Mistere din Ţara Hategului (I)

- Sud-vestul Transilvaniei. Ţara Haţegului. Locuri înţesate cu legende. Unele fantastice, altele înspăimântătoare. Nu trebuie să le crezi, cititorule, dar trebuie să le ştii -

Aurul blestemat

La 200 de ani după ce romanii au cucerit Dacia, cam prin anul 300, istoricul roman Dio Cassius scria în "Istoria Romei" că, după ce i-au înfrânt pe daci, ro­ma­nii au găsit celebra comoară a regelui Decebal ascunsă sub apele râului Sargetia (posibil Strei-ul de azi, cel mai mare râu din Ţara Haţegului). Tot Dio Cassius scria că Decebal şi-a folosit sclavii ca să mute cursul Sargetiei, să sape în albia lui şi să ascundă aici aurul şi argintul, să pună pietre şi pământ peste comoară, apoi să aducă râul în vechea matcă. Sclavii care au muncit la ascunderea comorii au fost ucişi, după ce şi-au în­cheiat misiunea, pentru a nu dezvălui nimănui misterul. Totuşi, locul comorii a fost dezvăluit de unul dintre oamenii lui Decebal, Bicilius, după ce a fost capturat şi constrâns de către romani. (Sau pus de Decebal să dezvăluie numai o parte a comorii, astfel ca romanii să nu mai caute şi restul ei?)
Nu avem dovada că scrierile lui Dio Cassius res­pectă adevărul, dar, după înfrângerea Daciei, timp de 123 de zile, împăratul Traian a organizat mari serbări populare la Roma. Vreme de un an, cetăţenii romani au fost scutiţi de impozite şi în Imperiu s-au construit o serie de edificii importante.
Academicianul şi istoricul francez Jerome Carco­pino a fost de părere că prada de război capturată de ro­mani s-a ridicat la 165.500 kg aur şi 331.000 kg argint.
Mai mult ca sigur, aristocraţia dacică (tarabostes) îşi avea propria avere, iar producţia anuală de aur scos din râurile Daciei (nu sunt dovezi că dacii exploatau aurul din subteran; se pare că exploatau aurul din râuri, folosind ca sită o blană de oaie) era de 15-20 de tone, aşa că se estimează că rezervele Daciei ar fi fost de 1000 de tone de aur. În perioada de ocupaţie a Daciei (din anul 106 până în anul 271), de aici, au ajuns în Imperiul Roman 500 de tone de aur şi 950 de tone de argint. Aşa că se pune întrebarea: unde este restul (a­proa­pe 500 de tone!) de aur?

