DAN BRAȘOVEANU - "Echipa olimpică la matematică a Universității Princetown (unde a predat Einstein) era alcătuită, la un moment dat, numai din români"

Om de știință din Baltimore, Maryland, SUA

Stimați cititori, vă propun un interviu "de va­ră", pe mai multe teme, atât cât ne permite spa­­țiul acestei pagini. Grație sprijinului acor­dat de scriitoarea Stela Elisaveta Nica din To­ronto, o doamnă profund dedicată cauzelor românești, recent admisă într-un program de master la Azusa Pacific University din California, l-am descoperit pe ingi­nerul și inventatorul Dan Brașoveanu, din Bal­timore, Maryland, SUA - un as în aeronautică, creat la școala politehnică a Bucureștiului și specializat în școlile superioare de doctorat ale Americii. Emigrat în SUA în 1986, fiu al disidentului anticomunist Gheorghe Brașoveanu - la rândul său membru fondator, alături de părintele Calciu, al Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR), inginerul Dan Brașo­veanu a țintit sus, la sferele spațiale și aviatice. Prin multitudinea de invenții, el și-a asigurat deja un loc în istoria aeronauticii și a explorărilor spațiale. O lectură a listei proiectelor mai mult sau mai puțin secrete în care a fost implicat, singur sau împreună cu colegul Constantin Sandu, îți dă amețeli. Ar trebui să ocupăm jumătate din această pagină cu titlurile, instituțiile pen­tru care a lucrat, invențiile, inovațiile și scrierile de spe­cialitate semnate Dan Brașoveanu. După ce și-a luat doc­toratul în Chemical Physics la Universitatea din Maryland, a lucrat pentru NASA, pentru Goddard Space Flight Center, pentru sateliții militari GPS, pen­tru detectoarele de radiații, pentru îmbunătățirea per­for­manței motoarelor cu reacție, pentru motoarele gra­vitaționale, superluminice, ce vor fi folosite în viitor pe navele interstelare etc. Potrivit inginerului Ion Nica, specialist al unei companii de aviație din California, și care în trecut a fost coleg al lui Dan Brașoveanu la Tur­bomecanica, București, acesta este un geniu al fi­zicii.

"Percepția generală, cum că inventatorii sunt primiți cu brațele deschise în America, este complet greșită"

- V-ați remarcat ca inventator, încă din anii în care lucrați în București, la Turbomecanica. Nu vi s-a oferit posibilitatea patentării acelor invenții?

- Mi s-a oferit. Am fost îndemnat să patentez mai multe invenții pe care le făcusem în tinerețe. Inițial, am dorit să o fac. Noroc însă că m-a avertizat un prieten că inventatorii sunt opriți, prin lege, să părăsească țara. Cel mai mult aș fi vrut să văd realizate navele inter­stelare cu propulsie gravitațională - o idee genială a colegului meu Constantin Sandu, pe care l-am ajutat să o pună la punct. Sistemul de propulsie gravitațională a fost prezentat în cadrul a două conferințe interna­ționale organizate de American Institute of Aeronautics and Astronautics (AIAA), în anul 2007. O altă idee la care Sandu și eu ținem foarte mult este sistemul de răcire cu lichid pentru turbine, patentat în 2004. Firma românească Comoti (vedeți http://www.comoti.ro/en/ despre_noi.htm) dorește să realizeze un motor cu turbină original. Dacă ar folosi răcirea cu aer, ar fi doar un motor oarecare, între multe altele. Dacă ar include răcirea cu lichid, așa cum ar dori, dar ezită s-o facă din lipsă de fonduri și resurse, Comoti ar realiza cel mai avansat motor cu reacție din lume. Avioanele de luptă, echipate cu asemenea motoare, ar zbura de două ori mai repede decât cele mai avansate avioane de luptă ame­­ricane actuale și, în același timp, ar avea un con­sum spe­cific de combustibil mai scăzut. Prin reali­za­rea aces­tui motor, România ar deveni peste noapte un lider al industriei aeronautice mondiale și ar realiza pro­fituri anuale de zeci de miliarde de dolari. Dacă do­riți să ajutați țara, vă rog să sprijiniți firma Comoti. Cu sprijinul și îndemnul presei, cred că firma Comoti se va angaja să realizeze această revoluție în aeronautică.

