe lux, pe care Guvernul său tocmai le-a propus spre aplicare. "Până la sfârşitul acestui an, nu se majorează nici o taxă. E vorba doar de accizele la yachturi, ceasuri şi alcool. Dacă mă ceartă cineva de ce am mărit accizele la ceasuri pentru reducerea TVA la pâine, mă bucur", a încercat o glumiţă premierul.
Dacă va fi smuls sau nu vreun zâmbet de satisfacţie în rândul electoratului, care tot aşteaptă marile promisiuni din campania electorală, nu se ştie. Dar cu siguranţă a stârnit hohote de râs, în rândul celor care au habar de puţină economie. Lipsa de logică a paralelismului dintre reducerea TVA la pâine şi accizarea suplimentară a ceasurilor e absolut ridicolă. Există îndoieli mari că scăderea TVA se va reflecta în preţul mai mic al pâinii la raft - o vom afla curând, dar Ponta pare să justifice deja previzibilul eşec în reducerea evaziunii fiscale din panificaţie - care era adevăratul motiv al măsurii propuse de guvern - prin compensarea ei cu creşterea accizelor la ceasuri. Iată de ce mergea ţara prost: pentru că purtătorii de ceasuri nu plăteau statului suficient de mult pentru aroganţa lor!
Hotărât şi eficient când vine vorba să impoziteze luxul, premierul Ponta şi guvernul său încearcă, în schimb, prin toate mijloacele, să tergiverseze luarea hotărârilor cu adevărat importante şi cu adevărat riscante din punct de vedere electoral. Mai întâi, a încercat să paseze responsabilitatea deciziei privind privatizarea CFR Marfă către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării! Apoi, a aruncat decizia legată de gazele de şist către guvernul care va fi în funcţie în 2019. Iar acum câteva zile a "decis" şi în controversatul dosar Roşia Montană Gold Corporation: "Va începe orice fel de explorare şi exploatare numai în măsura în care Parlamentul României va adopta o lege care să prevadă condiţiile de mediu, condiţiile de participare a statului român, faptul că toţi banii care rezultă din redevenţe şi din beneficii intră într-un fond de dezvoltare durabilă".
Noul guvern, legitimat prin votul solid din decembrie 2012, conduce, deja, de aproape un an. De fapt, dacă e să le dăm credit analiştilor din economie, mai mult se joacă de-a guvernarea. Vremea marilor decizii a cam sosit, iar executivul nu se mai poate ascunde după artificii de imagine, nici după glumiţe la televizor şi nici după instituţii-tampon. Lumea e deja cu ochii pe ceas. Se prea poate că supra-accizarea a venit prea târziu. Timpul trece, iar Victor Ponta ştie asta. Tic-tac!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
