Nu mai e o noutate pentru nimeni: de la un timp încoace, străzile din inima vechii capitale zumzăie de viaţă, ca în verile de-acum multe, multe decenii - aproape un secol - când trotuarele din dreptul marilor restaurante şi cofetării erau ocupate de mese îmbietoare, la care domni şi doamne elegante îşi ofereau, de la orele prânzului şi până seara, târziu, bunătăţi de toate felurile, asociate cu băuturi fine. Ori doar "simple" îngheţate, sarailii, cataifuri, mascote şi amandine, asociate cu sirop de zmeură, cu "sifon", cu apă minerală, ori cafea... "marghiloman".
În Micul Paris de azi, reînviat în Centrul vechi al oraşului, viaţa vuieşte la fel de zglobie. Mesele, aproape lipite una de alta, sunt ocupate până la refuz. Doar lumea e alta. Ocupanţii acestor mese nu mai seamănă acum cu cei din urmă cu aproape un secol, când terasele Bucureştiului erau ocupate de domni eleganţi, cu cravată sau papion şi pălărie gen "canotieră", însoţiţi de doamne îmbrăcate, şi ele, după ultima modă pariziană, în mătăsuri vaporoase şi fine, pălării din pai, cu boruri largi, uneori, ciorapi de mătase, şi-o vulpe argintie trântită pe-un umăr, fie canicula cât de grea. Mesele din centrul vechi al oraşului sunt ocupate astăzi de tineri voioşi, frumoşi, îmbrăcaţi în jeanşi comozi şi tricouri de vară. Ei stau la taclale, mai ales seara, aşteptând să intre la vreunul dintre spectacolele oferite de micile teatre particulare, destule la număr, aflate în zona Lipscani. Unul dintre ele se numeşte "Godot Café Théâtre" şi, deşi este cuibărit într-o casă, cândva impozantă, de pe strada Blănari, cuprinde, totuşi, vreo... 70 de locuri, însemnând parter şi balcon. Noutatea este că nu stai ca la un teatru "adevărat" - unde sunt rânduri-rânduri de fotolii numerotate, ci la mese pătrate, împrejmuite de scaune confortabile, la care poţi să savurezi o îngheţată, o cafea, un... tiramisu, un pahar de vin alb sau roşu... Toate astea, cu condiţia să vii cu o jumătate de oră mai înainte de ora 8, când începe spectacolul. La 8 nimeni nu mai mişcă! Chelnerii silenţioşi şi politicoşi se fac nevăzuţi, nimeni nu mai fumează, nu mai strănută. Plata consumaţiei se face după aplauzele furtunoase cu care se încheie reprezentaţia.
Da, cu aplauze furtunoase, ba chiar cu ovaţii, cum este şi cazul spectacolului "Fă-mi loc!", realizat după o piesă scrisă de un francez nu prea celebru, pe nume Anthony Michineau. Regia acestui spectacol este asigurată de o valoare naţională intrată în legendă: Radu Beligan. O comedie savuroasă, însufleţită de un el şi o ea, doi tineri care se întâlnesc într-o noapte de iarnă, într-un tren care străbate, cu mare viteză, teritoriul Franţei. Doi necunoscuţi obligaţi să împartă acelaşi compartiment îngust, o "cuşetă" cu două paturi. Ostili la început unul faţă de celălalt, tinerii se pomenesc, curând, povestindu-şi cu foc viaţa, dramele, iubirile, dezamăgirile. Sunt doi tineri loviţi de soartă, frustraţi, neiubiţi şi singuri pe lume, părăsiţi de familii, care se vor înfrunta, cu furie, cu amărăciune, dar şi cu umor, de-a lungul unui spectacol ce ţine cam o oră şi jumătate. Cele două personaje sunt interpretate de mari actori, deşi tineri, şi ei, ai scenei şi filmului românesc, Medeea Marinescu şi Marius Manole. Rostite de ei, replicile, având un "şfichi" special, se constituie într-un vârtej verbal care stârneşte aplauze "la scenă deschisă". Despre Medeea, ce să spunem? Apare în film încă de la vârsta de 3 ani, apoi la 5 ani. Şi tot aşa, din aproape în aproape, nu demult, a cucerit şi ecranele pariziene, jucând roluri importante în două filme franţuzeşti. La Teatrul Naţional din Bucureşti, Medeea poate fi văzută într-o comedie, "Dineu cu proşti", mult aplaudată. În urmă cu puţin timp, cu prilejul sărbătoririi marelui pianist Dan Grigore, am putut-o admira, pe scena Ateneului Român, cântând, la două piane, alături de sărbătorit, o piesă celebră de Grieg... Cât despre Marius Manole, actorul care a copilărit peste drum de Teatrul Naţional din Iaşi, care a mâncat de mic "teatru pe pâine", a cucerit de câţiva ani Capitala, jucând pe prima noastră scenă în spectacole de excepţie precum "Inimă de câine", "Sinucigaşul", "Visul unei nopţi de vară" şi altele. Sau la Bulandra, în "Crimă şi pedeapsă", sub bagheta marelui regizor rus - de renume internaţional - Iuriy Kordonskiy.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