- Ați plecat peste Ocean după șase ani de aș­teptare. În sfârșit, v-ați spus: iată un vis împlinit, iată porțile deschise! Cum ați fost primit?

- Percepția generală, cum că inventatorii sunt pri­miți cu brațele deschise în America, este complet greșită. M-am luptat mult să-mi promovez invențiile, m-am izbit de tot felul de piedici, mi s-a părut mai greu decât în România. Conform statisticilor, cam 95% din patentele americane nu se aplică deloc. Iată câteva exemple clasice: tranzistorul, inventat în SUA, a fost produs pe scară largă în Japonia. Videocasetofonul, la fel. În ziua de azi, companiile americane sunt foarte conservatoare și nu mai vor să-și asume multe riscuri, iar cercetarea înseamnă risc.

"Împreună cu Constantin Sandu am reușit să punem bazele teoriei generalizate a câmpurilor, la care a lucrat ani de zile Einstein, fără a reuși s-o finalizeze!"

- Mă fascinează propulsia gravitațională. Am citit că navele interstelare "Voyager" sunt propulsate gra­vitațional. Ce aduce nou invenția "Sandu-Brașo­veanu"?

- Nu există nave cu propulsie gravitațională. Navele la care vă referiți au folosit câmpul gravi­ta­țional natural al lui Jupiter, Saturn, Venus sau Mercur, pentru a accelera, nu au produs un câmp gravitațional artificial la bord. Deci nu pot fi numite nave gravi­taționale. Colegul Constantin Sandu a găsit mijlocul de a produce un câmp gravitațional artificial la bord, orientat după dorință, a explicat mecanismul cuantic al gravitației naturale, a explicat originea masei și a inerției etc. Împreună (în general, multe dintre invenții le realizăm împreună) am pus apoi bazele teoriei ge­neralizate a câmpurilor (la care a lucrat ani de zile Einstein, fără a reuși s-o finalizeze!). Sandu a dez­voltat apoi și tehnologia necesară pentru a genera și controla gravitația artificială.

- Care ar fi avantajele navelor gravitaționale?

- Pot accelera cu sute sau mii de g (g este acce­lerația gravitațională), fără ca echipajul să sufere cel mai mic disconfort. Dacă o navă-rachetă clasică ar accelera cu 10 g, echipajul ar muri în mai puțin de 20 de minute. (Notă: recordul mondial este de aproxima­tiv 20 g, timp de câteva secunde. Pilotul care l-a stabi­lit a plătit cu un ochi care i-a zburat, pur și simplu, din cap, din cauza accelerației). Din această cauză, o ra­chetă clasică ar avea nevoie de un an sau mai mult ca să se apropie de viteza luminii. O navă gravitațională ar putea face același lucru în câteva ore. Dacă o navă clasică ar pleca spre Alpha Centauri (cea mai apropiată stea, aflată la 4,3 ani lumină de Pământ), echipajul ar trebui să care la bord apă, hrană și aer pentru mai mulți ani, căci la bordul navei ar trece ani de zile până când nava ar ajunge la destinație. În schimb, echipajul unei nave gravitaționale ar putea să plece cu mâinile în bu­zu­nare. La bordul navei lor ar trece numai câteva ore, până când nava ar ajunge la destinație (deși pe Pământ ar trece cam 10 ani). Navele gravitaționale pot schim­ba fulgerător direcția și viteza de zbor, de parcă ar fi obiecte fără inerție (așa după cum se zice că mane­vrează OZN-urile). Pe scurt, sistemul gravita­țio­nal de propulsie e mai eficient decât cea mai perfec­ționată navă-rachetă imaginabilă. Iar acest sistem, e bine de reținut, a fost conceput de doi români: Sandu și cu mine. Teoretic, sistemul de propulsie gravita­țional ar putea fi convertit într-un sistem de propulsie antigra­vi­tațional. Lăsând la o parte Norii lui Magellan, con­­siderați a fi sateliți ai Căii Lactee, galaxia vecină este Nebuloasa din Andromeda, aflată la o depărtare de 2 milioane de ani lumină. Totuși, o navă antigravi­ta­țio­nală, descrisă de noi, va putea străbate asemenea dis­tanțe în numai câteva luni!

