Să te ţii la curent cu ultimele ştiri, să deschizi e-mail-uri, să schimbi păreri pe reţelele de socializare - toate acestea sunt posibile oricând şi oriunde în ziua de azi, cu smartphone-ul şi tableta pe care le poţi avea mereu asupra ta, într-o geantă. Pe de-o parte, e practic. Rămânem în contact cu toată lumea şi cu tot ce este important pentru noi, economisind timp. Pe de altă parte, faptul că suntem în permanenţă la dispoziţia celor care ne caută începe să ne creeze sentimentul apăsător că nu mai reuşim să separăm munca de timpul nostru liber. Asta ne stresează şi ne trezeşte un dor nelămurit. Am vrea s-o luăm din loc, dar nu ştim prea bine încotro.
Şi astfel răsună în străfundurile sufletului o chemare ancestrală, înscrisă în codul nostru genetic. Transmisă prin trunchiul cerebral, care nu cunoaşte alt limbaj decât cel al emoţiilor, ea bate stăruitor la uşa conştientului. Iar cine pune telefonul deoparte sau închide calculatorul îşi dă seama că simte nevoia să iasă dintre patru pereţi. Afară, în natură. Acolo unde strămoşii noştri au trăit vreme de milenii. Ştim instinctiv că întreaga povară a stresului cotidian va cădea de pe umerii noştri îndată ce vom pune piciorul pe o pajişte verde.
Ecologistul american Richard Louv, autorul cărţii "Principiul naturii", afirmă că noi avem "un conştient hibrid", conectat simultan la epoca de piatră, dar şi la secolul 21. Şi că această dualitate reprezintă un avantaj, de care ar trebui să profităm. "Cel mai bun remediu împotriva excesului de informaţii electronice îl constituie creşterea cantităţii de informaţii naturale", explică Louv. "Ar trebui să ne servim de tehnologiile moderne, pentru a ne optimiza intelectul, iar de natură, pentru a ne stimula simţurile, precum şi a ne spori aptitudinile cognitive şi sensibilitatea".
Fericirea e verde. Natura ne înaripează sufletul, ne face mai creativi, mai calmi şi ne protejează de crize, temeri sau depresii. Cu prilejul unui studiu, cercetătorii americani au constatat că numai patru zile de deconectare în mijlocul naturii produc, deja, un efect uimitor: participanţii care îşi petrecuseră acea scurtă perioadă de timp colindând ţinuturi sălbatice au obţinut, ulterior, la un test de creativitate, rezultate cu 50% mai bune decât un grup-martor, care nu beneficiase de o asemenea mini-vacanţă.
Ce-i drept, participanţii la studiul amintit şi-au făcut drumeţiile în regiuni cu o natură virgină, de care noi nu dispunem la doi paşi de casă. Nicio problemă! N-are importanţă cât de sălbatică e vegetaţia ce ne înconjoară, dacă a fost sau nu "îmblânzită" de mâna omului. Cine se plimbă măcar o oră în parc îşi poate îmbunătăţi cu până la 20% capacitatea de memorare şi concentrare. În mod surprinzător, efectul se manifestă şi atunci când plimbarea nu i-a plăcut foarte mult persoanei în cauză. Iar studiile mai arată că nici vremea nu joacă un rol deosebit. Cercetătorii britanici, care au monitorizat peste 10.000 de adulţi pe o perioadă mai îndelungată, au ajuns la concluzia că locuitorii unui oraş sunt cu atât mai fericiţi cu cât există în oraşul lor mai multe parcuri şi suprafeţe verzi - indiferent de alţi factori ce le-ar putea influenţa starea de spirit. Oazele de verdeaţă din oraşul unde vieţuim adaugă la contul nostru personal încă 33 de puncte.
Momente extatice ale vieţii
Verdele vegetal funcţionează ca o contrapondere la neîntreruptele solicitări cărora trebuie să le facem faţă zi de zi. Existenţa noastră cotidiană ne obligă să cheltuim mereu energie, pentru a da la o parte factorii perturbatori şi a urmări cu maximă atenţie ceea ce este important pentru noi. Şi, pe măsură ce această situaţie care ne consumă forţele se prelungeşte mai mult, devenim tot mai irascibili. Începem să avem sentimentul că ne aflăm pe punctul de a pierde controlul. Ne devine din ce în ce mai greu să ne planificăm acţiunile pe termen lung.
