DAN BRAŞOVEANU - "Echipa olimpică la matematică a Universităţii Princetown (unde a predat Einstein) era alcătuită, la un moment dat, numai din români"

Om de ştiinţă din Baltimore, Maryland, SUA

Stimaţi cititori, vă propun un interviu "de va­ră", pe mai multe teme, atât cât ne permite spa­­ţiul acestei pagini. Graţie sprijinului acor­dat de scriitoarea Stela Elisaveta Nica din To­ronto, o doamnă profund dedicată cauzelor româneşti, recent admisă într-un program de master la Azusa Pacific University din California, l-am descoperit pe ingi­nerul şi inventatorul Dan Braşoveanu, din Bal­timore, Maryland, SUA - un as în aeronautică, creat la şcoala politehnică a Bucureştiului şi specializat în şcolile superioare de doctorat ale Americii. Emigrat în SUA în 1986, fiu al disidentului anticomunist Gheorghe Braşoveanu - la rândul său membru fondator, alături de părintele Calciu, al Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR), inginerul Dan Braşo­veanu a ţintit sus, la sferele spaţiale şi aviatice. Prin multitudinea de invenţii, el şi-a asigurat deja un loc în istoria aeronauticii şi a explorărilor spaţiale. O lectură a listei proiectelor mai mult sau mai puţin secrete în care a fost implicat, singur sau împreună cu colegul Constantin Sandu, îţi dă ameţeli. Ar trebui să ocupăm jumătate din această pagină cu titlurile, instituţiile pen­tru care a lucrat, invenţiile, inovaţiile şi scrierile de spe­cialitate semnate Dan Braşoveanu. După ce şi-a luat doc­toratul în Chemical Physics la Universitatea din Maryland, a lucrat pentru NASA, pentru Goddard Space Flight Center, pentru sateliţii militari GPS, pen­tru detectoarele de radiaţii, pentru îmbunătăţirea per­for­manţei motoarelor cu reacţie, pentru motoarele gra­vitaţionale, superluminice, ce vor fi folosite în viitor pe navele interstelare etc. Potrivit inginerului Ion Nica, specialist al unei companii de aviaţie din California, şi care în trecut a fost coleg al lui Dan Braşoveanu la Tur­bomecanica, Bucureşti, acesta este un geniu al fi­zicii.

"Percepţia generală, cum că inventatorii sunt primiţi cu braţele deschise în America, este complet greşită"

- V-aţi remarcat ca inventator, încă din anii în care lucraţi în Bucureşti, la Turbomecanica. Nu vi s-a oferit posibilitatea patentării acelor invenţii?

- Mi s-a oferit. Am fost îndemnat să patentez mai multe invenţii pe care le făcusem în tinereţe. Iniţial, am dorit să o fac. Noroc însă că m-a avertizat un prieten că inventatorii sunt opriţi, prin lege, să părăsească ţara. Cel mai mult aş fi vrut să văd realizate navele inter­stelare cu propulsie gravitaţională - o idee genială a colegului meu Constantin Sandu, pe care l-am ajutat să o pună la punct. Sistemul de propulsie gravitaţională a fost prezentat în cadrul a două conferinţe interna­ţionale organizate de American Institute of Aeronautics and Astronautics (AIAA), în anul 2007. O altă idee la care Sandu şi eu ţinem foarte mult este sistemul de răcire cu lichid pentru turbine, patentat în 2004. Firma românească Comoti (vedeţi http://www.comoti.ro/en/ despre_noi.htm) doreşte să realizeze un motor cu turbină original. Dacă ar folosi răcirea cu aer, ar fi doar un motor oarecare, între multe altele. Dacă ar include răcirea cu lichid, aşa cum ar dori, dar ezită s-o facă din lipsă de fonduri şi resurse, Comoti ar realiza cel mai avansat motor cu reacţie din lume. Avioanele de luptă, echipate cu asemenea motoare, ar zbura de două ori mai repede decât cele mai avansate avioane de luptă ame­­ricane actuale şi, în acelaşi timp, ar avea un con­sum spe­cific de combustibil mai scăzut. Prin reali­za­rea aces­tui motor, România ar deveni peste noapte un lider al industriei aeronautice mondiale şi ar realiza pro­fituri anuale de zeci de miliarde de dolari. Dacă do­riţi să ajutaţi ţara, vă rog să sprijiniţi firma Comoti. Cu sprijinul şi îndemnul presei, cred că firma Comoti se va angaja să realizeze această revoluţie în aeronautică.

