O aşa-zisă "Notă", emisă de Ministerul Mediului, care vorbeşte cu ipocrizie de "consultarea publicului în vederea maximizării beneficiilor de mediu aduse de Proiectul Roşia Montană", a atras, prin caracterul ei manipulatoriu, mânia tuturor organizaţiilor de protecţie a mediului şi patrimoniului. Declaraţia lui Eugen David, preşedintele Asociaţiei Alburnus Maior, este relevantă în acest sens: "Pentru noi, cei din Roşia Montană, ceea ce fac acum Ministerul Mediului şi, în general, autorităţile de la Bucureşti, nu aş putea spune că ne enervează, ci mai degrabă că ne provoacă milă. Este jenant să îi vezi cât de umil se comportă şi cât dispreţ arată pentru legile ţării. În schimb, sunt extrem de servili cu o companie ce produce dezastru economic, social şi de mediu. Nu vom răspunde la această falsă consultare publică. Este imposibil să dialoghezi cu cineva care duce nivelul discuţiei într-atât de jos". Organizaţiile au adresat scrisori deschise, de protest, guvernanţilor, refuzând să cadă în capcana întinsă de Ministerul Mediului, de a răspunde, pe puncte, unei aşa-zise "consultaţii publice". Este vorba de ICOMOS România, Ordinul Arhitecţilor din România, Uniunea Arhitecţilor din România, Asociaţia ARA, Fundaţia ProPatrimonio, Fundaţia Culturală Roşia Montană, ASE Bucureşti, Asociaţia Alburnus Maior şi Coaliţia pentru Mediu (formată din 70 de organizaţii). Toate aceste entităţi ale societăţii profesionale şi civile, reprezentând "artileria grea" a luptei pentru salvarea Roşiei Montane, atrag atenţia că demersurile recente ale ministrului Rovana Plumb "se situează în afara cadrului legal prevăzut de procedura acordului de mediu".
Am citit şi eu, revoltat, "Nota" semnată de ministrul Plumb, o doamnă care s-a remarcat până mai ieri prin intervenţiile ecologiste în cadrul Parlamentului European. Întrebarea pe care şi-o pun astăzi cei mai mulţi este simplă: din ce cauză şi-a schimbat Rovana Plumb poziţia peste noapte? Unde sunt principiile pentru care s-a bătut la Bruxelles? Ce interese apără doamna ministru în prezent? Documentul ministerial, semnat de domnia sa, indică o decizie deja luată la nivelul guvernului, care ar conduce la abuzuri asupra dreptului de proprietate, la îngrădirea posibilităţii de dezvoltare armonioasă şi durabilă a comunităţii, la distrugerea mediului natural şi a patrimoniului cultural. Practic, doamna Plumb transcrie fidel pseudo-măsuri propuse de operatorul minier RMGC, cuprinse ca atare în documentaţia aflată în analiză la minister şi asumate fără discernământ, pe principiul copy-paste, de autoritatea de mediu. Eu însumi, după ce, în ultimii 11 ani, am scris peste 3300 de pagini despre Roşia Montană, adică după ce cred că am înţeles cum funcţionează suişurile şi coborâşurile politice ale acestui caz, refuz să cred că guvernul cel mai popular după FSN-ul anilor '90, adică guvernul USL, se asociază, pe faţă, cu "criminalul" şi pactizează cu acesta pentru încălcarea şi schimbarea tuturor legilor incomode. Este revoltător că Rovana Plumb, trăgând cu ochiul la "volutele" ploieştene ale şefului, fostul "ecologist" Victor Ponta, a ajuns să consimtă la distrugerea galeriilor romane din munţii Orlea şi Cârnic (aflate pe lista monumentelor istorice de importanţă naţională), şi la înlocuirea lor cu "replici" din ipsos, în cadrul unui muzeu. Ridicolul demersului ministerial este nemărginit. Tragismul situaţiei din Apuseni ia proporţii danteşti. Dacă Plumb, Barbu (Daniel), Şova şi Ponta vor fi cei "aleşi" să ne fericească pe veci cu proiectul Roşia Montană, atunci tare mă tem că toate ilegalităţile pe această temă, anterioare venirii lor la putere, le vor fi imputate în exclusivitate, cu vârf şi îndesat. În timp ce antecesorii au ştiut să tragă de timp, evitând cu abilitate să-şi pună semnătura finală pe vreun act, guvernanţii prezentului parcă au intrat într-o gaură neagră, din care nu vor mai putea fi recuperaţi niciodată. Acţiunea lor echivalează cu jefuirea ţării prin distrugerea mediului şi a patrimoniului cultural naţional. Cine îi va putea ierta vreodată?