Cele mai mari producţii s-au înregistrat în sudul ţării, acolo unde există sisteme de irigaţii bine puse la punct de marii latifundiari români. Unul dintre aceştia, binecunoscutul Ioan Niculae, declara recent pentru revista "Capital" că pe malul Dunării a obţinut producţii, chiar mai mari decât cele din 2011, respectiv peste 7.800 de kilograme de grâu la hectar. Mediile prognozate de specialişti iau în calcul producţii de peste 5.000 de kilograme la hectar la grâu, 6.000 de kilograme la hectar la orz şi 3.000 de kilograme la hectar la rapiţă. Când vorbesc despre aceste cifre, oficialii de prin ministere asortează, imediat, câte un zâmbet savant. Să fim serioşi! În afara unor vagi facilităţi şi a subvenţiilor oferite de stat, veştile bune prezentate prin conferinţele de presă sunt, de fapt, veşti bune de la Dumnezeu, care s-a îndurat să mai dea un an de vreme bună, dacă tot batem pasul pe loc la investiţii şi la producţia economică. În fapt, cel mai probabil, producţia agricolă bună va salva infima creştere economică pe care mizează Guvernul şi Fondul Monetar Internaţional.
... veşti proaste din piaţă
"Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi bagă în traistă", spune o vorbă veche românească, potrivită perfect situaţiei la zi din agricultura românească. Spaţiile de depozitare pentru cereale şi oleaginoase sunt mult sub producţia prognozată, astfel că producătorii, mai ales cei mici, sunt nevoiţi să vândă imediat recolta, la preţuri de nimic. Cartelurile organizate de samsarii de produse agricole, cu complicitatea şi ajutorul marilor lanţuri de supermarketuri, fac ca efectul unui an bun pentru agricultură , precum 2013, să se vadă prea puţin în bunăstarea producătorilor şi în economiile cumpărătorilor din ţara noastră. Asta, şi pentru că - iar aici vorbim despre unul dintre paradoxurile sinistre ale economiei româneşti - deşi producţia autohtonă din agricultură a consemnat, în primul semestru din 2013, un record al ultimilor 8 ani, de cealaltă parte, importurile de alimente au consemnat un nou record, ajungând la un total de peste 2 miliarde de euro! Exportăm de 1,5 miliarde şi importăm de 2: rezultă un deficit comercial de jumătate de miliard de euro, care se justifică, din păcate, nu neapărat prin cantităţile livrate, respectiv primite, ci prin faptul că, la export, noi trimitem produse ieftine, brute, neprelucrate, iar de peste graniţă aducem alimente scumpe, finite sau cu un grad ridicat de prelucrare, pe care le plătim din buzunarul nostru. În vreme ce produsele româneşti putrezesc pe câmpuri sau sunt vândute la preţuri derizorii, oficialii ministeriali se bat cu pumnul în piept prin conferinţe de presă, pe seama generozităţii... Celui de Sus.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