- Aţi plecat peste Ocean după şase ani de aş­teptare. În sfârşit, v-aţi spus: iată un vis împlinit, iată porţile deschise! Cum aţi fost primit?

- Percepţia generală, cum că inventatorii sunt pri­miţi cu braţele deschise în America, este complet greşită. M-am luptat mult să-mi promovez invenţiile, m-am izbit de tot felul de piedici, mi s-a părut mai greu decât în România. Conform statisticilor, cam 95% din patentele americane nu se aplică deloc. Iată câteva exemple clasice: tranzistorul, inventat în SUA, a fost produs pe scară largă în Japonia. Videocasetofonul, la fel. În ziua de azi, companiile americane sunt foarte conservatoare şi nu mai vor să-şi asume multe riscuri, iar cercetarea înseamnă risc.

"Împreună cu Constantin Sandu am reuşit să punem bazele teoriei generalizate a câmpurilor, la care a lucrat ani de zile Einstein, fără a reuşi s-o finalizeze!"

- Mă fascinează propulsia gravitaţională. Am citit că navele interstelare "Voyager" sunt propulsate gra­vitaţional. Ce aduce nou invenţia "Sandu-Braşo­veanu"?

- Nu există nave cu propulsie gravitaţională. Navele la care vă referiţi au folosit câmpul gravi­ta­ţional natural al lui Jupiter, Saturn, Venus sau Mercur, pentru a accelera, nu au produs un câmp gravitaţional artificial la bord. Deci nu pot fi numite nave gravi­taţionale. Colegul Constantin Sandu a găsit mijlocul de a produce un câmp gravitaţional artificial la bord, orientat după dorinţă, a explicat mecanismul cuantic al gravitaţiei naturale, a explicat originea masei şi a inerţiei etc. Împreună (în general, multe dintre invenţii le realizăm împreună) am pus apoi bazele teoriei ge­neralizate a câmpurilor (la care a lucrat ani de zile Einstein, fără a reuşi s-o finalizeze!). Sandu a dez­voltat apoi şi tehnologia necesară pentru a genera şi controla gravitaţia artificială.

- Care ar fi avantajele navelor gravitaţionale?

- Pot accelera cu sute sau mii de g (g este acce­leraţia gravitaţională), fără ca echipajul să sufere cel mai mic disconfort. Dacă o navă-rachetă clasică ar accelera cu 10 g, echipajul ar muri în mai puţin de 20 de minute. (Notă: recordul mondial este de aproxima­tiv 20 g, timp de câteva secunde. Pilotul care l-a stabi­lit a plătit cu un ochi care i-a zburat, pur şi simplu, din cap, din cauza acceleraţiei). Din această cauză, o ra­chetă clasică ar avea nevoie de un an sau mai mult ca să se apropie de viteza luminii. O navă gravitaţională ar putea face acelaşi lucru în câteva ore. Dacă o navă clasică ar pleca spre Alpha Centauri (cea mai apropiată stea, aflată la 4,3 ani lumină de Pământ), echipajul ar trebui să care la bord apă, hrană şi aer pentru mai mulţi ani, căci la bordul navei ar trece ani de zile până când nava ar ajunge la destinaţie. În schimb, echipajul unei nave gravitaţionale ar putea să plece cu mâinile în bu­zu­nare. La bordul navei lor ar trece numai câteva ore, până când nava ar ajunge la destinaţie (deşi pe Pământ ar trece cam 10 ani). Navele gravitaţionale pot schim­ba fulgerător direcţia şi viteza de zbor, de parcă ar fi obiecte fără inerţie (aşa după cum se zice că mane­vrează OZN-urile). Pe scurt, sistemul gravita­ţio­nal de propulsie e mai eficient decât cea mai perfec­ţionată navă-rachetă imaginabilă. Iar acest sistem, e bine de reţinut, a fost conceput de doi români: Sandu şi cu mine. Teoretic, sistemul de propulsie gravita­ţional ar putea fi convertit într-un sistem de propulsie antigra­vi­taţional. Lăsând la o parte Norii lui Magellan, con­­sideraţi a fi sateliţi ai Căii Lactee, galaxia vecină este Nebuloasa din Andromeda, aflată la o depărtare de 2 milioane de ani lumină. Totuşi, o navă antigravi­ta­ţio­nală, descrisă de noi, va putea străbate asemenea dis­tanţe în numai câteva luni!

