După părerea noastră, Korodi Attila, deputat UDMR, a fost cel mai bun ministru al Mediului din ultimii 23 de ani. Este un politician atipic: populismul ieftin, lăudăroşenia găunoasă, promisiunile neonorate, lipsa de caracter - par a-i fi străine. A stat mulţi ani ca un ghimpe în coasta companiei Gold Corporation de la Roşia Montană. Şi nu pentru că a avut ceva "personal" împotriva proiectului minier, ci pentru că şi-a dat seama, iar auditul juridic a confirmat-o, că întreaga afacere cu aurul Apusenilor se bazează pe încălcarea legilor, pe corupţia şi pe prostia celor responsabili din instituţiile statului. Integritatea sa a fost probată, o dată în plus, atunci când, proaspăt ministru în guvernul Ungureanu, a îndrăznit să-l contrazică pe lobby-istul numărul unu al proiectului Roşia Montană, preşedintele Traian Băsescu, care ceruse "accelerarea" procedurilor de avizare: "Eu îl înţeleg pe domnul preşedinte, ne cunoaştem de mult timp, punctul dumnealui de vedere nu s-a schimbat. Eu spun însă că procedurile nu pot fi accelerate faţă de ce ritm au acum. Procedurile tehnice merg înainte, au un ritm, sunt teme care se discută de profesionişti, mai mult nu se poate". Din păcate, locul lui Korodi Attila l-a luat la Ministerul Mediului doamna Rovana Plumb, a cărei obedienţă faţă de "şeful" Victor Ponta este recunoscută. Iar locul de lobby-ist al lui Traian Băsescu l-a luat, cu brio, însuşi "ecologistul" de mai ieri, acelaşi Victor Ponta, care face exact ce-i reproşa anul trecut preşedintelui: lobby politic pentru un proiect privat. Practic, tot ce a fost mai rău şi mai respingător în acţiunea politică faţă de resursele naturale ale ţării, de-a lungul ultimilor 17 ani de când Frank Timiş a pricopsit România cu acest proiect aurifer megalomanic, se regăseşte azi în acţiunea guvernului Ponta, care acum "pune umărul" şi la gazele de şist. Şi lipsa de caracter, şi lipsa de patriotism, şi lipsa de respect pentru patrimoniul naţional, şi încălcarea cuvântului dat, şi ignoranţa cu ştaif, dar şi ignorarea arogantă a justiţiei şi a opiniilor specialiştilor - toate sunt ingredientele acţiunii guvernamentale actuale. Din laşitate, Victor Ponta vrea să scoată castanele din foc cu mâna parlamentului, printr-o lege care ar urma să fie votată în septembrie. Iată însă că, dincolo de postura sa de opozant politic, fostul ministru Korodi Attila acţionează ca un cetăţean responsabil şi-i atrage atenţia lui Ponta că, vorba ceea, "aiasta nu se poate...".
"Sunt convins că Planul Naţional de Investiţii are mai mult legatură cu relocările forţate decât cu avizul de mediu"
- Aţi afirmat, la "Radio France International", că şmecheria lui Victor Ponta de a pune pe umerii parlamentului povara demarării proiectului Roşia Montană nu poate avea loc din punct de vedere legal. Vă menţineţi opinia?
- Fără îndoială. Decizia nu poate aparţine Parlamentului. Parlamentul poate să decidă oricând asupra planurilor naţionale, dar acest proiect nu este unul militar, doar proiectele militare sunt acelea care se exclud dintr-o analiză de mediu foarte amănunţită. În consecinţă, decizia Parlamentului nu poate să fie urmată automat de o pornire a proiectului real, pentru că acele îngrijorări ce privesc proiectul, din punct de vedere al protecţiei mediului, rămân. Parlamentul nu va avea niciodată capacitatea să decidă. Legea spune foarte clar cine trebuie să decidă: Autoritatea de Mediu, iar în cazul acesta, Comitetul de Analiză Tehnică (CAT) şi Guvernul, prin Hotărâre de Guvern, trebuie să întărească decizia CAT. Parlamentul, chiar dacă adoptă legea propusă de guvern şi o listă de investiţii prioritare, nu poate înlocui procedura de autorizare de mediu. Cum spuneam mai sus, numai în domeniul apărării sunt permise derogări semnificative, în domeniul investiţiilor generale, nu. Şi aşa este bine. Ceea ce nu ştim încă, în afara enunţurilor generale, sunt paragrafele acelei propuneri legislative, care pot să ascundă anumite surprize din partea iniţiatorului.
- De îndată ce a preluat ministerul de la dv., Rovana Plumb a spus că "nu a găsit" auditul juridic despre proiectul Roşia Montană, pe care i l-aţi predat direct. De ce credeţi că l-a făcut pierdut?
- Analiza juridică făcută de casa de avocatură care consilia ministerul în această speţă, a proiectului Roşia Montană, a arătat că, din cauza deciziilor diferitelor instanţe judecătoreşti şi a alterării unor acte administrative necesare procedurii de avizare, nu aveam dreptul să continuăm analiza, până când acestea nu se reactualizează. Analiza, care a fost inclusă în dosarul de predare-primire între miniştri, trebuia în perioada următoare să fie însuşită de minister. Poate a fost însuşită, poate nu, dar o perioadă, CAT-ul ministerului nu s-a întrunit. În momentul actual, nu am informaţii concrete despre actele administrative necesare procedurii, ca să pot să spun dacă mai este sau nu valabilă analiza respectivă. Oricum, eu cred că, văzând acest proiect minier atât de important, trebuie să fim foarte precauţi. Am recomandat precauţie şi recomand oricând la proiectele de anvergură, care ajung la autorizare. Responsabilitatea trebuie să definească orice decizie. Nu putem să ne jucăm cu avizul pentru un astfel de proiect, iar procedurile nu pot fi accelerate, aşa cum a cerut în 2012 preşedintele Traian Băsescu şi cum văd că cere acum d-l Victor Ponta.
