Pentru turiştii care se plimbă la Londra, pe malul Tamisei, un grup statuar având în centru o femeie într-un car de luptă cu lame la roţi reprezintă o enigmă. Cine e acea femeie şi prin ce a meritat o statuie lângă clădirea Parlamentului? Pe soclu e gravat numele ciudat Boadicea, iar ghidurile turistice spun că a fost regina unui trib britanic în timpul ocupaţiei romane a insulei, în secolul al VI-lea, că a condus o pustiitoare răscoală, crunt reprimată, împotriva ocupanţilor, iar sacrificiul ei final a căpătat o valoare simbolică pentru spiritul englez. Antonia Fraser - reputată autoare de romane istorice şi de studii - a fost atrasă de subiect şi pentru că Boadicea este unul din primele exemple despre capacitatea femeilor de a dirija destinul unei comunităţi în împrejurări grele, în care şi un bărbat ar ezita sau s-ar lăsa dus de curentul evenimentelor. În cartea pe care v-o recomand azi, Antonia Fraser deschide cu istoria Boadiceei şirul femeilor celebre care s-au afirmat la scara istoriei devenind, în momente de cumpănă pentru comunităţile lor, catalizatorul pentru rezolvarea situaţiei. Aflăm astfel poveştile adevărate despre Zenobia, regina Palmyrei, Matilda - contesă de Toscana în timpul papei Grigore al VII-lea, Maud - prinţesa engleză devenită împărăteasă a Germaniei, mama regelui angevin Henric al II-lea, Tamara - legendara regină din Caucaz, Isabela - unificatoarea Spaniei eliberate de mauri, Elisabeta I a Angliei, Ecaterina I a Rusiei ş.a. - pe cât de solid documentate, pe atât de bine şi atrăgător scrise, căci, să nu uităm, Antonia Fraser e şi romancieră şi ştie bine cum să le dea viaţă "reginelor războinice". Dar cartea nu se limitează doar la ele, ci are în vedere şi femei moderne care au ajuns să conducă naţiuni implicate în jocul politic planetar, să mânuiască perfect frâiele puterii pe care le-au preluat în mod democratic, demonstrând că pot gestiona momentele dificile cel puţin la fel de bine ca bărbaţii. Indira Gandhi, Golda Meir şi Margaret Thatcher sunt "cazurile" asupra cărora stăruie autoarea pentru a releva meritele ce le-au adus în faţă pe scena istoriei. Volumul e mai mult decât o colecţie de biografii feminine, cu amănunte picante şi detalii istorice mai puţin ştiute. Cititorii interesaţi vor găsi şi din acestea, desigur, căci Antonia Fraser ştie că viaţa "femeilor celebre", mai ales a acelora care au schimbat cursul istoriei, aţâţă imaginaţia "romanţată" a omului de rând. Dar ea îşi propune mult mai mult decât atât. De aceea, în ultimul capitol, intitulat interogativ "Nepotrivit pentru o femeie?", ea încearcă să dea un răspuns întrebării de ansamblu cu privire la rolul femeii în societate şi la prejudecăţile înrădăcinate adânc ce limitează încă acest rol. "E la fel de nepotrivit pentru o femeie să conducă armate, să dea semnalul de începere a bătăliei, precum ar fi pentru un bărbat să toarcă lână", scria George Buchanan în 1571. Or, Boadicea, Zenobia, Tamara, Elisabeta sau uimitoarea regină Jinga din Angola au condus armate şi au câştigat bătălii împotriva unor bărbaţi experimentaţi. Unii cârcotaşi ar putea vorbi de "accidente istorice", de împrejurări norocoase pe care imaginarul colectiv le-a perpetuat în legende. Rolul femeii - demonstrează Antonia Fraser - nu poate fi însă redus la cel de "speculatoare" a împrejurărilor ce le obligă să-şi asume "atribute bărbăteşti". În Istorie, rolul de "doamnă curtenitoare" s-a perimat, evoluând spre cel de "doamnă de fier", capabilă să-şi exercite constant, nu doar accidental, puterea. Comparând raporturile dintre poziţia socială a bărbatului şi cea a femeii în tradiţia istorică, se ajunge la societatea modernă, în care sexul n-ar mai trebui să fie un criteriu de acces la decizii majore. Dacă Margaret Thatcher putea fi încă numită, după o prejudecată tipic masculină, "dădacă autoritară", în lumea de azi expresia pare lipsită de sens, căci e evident că femeile-politicieni îşi exercită funcţiile la fel de bine ca bărbaţii şi fără să se "masculinizeze". Vă rog să citiţi cartea aceasta şi să vă gândiţi apoi de ce în ţara noastră, acum, o femeie nu are şanse la funcţia de preşedinte sau prim-ministru.