- Ştiu că mai aveţi, singur sau împreună cu d-l Constantin Sandu, şi alte invenţii uluitoare. Le puteţi enumera?

- Amintesc doar câteva: un sistem de atenuare a zgomotului avioanelor supersonice; un nou sistem de protecţie pentru tancuri; automobilul zburător bionic (SDFA); un sistem foarte simplu şi economic de de­tecţie a materialelor dense, ce ar putea fi folosite de terorişti pentru a masca bombe nucleare. În plus, am gă­sit explicaţia fizică a fenomenului numit "quantum entanglement", fenomen pe care se bazează cripto­grafia cuantică şi computerele cuantice. Vorbind de SDFA, acesta va fi un aparat de zbor care va reproduce, cu cea mai mare fidelitate, zborul păsărilor şi al insec­telor. Va avea o agilitate şi o siguranţă excepţionale. O pasăre sau o insectă schimbă imediat direcţia de zbor, accelerează şi frânează fulgerător. Avioanele moderne sunt foarte rapide, însă din punctul de vedere al agili­tăţii sunt un dezastru. De aceea, aterizarea avioanelor este o manevră foarte dificilă şi periculoasă: 49% din­tre accidente se produc, în continuare, la aterizare. SDFA ne va permite să egalăm performanţele celor mai reuşite aparate de zbor create de natură, în decurs de sute de milioane de ani - mă refer la păsări şi la in­secte. Dar noi vom putea să le şi depăşim, construind nave gravitaţionale, care vor avea o agilitate absolut mi­raculoasă. În fine, o invenţie la care ţinem mult este turbina răcită cu lichid. Aceasta va putea spori cu 7-8% randamentul motoarelor turboreactoarelor (în Occi­dent se cheltuiesc miliarde pentru a spori acest randa­ment cu o fracţiune de procent, folosind răcirea cu aer), va dubla raportul putere/greutate, va permite ca avioa­nele supersonice de pasageri să devină viabile, în timp ce avioanele de pasageri subsonice vor deveni cu 15-20% mai economice; va asigura supremaţia militară ae­riană a forţelor armate care adoptă sistemul, va re­duce simţitor cantitatea de bioxid de carbon emisă de avioanele actuale, încetinind încălzirea globală etc. În fine, e prea devreme pentru a anticipa toate beneficiile.

"Aproape zilnic, îmi aduc aminte cu dor de Parcul Herăstrău şi de Munţii Carpaţi"

- În acest context, cum apreciaţi cercetarea şi inventica românească din zilele noastre?

- Dacă oamenii inteligenţi vor fi sprijiniţi, România s-ar plasa uşor în elita mondială a cercetării şi a inven­ticii. Dacă nu, poporul român va suferi literalmente de foame. Oferiţi oamenilor de ştiinţă condiţii prielnice şi veţi asista la uimitoare împliniri. Bateţi-vă joc de ei şi veţi asista la uimitoare catastrofe. Când ajung în stră­inătate, cu toate opreliştile existente şi acolo, românii excelează la matematică, IT şi ştiinţe. Nu am cifre exac­te, dar ştiu, de exemplu, că echipa olimpică la ma­te­matică a Universităţii Princetown (unde a predat Einstein) era alcătuită, la un moment dat, numai din români.

- Sunteţi un singuratic care "a văzut idei", cum ar spune Camil Petrescu. Mai aveţi vreo legătură su­fle­tească cu ţara?

- Chiar acum recitesc (a patra sau a cincea oară?) "Toate pânzele sus", de Radu Tudoran. Paginile "Cire­şarilor" lui Chiriţă s-au tocit amarnic. Am citit şi recitit aceste cărţi de zeci de ori. Îmi amintesc mereu crâm­peie din poeziile lui Eminescu şi ale lui Macedonski. Aproape zilnic îmi aduc aminte cu dor de Parcul He­răstrău şi de Munţii Carpaţi, pe care i-am colindat înde­lung în tinereţe. Am urcat în Colorado şi în California, până la peste 4000 de metri, dar în amintirea mea, nici una din aceste ascensiuni nu se poate compara cu primul urcuş pe Moldoveanu.

- Vă consideraţi în vreun fel un urmaş al lui Henri Coandă, ţinând seama de domeniul în care cer­cetaţi şi creaţi?

- Aş vrea ca, într-o zi, să se spună că i-am călcat pe urme.

Domnului Dan Braşoveanu îi puteţi scrie la e-mail: brasovdx@yahoo.com