- Introducerea Roşiei Montane în Planul Naţional de Investiţii (PNI) precede, oare, votarea noii legi a minelor, prin care se dă dreptul de relocare cu forţa a localnicilor de către orice companie minieră?
- Legea minelor este împotmolită în parlament, tocmai din cauza problemei relocărilor forţate în interes de minerit şi interes privat. Se auzea pe coridoare că această problemă se dorea a fi pasată la guvern, pentru a fi adoptată printr-o ordonanţă de urgenţă. Sunt convins că Planul Naţional de Investiţii are mai mult legătură cu relocările forţate decât cu avizul de mediu.
"Este un joc periculos dacă arunci problema deciziei privind proiectul Roşia Montană în Parlament"
- De ce consideraţi "un joc periculos" propusa dezbatere în Parlament a legii Roşia Montană?
- Întotdeauna este un joc periculos, dacă arunci problema deciziei în Parlament, într-o dispută foarte tehnică. Legiuitorul face legi generale şi prioritizează acţiunea statului român. Nu poate să înlocuiască alte autorităţi de specialitate, care tocmai sunt înfiinţate ca să aplice legile specifice fiecărui domeniu tehnic. Cred că pe tema aceasta, dezbaterile vor fi provocate de oameni care au fost implicaţi de-a lungul anilor şi conectaţi la evoluţia acestui proiect, dar în sine, nu cred că va fi o dezbatere care să devieze voinţa actualei coaliţii de guvernământ de a include acest proiect ca program utilitar naţional. Planul Naţional de Investiţii Prioritare probabil nu va prevala ca program de interes naţional, pentru că mai este un joc foarte periculos, acela ca un proiect privat să fie inclus ca proiect de interes naţional. Dacă proiectul Roşia Montană va fi inclus, printr-un tertip, ca proiect de interes naţional, atunci viaţa locuitorilor care deţin pământuri acolo va fi îngreunată şi nu-şi vor mai putea exercita dreptul de proprietate. La ora actuală, conform legislaţiei româneşti, care este foarte normală, în sensul bun al cuvântului, orice proiect privat, care nu este militar, care nu este o autostradă, care nu este o investiţie de apărare împotriva inundaţiilor, poate fi început numai dacă proprietarii îşi dau consimţământul şi cad de acord cu investitorii.
- Cum ar putea interveni Comisia Europeană? Bruxelles-ul a rămas singura speranţă a roşienilor care se opun proiectului minier.
- Sunt convins că, dacă legea propusă va submina autoritatea legislaţiei de mediu, atunci Comisia Europeană (CE) va începe o procedură de infringement (de violare a legislaţiei comunitare, de pedepsire - n. red.). Aici societatea civilă trebuie să acţioneze imediat. CE, pe procedura de infringement, chiar dacă într-un timp relativ lung, va putea să acţioneze împotriva legii adoptate de Parlamentul de la Bucureşti.
"Nicăieri, pe planeta Pământ, nu găseşti într-un proiect de minerit aurifer o participare a statului atât de mică!"
- Victor Ponta spunea că beneficiul statului va ajunge la 78%. De unde a scos această cifră aiuritoare, nu cumva din arsenalul consilierului său, Blănculescu, angajat cu arme şi bagaje al RMGC?
- Nu am un răspuns la această întrebare. Dar un lucru ştiu sigur: fiecare guvern al statului român de după 1997, anul fatal pentru Roşia Montană, avea obligaţia morală să corecteze greşeala făcută în momentul concesionării acestui zăcământ. Nicăieri pe planeta Pământ nu găseşti într-un proiect de minerit aurifer o participare a statului atât de mică! Nu este exploatarea aurului pentru români o tehnologie necunoscută, un know how atât de sofisticat, încât să necesite această favorizare a investitorului, de a-i oferi pe tavă 80 la sută din zăcământ! Inginerii şi tehnicienii români ştiu foarte bine să dezvolte o exploatare de aur, dovadă stă chiar exploatarea de stat care s-a închis în 2006, anume spre a favoriza investitorul străin. Statul român ar trebui să aibă cel puţin jumătate plus unu procente din participarea la proiect, fără luarea în calcul a redevenţelor!
- Merită proiectul Roşia Montană să fie introdus în Planul Naţional de Investiţii?
- Eu cred că exploatarea aurului la Roşia Montană merită. Dar numai pe principiul dezvoltării durabile, eventual în subteran, cum spune preşedintele Academiei. Numai o astfel de exploatare ar aduce beneficii României. Dar acel proiect de exploatare, la care mă gândesc eu, ar arăta foarte diferit de ceea ce a propus spre autorizare Roşia Montană Gold Corporation...
- Guvernul USL vrea să exploateze şi gazele de şist, după ce le-au exorcizat ca pe Ucigă-l Toaca, pe vremea când erau în opoziţie. Ce părere aveţi?
- Gazele de şist sunt încă o necunoscută. Explorarea nu ar trebui interzisă: dar cum cunosc mecanismele şi metehnele instituţiilor româneşti din zona resurselor minerale, pericolul este ca această explorare să se transforme orbeşte în exploatare. Într-o ţară civilizată, între cele două momente, explorare şi exploatare, se face o distincţie serioasă. La noi, mai puţin.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