Blestemul lui Decebal

Probabil este ascuns în Ţara Haţegului şi prin munţii care o împrejmuiesc, apărată, aşa cum spun legendele, de cum­plitul blestem al lui Dece­bal. Regele dac i-a blestemat pe cei care vor trăda secretul comorii celor de sânge străin, să fie pedepsiţi de Zamolxis, iar profanatorii de comori să nu se poată bucura nici măcar o zi de aurul furat. Blestemul lui Decebal este dublat şi de cumplitul blestem al şarpelui (aşa cum spun localnicii): cel care profanează comoara este muşcat mortal de un şarpe, care poate apărea oriunde: în haine, în casă, în pat.
Una dintre primele victime ale blestemului lui Decebal ar fi fost cardinalul Georg Marti­nuzzi, guvernator al Transil­vaniei între 1541-1551. Con­form umanistului austriac Wolfgang Lazius, averea imensă a lui Martinuzzi ar fi provenit dintr-o comoară descoperită în apele râului Strei, râul Haţegului. Lazius notează că în anul 1543, câţiva pescari au găsit în apele Streiului mai mulţi galbeni. Ei au continuat să caute şi au descoperit sub apă o boltă zidită şi parţial surpată, din cauza rădăcinilor copacilor crescuţi pe mal. În boltă au descoperit 40.000 de monede de aur, cu efigia lui Lisimah, regele Macedoniei, precum şi "sloiuri de aur", probabil aur topit şi neturnat în forme. Numai monedele cân­tă­reau peste 300 kg.
Cardinalul Martinuzzi a ordonat arestarea pescarilor, confiscarea averii şi efectuarea unei anchete. Tor­tu­raţi, pescarii au precizat locul unde au descoperit co­moa­ra. Pentru a păs­tra taina co­mo­rii, Martinuzzi a poruncit ca pescarii să fie ucişi. În grota subterană, au mai fost descoperite câ­te­va mii de monede de aur, care cântăreau aproximativ 100 de kg. La scurtă vreme, guvernatorul Martinuzzi şi-a cumpărat mai multe domenii, printre care şi castelul de la Vinţu de Jos, pe care l-a reconstruit în stil renascentist. Odinioară, castelul lui Martinuzzi din Vinţu de Jos a fost considerat deosebit de frumos şi probabil este singurul castel renascentist din România. Frumuseţea şi bogăţia castelului de la Vinţu de Jos (pe Şoseaua Deva-Sebeş) au atras invidia duşmanilor lui Martinuzzi. Aşa că, în 1551, cardinalul a fost asasinat,înjunghiat pe la spate, în palatul său, de generalul Cas­taldo, la ordinul împăratului Ferdinand I de Habsburg. După moartea lui Martinuzzi, castelul din Vinţu de Jos a fost jefuit, prilej cu care au fost găsite 2.000 de mone­de de aur, din tezaurul de pe Strei.
În anul 1921, I. Marţian preciza în "Buletinul Societăţii Numismatice Române": "... nu mai încape nici o îndoială că s-a descoperit undeva, în preajma râului Strei, o bogată comoară din monede de aur ale regelui Lisimah, şi altele, cu inscripţia Koson, despre care se credea că ar fi chiar comoara regelui Decebal, ascunsă în albia Streiului".
Cardinalul Martinuzzi mai avea un domeniu la Gherla. Acolo, potrivit lui Wolfgang Bethlen, istoric maghiar medieval, s-ar fi găsit cea mai mare parte din presupusul tezaur dacic, des­co­perit pe fundul Streiului şi anume "aur nelucrat 873 uncii (o uncie = 32 g), sloi de aur 20 fonţi, argint nelucrat 1384 fonţi, sloi de argint 466 fonţi, galbeni de la Lisimach 4000".
Superbul castel renascentist, construit de Martinuzzi la Vin­ţu de Jos, în secolul al XVI-lea, este azi o rui­nă.

Aurul şi fumul de usturoi

Referiri la i­men­sa comoară a dacilor s-au mai făcut de-a lungul timpului: un clujean, Pavel Varga, în testamentul scris în 1716, vorbeşte despre o comoară care ar putea îmbo­găţi toată populaţia Transilvaniei: un copil de ţăran a găsit, în jurul anului 1800, 264 de monede de aur; în 1804, un preot a găsit la rădăcina unui fag 400 de kosoni de aur; tot în 1804, au mai fost descoperiţi 987 de kosoni, care au fost topiţi, în lingouri, de Monetăria Principatului Transilvaniei şi duse la Viena, în tezaurul imperial. Începând cu secolul al XIX-lea, ţăranii care erau suspectaţi că ar şti unde sunt monedele de aur da­cice erau puşi de autorită­ţi­le maghiare să inhaleze fum de usturoi, până decla­rau tot ce ştiau.
După 1990, au existat agenţii de turism care, cu aju­torul internetului, ofe­reau "expediţii" arheolo­gi­ce în căutarea aurului da­cic. Apogeul furturilor din pa­trimoniul României a fost atins în 2005, dar fur­tul de aur dacic continuă pâ­nă în ziua de azi. Inter­po­lul apre­ciază că, din 1990, peste 20.000 de mo­nede dacice au fost scoase ile­gal din Ro­mânia şi co­mer­cializate pe piaţa nea­gră.
Oamenii din Ţara Haţe­gu­lui spun că, de când a fost descoperită prima co­moa­ră de după 1990, câinii şi-au schimbat culoarea, le-a apă­rut o dungă pe grea­băn şi au căpătat o "uitătură de lup".