Nu mai e o noutate pentru nimeni: de la un timp încoace, străzile din inima vechii capitale zumzăie de viață, ca în verile de-acum multe, multe decenii - aproape un secol - când trotuarele din dreptul marilor restaurante și cofetării erau ocupate de mese îmbietoare, la care domni și doamne elegante își ofereau, de la orele prânzului și până seara, târziu, bunătăți de toate felurile, asociate cu băuturi fine. Ori doar "simple" înghețate, sarailii, cataifuri, mascote și amandine, asociate cu sirop de zmeură, cu "sifon", cu apă minerală, ori cafea... "marghiloman".
În Micul Paris de azi, reînviat în Centrul vechi al orașului, viața vuiește la fel de zglobie. Mesele, aproape lipite una de alta, sunt ocupate până la refuz. Doar lumea e alta. Ocupanții acestor mese nu mai seamănă acum cu cei din urmă cu aproape un secol, când terasele Bucureștiului erau ocupate de domni eleganți, cu cravată sau papion și pălărie gen "canotieră", însoțiți de doamne îmbrăcate, și ele, după ultima modă pariziană, în mătăsuri vaporoase și fine, pălării din pai, cu boruri largi, uneori, ciorapi de mătase, și-o vulpe argintie trântită pe-un umăr, fie canicula cât de grea. Mesele din centrul vechi al orașului sunt ocupate astăzi de tineri voioși, frumoși, îmbrăcați în jeanși comozi și tricouri de vară. Ei stau la taclale, mai ales seara, așteptând să intre la vreunul dintre spectacolele oferite de micile teatre particulare, destule la număr, aflate în zona Lipscani. Unul dintre ele se numește "Godot Café Théâtre" și, deși este cuibărit într-o casă, cândva impozantă, de pe strada Blănari, cuprinde, totuși, vreo... 70 de locuri, însemnând parter și balcon. Noutatea este că nu stai ca la un teatru "adevărat" - unde sunt rânduri-rânduri de fotolii numerotate, ci la mese pătrate, împrejmuite de scaune confortabile, la care poți să savurezi o înghețată, o cafea, un... tiramisu, un pahar de vin alb sau roșu... Toate astea, cu condiția să vii cu o jumătate de oră mai înainte de ora 8, când începe spectacolul. La 8 nimeni nu mai mișcă! Chelnerii silențioși și politicoși se fac nevăzuți, nimeni nu mai fumează, nu mai strănută. Plata consumației se face după aplauzele furtunoase cu care se încheie reprezentația.
Da, cu aplauze furtunoase, ba chiar cu ovații, cum este și cazul spectacolului "Fă-mi loc!", realizat după o piesă scrisă de un francez nu prea celebru, pe nume Anthony Michineau. Regia acestui spectacol este asigurată de o valoare națională intrată în legendă: Radu Beligan. O comedie savuroasă, însuflețită de un el și o ea, doi tineri care se întâlnesc într-o noapte de iarnă, într-un tren care străbate, cu mare viteză, teritoriul Franței. Doi necunoscuți obligați să împartă același compartiment îngust, o "cușetă" cu două paturi. Ostili la început unul față de celălalt, tinerii se pomenesc, curând, povestindu-și cu foc viața, dramele, iubirile, dezamăgirile. Sunt doi tineri loviți de soartă, frustrați, neiubiți și singuri pe lume, părăsiți de familii, care se vor înfrunta, cu furie, cu amărăciune, dar și cu umor, de-a lungul unui spectacol ce ține cam o oră și jumătate. Cele două personaje sunt interpretate de mari actori, deși tineri, și ei, ai scenei și filmului românesc, Medeea Marinescu și Marius Manole. Rostite de ei, replicile, având un "șfichi" special, se constituie într-un vârtej verbal care stârnește aplauze "la scenă deschisă". Despre Medeea, ce să spunem? Apare în film încă de la vârsta de 3 ani, apoi la 5 ani. Și tot așa, din aproape în aproape, nu demult, a cucerit și ecranele pariziene, jucând roluri importante în două filme franțuzești. La Teatrul Național din București, Medeea poate fi văzută într-o comedie, "Dineu cu proști", mult aplaudată. În urmă cu puțin timp, cu prilejul sărbătoririi marelui pianist Dan Grigore, am putut-o admira, pe scena Ateneului Român, cântând, la două piane, alături de sărbătorit, o piesă celebră de Grieg... Cât despre Marius Manole, actorul care a copilărit peste drum de Teatrul Național din Iași, care a mâncat de mic "teatru pe pâine", a cucerit de câțiva ani Capitala, jucând pe prima noastră scenă în spectacole de excepție precum "Inimă de câine", "Sinucigașul", "Visul unei nopți de vară" și altele. Sau la Bulandra, în "Crimă și pedeapsă", sub bagheta marelui regizor rus - de renume internațional - Iuriy Kordonskiy.