Natura ne eliberează, deoarece ea nu ne cere decât o atenţie fără ţintă precisă. Adică: ne putem lăsa privirea să rătăcească în voie, oricât şi oriunde ne place. Ne putem îngădui să fim doar prezenţi acolo şi nimic mai mult. Într-o minunată zi de vară putem să ne desprindem ochii, parcă fără voia noastră, de pe monitorul pe care l-am privit ceasuri de-a rândul, ca să ne uităm pe fereastră şi să recepţionăm de acolo, de-afară, semnalul decisiv: "Ieşi la iarbă verde şi odihneşte-te".
Iată câteva lucruri pe care, odată ieşiţi în natură, le puteţi face singuri sau împreună cu copiii dvs.
Construiţi un adăpost
În funcţie de dimensiuni şi lungime, adunaţi între treizeci şi cincizeci de crengi destul de rezistente, înfigeţi-le în pământ, dispuse în cerc, iar la vârf strângeţi-le mănunchi şi legaţi-le cu o frânghie solidă.
Exersaţi-vă orientarea în pădure
Pe trunchiul unui copac există o zonă mai expusă la intemperii decât restul suprafeţei lui. Din această direcţie vin cele mai multe ploi şi cele mai puternice rafale de vânt. În ţările Europei Centrale, aceasta este nord-vestul. Aici, scoarţa copacului se acoperă cu un strat gros de muşchi. Unde se găseşte estul? Şi unde sudul?
Observaţi curgerea apei
Mersul, benefic pentru trup şi suflet
În scopul de a contribui la o conştientizare mai profundă a legăturii dintre om şi natură, americanul James Endredy a elaborat mai multe stiluri neobişnuite de mers, combinate cu exerciţii de atenţie şi concentrare. Le-a dat denumirea de "Earthwalks". Vă prezentăm mai jos cinci dintre ele:
Mersul fără zgomot
Aveţi grijă să nu atingeţi pământul cu călcâiele. La fiecare pas, mutaţi-vă greutatea corpului pe piciorul din faţă abia în momentul când cel din spate s-a desprins de sol. Îndată ce aţi provocat un zgomot, rămâneţi nemişcaţi, pândiţi cu urechea orice sunet şi concentraţi-vă asupra pasului următor, cu preocuparea de a vă mişca fără să faceţi zgomot.
Număratul până la trei
Îndreptaţi-vă privirea spre pământ şi, la fiecare pas, număraţi trei lucruri pe care le vedeţi. Astfel, nu daţi minţii timp să se ocupe de grijile obişnuite. Ea trebuie să cedeze controlul atenţiei. După o vreme, număratul deliberat vă va ajuta să ajungeţi la o percepţie fină a detaliilor: veţi descoperi tipare, structuri şi forme pe care nu le-aţi observat niciodată înainte.
Drumeţia de noapte sau de seară
Am trăit-o şi am îndrăgit-o în copilărie, în excursiile organizate de şcoală. Închipuiţi-vă că sunteţi un urs, un râs ori o pisică sălbatică şi strecuraţi-vă printre copaci, cu privirile pironite în întuneric. Lăsaţi-vă surprinşi de diversitatea nuanţelor lui şi de contururile care vi se dezvăluie de la o clipă la alta. Cei mai curajoşi pornesc în drumeţie desculţi, pentru a-şi intensifica experienţele tactile prin contactul direct cu pielea sensibilă a tălpilor.
Mersul în echilibru
Mersul vulpii
Faceţi un pas înainte cu piciorul stâng, aplecaţi trunchiul în faţă, dar menţineţi-vă centrul de greutate pe piciorul din spate. Lăsaţi braţele să atârne, aduceţi degetele ambelor mâini în podul palmei, în timp ce degetele mari rămân întinse. Abia apoi faceţi pasul următor.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