- Știu că mai aveți, singur sau împreună cu d-l Constantin Sandu, și alte invenții uluitoare. Le puteți enumera?

- Amintesc doar câteva: un sistem de atenuare a zgomotului avioanelor supersonice; un nou sistem de protecție pentru tancuri; automobilul zburător bionic (SDFA); un sistem foarte simplu și economic de de­tecție a materialelor dense, ce ar putea fi folosite de teroriști pentru a masca bombe nucleare. În plus, am gă­sit explicația fizică a fenomenului numit "quantum entanglement", fenomen pe care se bazează cripto­grafia cuantică și computerele cuantice. Vorbind de SDFA, acesta va fi un aparat de zbor care va reproduce, cu cea mai mare fidelitate, zborul păsărilor și al insec­telor. Va avea o agilitate și o siguranță excepționale. O pasăre sau o insectă schimbă imediat direcția de zbor, accelerează și frânează fulgerător. Avioanele moderne sunt foarte rapide, însă din punctul de vedere al agili­tății sunt un dezastru. De aceea, aterizarea avioanelor este o manevră foarte dificilă și periculoasă: 49% din­tre accidente se produc, în continuare, la aterizare. SDFA ne va permite să egalăm performanțele celor mai reușite aparate de zbor create de natură, în decurs de sute de milioane de ani - mă refer la păsări și la in­secte. Dar noi vom putea să le și depășim, construind nave gravitaționale, care vor avea o agilitate absolut mi­raculoasă. În fine, o invenție la care ținem mult este turbina răcită cu lichid. Aceasta va putea spori cu 7-8% randamentul motoarelor turboreactoarelor (în Occi­dent se cheltuiesc miliarde pentru a spori acest randa­ment cu o fracțiune de procent, folosind răcirea cu aer), va dubla raportul putere/greutate, va permite ca avioa­nele supersonice de pasageri să devină viabile, în timp ce avioanele de pasageri subsonice vor deveni cu 15-20% mai economice; va asigura supremația militară ae­riană a forțelor armate care adoptă sistemul, va re­duce simțitor cantitatea de bioxid de carbon emisă de avioanele actuale, încetinind încălzirea globală etc. În fine, e prea devreme pentru a anticipa toate beneficiile.

"Aproape zilnic, îmi aduc aminte cu dor de Parcul Herăstrău și de Munții Carpați"

- În acest context, cum apreciați cercetarea și inventica românească din zilele noastre?

- Dacă oamenii inteligenți vor fi sprijiniți, România s-ar plasa ușor în elita mondială a cercetării și a inven­ticii. Dacă nu, poporul român va suferi literalmente de foame. Oferiți oamenilor de știință condiții prielnice și veți asista la uimitoare împliniri. Bateți-vă joc de ei și veți asista la uimitoare catastrofe. Când ajung în stră­inătate, cu toate opreliștile existente și acolo, românii excelează la matematică, IT și științe. Nu am cifre exac­te, dar știu, de exemplu, că echipa olimpică la ma­te­matică a Universității Princetown (unde a predat Einstein) era alcătuită, la un moment dat, numai din români.

- Sunteți un singuratic care "a văzut idei", cum ar spune Camil Petrescu. Mai aveți vreo legătură su­fle­tească cu țara?

- Chiar acum recitesc (a patra sau a cincea oară?) "Toate pânzele sus", de Radu Tudoran. Paginile "Cire­șarilor" lui Chiriță s-au tocit amarnic. Am citit și recitit aceste cărți de zeci de ori. Îmi amintesc mereu crâm­peie din poeziile lui Eminescu și ale lui Macedonski. Aproape zilnic îmi aduc aminte cu dor de Parcul He­răstrău și de Munții Carpați, pe care i-am colindat înde­lung în tinerețe. Am urcat în Colorado și în California, până la peste 4000 de metri, dar în amintirea mea, nici una din aceste ascensiuni nu se poate compara cu primul urcuș pe Moldoveanu.

- Vă considerați în vreun fel un urmaș al lui Henri Coandă, ținând seama de domeniul în care cer­cetați și creați?

- Aș vrea ca, într-o zi, să se spună că i-am călcat pe urme.

Domnului Dan Brașoveanu îi puteți scrie la e-mail: brasovdx@yahoo.com