După părerea noastră, Korodi Attila, deputat UDMR, a fost cel mai bun ministru al Mediului din ultimii 23 de ani. Este un politician atipic: populismul ieftin, lăudăroșenia găunoasă, promisiunile neonorate, lipsa de caracter - par a-i fi străine. A stat mulți ani ca un ghimpe în coasta companiei Gold Corporation de la Roșia Montană. Și nu pentru că a avut ceva "personal" împotriva proiectului minier, ci pentru că și-a dat seama, iar auditul juridic a confirmat-o, că întreaga afacere cu aurul Apusenilor se bazează pe încălcarea legilor, pe corupția și pe prostia celor responsabili din instituțiile statului. Integritatea sa a fost probată, o dată în plus, atunci când, proaspăt ministru în guvernul Ungureanu, a îndrăznit să-l contrazică pe lobby-istul numărul unu al proiectului Roșia Montană, președintele Traian Băsescu, care ceruse "accelerarea" procedurilor de avizare: "Eu îl înțeleg pe domnul președinte, ne cunoaștem de mult timp, punctul dumnealui de vedere nu s-a schimbat. Eu spun însă că procedurile nu pot fi accelerate față de ce ritm au acum. Procedurile tehnice merg înainte, au un ritm, sunt teme care se discută de profesioniști, mai mult nu se poate". Din păcate, locul lui Korodi Attila l-a luat la Ministerul Mediului doamna Rovana Plumb, a cărei obediență față de "șeful" Victor Ponta este recunoscută. Iar locul de lobby-ist al lui Traian Băsescu l-a luat, cu brio, însuși "ecologistul" de mai ieri, același Victor Ponta, care face exact ce-i reproșa anul trecut președintelui: lobby politic pentru un proiect privat. Practic, tot ce a fost mai rău și mai respingător în acțiunea politică față de resursele naturale ale țării, de-a lungul ultimilor 17 ani de când Frank Timiș a pricopsit România cu acest proiect aurifer megalomanic, se regăsește azi în acțiunea guvernului Ponta, care acum "pune umărul" și la gazele de șist. Și lipsa de caracter, și lipsa de patriotism, și lipsa de respect pentru patrimoniul național, și încălcarea cuvântului dat, și ignoranța cu ștaif, dar și ignorarea arogantă a justiției și a opiniilor specialiștilor - toate sunt ingredientele acțiunii guvernamentale actuale. Din lașitate, Victor Ponta vrea să scoată castanele din foc cu mâna parlamentului, printr-o lege care ar urma să fie votată în septembrie. Iată însă că, dincolo de postura sa de opozant politic, fostul ministru Korodi Attila acționează ca un cetățean responsabil și-i atrage atenția lui Ponta că, vorba ceea, "aiasta nu se poate...".
"Sunt convins că Planul Național de Investiții are mai mult legatură cu relocările forțate decât cu avizul de mediu"
- Ați afirmat, la "Radio France International", că șmecheria lui Victor Ponta de a pune pe umerii parlamentului povara demarării proiectului Roșia Montană nu poate avea loc din punct de vedere legal. Vă mențineți opinia?
- Fără îndoială. Decizia nu poate aparține Parlamentului. Parlamentul poate să decidă oricând asupra planurilor naționale, dar acest proiect nu este unul militar, doar proiectele militare sunt acelea care se exclud dintr-o analiză de mediu foarte amănunțită. În consecință, decizia Parlamentului nu poate să fie urmată automat de o pornire a proiectului real, pentru că acele îngrijorări ce privesc proiectul, din punct de vedere al protecției mediului, rămân. Parlamentul nu va avea niciodată capacitatea să decidă. Legea spune foarte clar cine trebuie să decidă: Autoritatea de Mediu, iar în cazul acesta, Comitetul de Analiză Tehnică (CAT) și Guvernul, prin Hotărâre de Guvern, trebuie să întărească decizia CAT. Parlamentul, chiar dacă adoptă legea propusă de guvern și o listă de investiții prioritare, nu poate înlocui procedura de autorizare de mediu. Cum spuneam mai sus, numai în domeniul apărării sunt permise derogări semnificative, în domeniul investițiilor generale, nu. Și așa este bine. Ceea ce nu știm încă, în afara enunțurilor generale, sunt paragrafele acelei propuneri legislative, care pot să ascundă anumite surprize din partea inițiatorului.
- De îndată ce a preluat ministerul de la dv., Rovana Plumb a spus că "nu a găsit" auditul juridic despre proiectul Roșia Montană, pe care i l-ați predat direct. De ce credeți că l-a făcut pierdut?
- Analiza juridică făcută de casa de avocatură care consilia ministerul în această speță, a proiectului Roșia Montană, a arătat că, din cauza deciziilor diferitelor instanțe judecătorești și a alterării unor acte administrative necesare procedurii de avizare, nu aveam dreptul să continuăm analiza, până când acestea nu se reactualizează. Analiza, care a fost inclusă în dosarul de predare-primire între miniștri, trebuia în perioada următoare să fie însușită de minister. Poate a fost însușită, poate nu, dar o perioadă, CAT-ul ministerului nu s-a întrunit. În momentul actual, nu am informații concrete despre actele administrative necesare procedurii, ca să pot să spun dacă mai este sau nu valabilă analiza respectivă. Oricum, eu cred că, văzând acest proiect minier atât de important, trebuie să fim foarte precauți. Am recomandat precauție și recomand oricând la proiectele de anvergură, care ajung la autorizare. Responsabilitatea trebuie să definească orice decizie. Nu putem să ne jucăm cu avizul pentru un astfel de proiect, iar procedurile nu pot fi accelerate, așa cum a cerut în 2012 președintele Traian Băsescu și cum văd că cere acum d-l Victor Ponta.
