După care, în stilul deja consacrat, a cotit-o, la fel de scurt, spre populism, vorbind despre impozitele pe lux, pe care Guvernul său tocmai le-a propus spre aplicare. "Până la sfârșitul acestui an, nu se majorează nici o taxă. E vorba doar de accizele la yachturi, ceasuri și alcool. Dacă mă ceartă cineva de ce am mărit accizele la ceasuri pentru reducerea TVA la pâine, mă bucur", a încercat o glumiță premierul.
Dacă va fi smuls sau nu vreun zâmbet de satisfacție în rândul electoratului, care tot așteaptă marile promisiuni din campania electorală, nu se știe. Dar cu siguranță a stârnit hohote de râs, în rândul celor care au habar de puțină economie. Lipsa de logică a paralelismului dintre reducerea TVA la pâine și accizarea suplimentară a ceasurilor e absolut ridicolă. Există îndoieli mari că scăderea TVA se va reflecta în prețul mai mic al pâinii la raft - o vom afla curând, dar Ponta pare să justifice deja previzibilul eșec în reducerea evaziunii fiscale din panificație - care era adevăratul motiv al măsurii propuse de guvern - prin compensarea ei cu creșterea accizelor la ceasuri. Iată de ce mergea țara prost: pentru că purtătorii de ceasuri nu plăteau statului suficient de mult pentru aroganța lor!
Hotărât și eficient când vine vorba să impoziteze luxul, premierul Ponta și guvernul său încearcă, în schimb, prin toate mijloacele, să tergiverseze luarea hotărârilor cu adevărat importante și cu adevărat riscante din punct de vedere electoral. Mai întâi, a încercat să paseze responsabilitatea deciziei privind privatizarea CFR Marfă către Consiliul Suprem de Apărare a Țării! Apoi, a aruncat decizia legată de gazele de șist către guvernul care va fi în funcție în 2019. Iar acum câteva zile a "decis" și în controversatul dosar Roșia Montană Gold Corporation: "Va începe orice fel de explorare și exploatare numai în măsura în care Parlamentul României va adopta o lege care să prevadă condițiile de mediu, condițiile de participare a statului român, faptul că toți banii care rezultă din redevențe și din beneficii intră într-un fond de dezvoltare durabilă".
Noul guvern, legitimat prin votul solid din decembrie 2012, conduce, deja, de aproape un an. De fapt, dacă e să le dăm credit analiștilor din economie, mai mult se joacă de-a guvernarea. Vremea marilor decizii a cam sosit, iar executivul nu se mai poate ascunde după artificii de imagine, nici după glumițe la televizor și nici după instituții-tampon. Lumea e deja cu ochii pe ceas. Se prea poate că supra-accizarea a venit prea târziu. Timpul trece, iar Victor Ponta știe asta. Tic-tac!