Selecţia "Formula As"
Antonia Fraser, "Reginele războinice. Carul reginei Boadicea", traducere de Dina Litzica, Editura Curtea Veche (tel. 021/222.25.36), Colecţia "Femei celebre", 336 p.
Pentru turiştii care se plimbă la Londra, pe malul Tamisei, un grup statuar având în centru o femeie într-un car de luptă cu lame la roţi reprezintă o enigmă. Cine e acea femeie şi prin ce a meritat o statuie lângă clădirea Parlamentului? Pe soclu e gravat numele ciudat Boadicea, iar ghidurile turistice spun că a fost regina unui trib britanic în timpul ocupaţiei romane a insulei, în secolul al VI-lea, că a condus o pustiitoare răscoală, crunt reprimată, împotriva ocupanţilor, iar sacrificiul ei final a căpătat o valoare simbolică pentru spiritul englez. Antonia Fraser - reputată autoare de romane istorice şi de studii - a fost atrasă de subiect şi pentru că Boadicea este unul din primele exemple despre capacitatea femeilor de a dirija destinul unei comunităţi în împrejurări grele, în care şi un bărbat ar ezita sau s-ar lăsa dus de curentul evenimentelor. În cartea pe care v-o recomand azi, Antonia Fraser deschide cu istoria Boadiceei şirul femeilor celebre care s-au afirmat la scara istoriei devenind, în momente de cumpănă pentru comunităţile lor, catalizatorul pentru rezolvarea situaţiei. Aflăm astfel poveştile adevărate despre Zenobia, regina Palmyrei, Matilda - contesă de Toscana în timpul papei Grigore al VII-lea, Maud - prinţesa engleză devenită împărăteasă a Germaniei, mama regelui angevin Henric al II-lea, Tamara - legendara regină din Caucaz, Isabela - unificatoarea Spaniei eliberate de mauri, Elisabeta I a Angliei, Ecaterina I a Rusiei ş.a. - pe cât de solid documentate, pe atât de bine şi atrăgător scrise, căci, să nu uităm, Antonia Fraser e şi romancieră şi ştie bine cum să le dea viaţă "reginelor războinice". Dar cartea nu se limitează doar la ele, ci are în vedere şi femei moderne care au ajuns să conducă naţiuni implicate în jocul politic planetar, să mânuiască perfect frâiele puterii pe care le-au preluat în mod democratic, demonstrând că pot gestiona momentele dificile cel puţin la fel de bine ca bărbaţii. Indira Gandhi, Golda Meir şi Margaret Thatcher sunt "cazurile" asupra cărora stăruie autoarea pentru a releva meritele ce le-au adus în faţă pe scena istoriei. Volumul e mai mult decât o colecţie de biografii feminine, cu amănunte picante şi detalii istorice mai puţin ştiute. Cititorii interesaţi vor găsi şi din acestea, desigur, căci Antonia Fraser ştie că viaţa "femeilor celebre", mai ales a acelora care au schimbat cursul istoriei, aţâţă imaginaţia "romanţată" a omului de rând. Dar ea îşi propune mult mai mult decât atât. De aceea, în ultimul capitol, intitulat interogativ "Nepotrivit pentru o femeie?", ea încearcă să dea un răspuns întrebării de ansamblu cu privire la rolul femeii în societate şi la prejudecăţile înrădăcinate adânc ce limitează încă acest rol. "E la fel de nepotrivit pentru o femeie să conducă armate, să dea semnalul de începere a bătăliei, precum ar fi pentru un bărbat să toarcă lână", scria George Buchanan în 1571. Or, Boadicea, Zenobia, Tamara, Elisabeta sau uimitoarea regină Jinga din Angola au condus armate şi au câştigat bătălii împotriva unor bărbaţi experimentaţi. Unii cârcotaşi ar putea vorbi de "accidente istorice", de împrejurări norocoase pe care imaginarul colectiv le-a perpetuat în legende. Rolul femeii - demonstrează Antonia Fraser - nu poate fi însă redus la cel de "speculatoare" a împrejurărilor ce le obligă să-şi asume "atribute bărbăteşti". În Istorie, rolul de "doamnă curtenitoare" s-a perimat, evoluând spre cel de "doamnă de fier", capabilă să-şi exercite constant, nu doar accidental, puterea. Comparând raporturile dintre poziţia socială a bărbatului şi cea a femeii în tradiţia istorică, se ajunge la societatea modernă, în care sexul n-ar mai trebui să fie un criteriu de acces la decizii majore. Dacă Margaret Thatcher putea fi încă numită, după o prejudecată tipic masculină, "dădacă autoritară", în lumea de azi expresia pare lipsită de sens, căci e evident că femeile-politicieni îşi exercită funcţiile la fel de bine ca bărbaţii şi fără să se "masculinizeze". Vă rog să citiţi cartea aceasta şi să vă gândiţi apoi de ce în ţara noastră, acum, o femeie nu are şanse la funcţia de preşedinte sau prim-ministru.