- Introducerea Roșiei Montane în Planul Național de Investiții (PNI) precede, oare, votarea noii legi a minelor, prin care se dă dreptul de relocare cu forța a localnicilor de către orice companie minieră?
- Legea minelor este împotmolită în parlament, tocmai din cauza problemei relocărilor forțate în interes de minerit și interes privat. Se auzea pe coridoare că această problemă se dorea a fi pasată la guvern, pentru a fi adoptată printr-o ordonanță de urgență. Sunt convins că Planul Național de Investiții are mai mult legătură cu relocările forțate decât cu avizul de mediu.
"Este un joc periculos dacă arunci problema deciziei privind proiectul Roșia Montană în Parlament"
- De ce considerați "un joc periculos" propusa dezbatere în Parlament a legii Roșia Montană?
- Întotdeauna este un joc periculos, dacă arunci problema deciziei în Parlament, într-o dispută foarte tehnică. Legiuitorul face legi generale și prioritizează acțiunea statului român. Nu poate să înlocuiască alte autorități de specialitate, care tocmai sunt înființate ca să aplice legile specifice fiecărui domeniu tehnic. Cred că pe tema aceasta, dezbaterile vor fi provocate de oameni care au fost implicați de-a lungul anilor și conectați la evoluția acestui proiect, dar în sine, nu cred că va fi o dezbatere care să devieze voința actualei coaliții de guvernământ de a include acest proiect ca program utilitar național. Planul Național de Investiții Prioritare probabil nu va prevala ca program de interes național, pentru că mai este un joc foarte periculos, acela ca un proiect privat să fie inclus ca proiect de interes național. Dacă proiectul Roșia Montană va fi inclus, printr-un tertip, ca proiect de interes național, atunci viața locuitorilor care dețin pământuri acolo va fi îngreunată și nu-și vor mai putea exercita dreptul de proprietate. La ora actuală, conform legislației românești, care este foarte normală, în sensul bun al cuvântului, orice proiect privat, care nu este militar, care nu este o autostradă, care nu este o investiție de apărare împotriva inundațiilor, poate fi început numai dacă proprietarii își dau consimțământul și cad de acord cu investitorii.
- Cum ar putea interveni Comisia Europeană? Bruxelles-ul a rămas singura speranță a roșienilor care se opun proiectului minier.
- Sunt convins că, dacă legea propusă va submina autoritatea legislației de mediu, atunci Comisia Europeană (CE) va începe o procedură de infringement (de violare a legislației comunitare, de pedepsire - n. red.). Aici societatea civilă trebuie să acționeze imediat. CE, pe procedura de infringement, chiar dacă într-un timp relativ lung, va putea să acționeze împotriva legii adoptate de Parlamentul de la București.
"Nicăieri, pe planeta Pământ, nu găsești într-un proiect de minerit aurifer o participare a statului atât de mică!"
- Victor Ponta spunea că beneficiul statului va ajunge la 78%. De unde a scos această cifră aiuritoare, nu cumva din arsenalul consilierului său, Blănculescu, angajat cu arme și bagaje al RMGC?
- Nu am un răspuns la această întrebare. Dar un lucru știu sigur: fiecare guvern al statului român de după 1997, anul fatal pentru Roșia Montană, avea obligația morală să corecteze greșeala făcută în momentul concesionării acestui zăcământ. Nicăieri pe planeta Pământ nu găsești într-un proiect de minerit aurifer o participare a statului atât de mică! Nu este exploatarea aurului pentru români o tehnologie necunoscută, un know how atât de sofisticat, încât să necesite această favorizare a investitorului, de a-i oferi pe tavă 80 la sută din zăcământ! Inginerii și tehnicienii români știu foarte bine să dezvolte o exploatare de aur, dovadă stă chiar exploatarea de stat care s-a închis în 2006, anume spre a favoriza investitorul străin. Statul român ar trebui să aibă cel puțin jumătate plus unu procente din participarea la proiect, fără luarea în calcul a redevențelor!
- Merită proiectul Roșia Montană să fie introdus în Planul Național de Investiții?
- Eu cred că exploatarea aurului la Roșia Montană merită. Dar numai pe principiul dezvoltării durabile, eventual în subteran, cum spune președintele Academiei. Numai o astfel de exploatare ar aduce beneficii României. Dar acel proiect de exploatare, la care mă gândesc eu, ar arăta foarte diferit de ceea ce a propus spre autorizare Roșia Montană Gold Corporation...
- Guvernul USL vrea să exploateze și gazele de șist, după ce le-au exorcizat ca pe Ucigă-l Toaca, pe vremea când erau în opoziție. Ce părere aveți?
- Gazele de șist sunt încă o necunoscută. Explorarea nu ar trebui interzisă: dar cum cunosc mecanismele și metehnele instituțiilor românești din zona resurselor minerale, pericolul este ca această explorare să se transforme orbește în exploatare. Într-o țară civilizată, între cele două momente, explorare și exploatare, se face o distincție serioasă. La noi, mai puțin.