Pentru turiştii care se plimbă la Londra, pe malul Tamisei, un grup statuar având în centru o femeie într-un car de luptă cu lame la roţi reprezintă o enigmă. Cine e acea femeie şi prin ce a meritat o statuie lângă clădirea Parlamentului? Pe soclu e gravat numele ciudat Boadicea, iar ghidurile turistice spun că a fost regina unui trib britanic în timpul ocupaţiei romane a insulei, în secolul al VI-lea, că a condus o pustiitoare răscoală, crunt reprimată, împotriva ocupanţilor, iar sacrificiul ei final a căpătat o valoare simbolică pentru spiritul englez. Antonia Fraser - reputată autoare de romane istorice şi de studii - a fost atrasă de subiect şi pentru că Boadicea este unul din primele exemple despre capacitatea femeilor de a dirija destinul unei comunităţi în împrejurări grele, în care şi un bărbat ar ezita sau s-ar lăsa dus de curentul evenimentelor. În cartea pe care v-o recomand azi, Antonia Fraser deschide cu istoria Boadiceei şirul femeilor celebre care s-au afirmat la scara istoriei devenind, în momente de cumpănă pentru comunităţile lor, catalizatorul pentru rezolvarea situaţiei. Aflăm astfel poveştile adevărate despre Zenobia, regina Palmyrei, Matilda - contesă de Toscana în timpul papei Grigore al VII-lea, Maud - prinţesa engleză devenită împărăteasă a Germaniei, mama regelui angevin Henric al II-lea, Tamara - legendara regină din Caucaz, Isabela - unificatoarea Spaniei eliberate de mauri, Elisabeta I a Angliei, Ecaterina I a Rusiei ş.a. - pe cât de solid documentate, pe atât de bine şi atrăgător scrise, căci, să nu uităm, Antonia Fraser e şi romancieră şi ştie bine cum să le dea viaţă "reginelor războinice". Dar cartea nu se limitează doar la ele, ci are în vedere şi femei moderne care au ajuns să conducă naţiuni implicate în jocul politic planetar, să mânuiască perfect frâiele puterii pe care le-au preluat în mod democratic, demonstrând că pot gestiona momentele dificile cel puţin la fel de bine ca bărbaţii. Indira Gandhi, Golda Meir şi Margaret Thatcher sunt "cazurile" asupra cărora stăruie autoarea pentru a releva meritele ce le-au adus în faţă pe scena istoriei. Volumul e mai mult decât o colecţie de biografii feminine, cu amănunte picante şi detalii istorice mai puţin ştiute. Cititorii interesaţi vor găsi şi din acestea, desigur, căci Antonia Fraser ştie că viaţa "femeilor celebre", mai ales a acelora care au schimbat cursul istoriei, aţâţă imaginaţia "romanţată" a omului de rând. Dar ea îşi propune mult mai mult decât atât. De aceea, în ultimul capitol, intitulat interogativ "Nepotrivit pentru o femeie?", ea încearcă să dea un răspuns întrebării de ansamblu cu privire la rolul femeii în societate şi la prejudecăţile înrădăcinate adânc ce limitează încă acest rol. "E la fel de nepotrivit pentru o femeie să conducă armate, să dea semnalul de începere a bătăliei, precum ar fi pentru un bărbat să toarcă lână", scria George Buchanan în 1571. Or, Boadicea, Zenobia, Tamara, Elisabeta sau uimitoarea regină Jinga din Angola au condus armate şi au câştigat bătălii împotriva unor bărbaţi experimentaţi. Unii cârcotaşi ar putea vorbi de "accidente istorice", de împrejurări norocoase pe care imaginarul colectiv le-a perpetuat în legende. Rolul femeii - demonstrează Antonia Fraser - nu poate fi însă redus la cel de "speculatoare" a împrejurărilor ce le obligă să-şi asume "atribute bărbăteşti". În Istorie, rolul de "doamnă curtenitoare" s-a perimat, evoluând spre cel de "doamnă de fier", capabilă să-şi exercite constant, nu doar accidental, puterea. Comparând raporturile dintre poziţia socială a bărbatului şi cea a femeii în tradiţia istorică, se ajunge la societatea modernă, în care sexul n-ar mai trebui să fie un criteriu de acces la decizii majore. Dacă Margaret Thatcher putea fi încă numită, după o prejudecată tipic masculină, "dădacă autoritară", în lumea de azi expresia pare lipsită de sens, căci e evident că femeile-politicieni îşi exercită funcţiile la fel de bine ca bărbaţii şi fără să se "masculinizeze". Vă rog să citiţi cartea aceasta şi să vă gândiţi apoi de ce în ţara noastră, acum, o femeie nu are şanse la funcţia de preşedinte sau prim-ministru.
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
