Aurul blestemat
La 200 de ani după ce romanii au cucerit Dacia, cam prin anul 300, istoricul roman Dio Cassius scria în "Istoria Romei" că, după ce i-au înfrânt pe daci, romanii au găsit celebra comoară a regelui Decebal ascunsă sub apele râului Sargetia (posibil Strei-ul de azi, cel mai mare râu din Țara Hațegului). Tot Dio Cassius scria că Decebal și-a folosit sclavii ca să mute cursul Sargetiei, să sape în albia lui și să ascundă aici aurul și argintul, să pună pietre și pământ peste comoară, apoi să aducă râul în vechea matcă. Sclavii care au muncit la ascunderea comorii au fost uciși, după ce și-au încheiat misiunea, pentru a nu dezvălui nimănui misterul. Totuși, locul comorii a fost dezvăluit de unul dintre oamenii lui Decebal, Bicilius, după ce a fost capturat și constrâns de către romani. (Sau pus de Decebal să dezvăluie numai o parte a comorii, astfel ca romanii să nu mai caute și restul ei?)
Nu avem dovada că scrierile lui Dio Cassius respectă adevărul, dar, după înfrângerea Daciei, timp de 123 de zile, împăratul Traian a organizat mari serbări populare la Roma. Vreme de un an, cetățenii romani au fost scutiți de impozite și în Imperiu s-au construit o serie de edificii importante.
Academicianul și istoricul francez Jerome Carcopino a fost de părere că prada de război capturată de romani s-a ridicat la 165.500 kg aur și 331.000 kg argint.
Mai mult ca sigur, aristocrația dacică (tarabostes) își avea propria avere, iar producția anuală de aur scos din râurile Daciei (nu sunt dovezi că dacii exploatau aurul din subteran; se pare că exploatau aurul din râuri, folosind ca sită o blană de oaie) era de 15-20 de tone, așa că se estimează că rezervele Daciei ar fi fost de 1000 de tone de aur. În perioada de ocupație a Daciei (din anul 106 până în anul 271), de aici, au ajuns în Imperiul Roman 500 de tone de aur și 950 de tone de argint. Așa că se pune întrebarea: unde este restul (aproape 500 de tone!) de aur?
Blestemul lui Decebal
Probabil este ascuns în Țara Hațegului și prin munții care o împrejmuiesc, apărată, așa cum spun legendele, de cumplitul blestem al lui Decebal. Regele dac i-a blestemat pe cei care vor trăda secretul comorii celor de sânge străin, să fie pedepsiți de Zamolxis, iar profanatorii de comori să nu se poată bucura nici măcar o zi de aurul furat. Blestemul lui Decebal este dublat și de cumplitul blestem al șarpelui (așa cum spun localnicii): cel care profanează comoara este mușcat mortal de un șarpe, care poate apărea oriunde: în haine, în casă, în pat.
Una dintre primele victime ale blestemului lui Decebal ar fi fost cardinalul Georg Martinuzzi, guvernator al Transilvaniei între 1541-1551. Conform umanistului austriac Wolfgang Lazius, averea imensă a lui Martinuzzi ar fi provenit dintr-o comoară descoperită în apele râului Strei, râul Hațegului. Lazius notează că în anul 1543, câțiva pescari au găsit în apele Streiului mai mulți galbeni. Ei au continuat să caute și au descoperit sub apă o boltă zidită și parțial surpată, din cauza rădăcinilor copacilor crescuți pe mal. În boltă au descoperit 40.000 de monede de aur, cu efigia lui Lisimah, regele Macedoniei, precum și "sloiuri de aur", probabil aur topit și neturnat în forme. Numai monedele cântăreau peste 300 kg.
Cardinalul Martinuzzi a ordonat arestarea pescarilor, confiscarea averii și efectuarea unei anchete. Torturați, pescarii au precizat locul unde au descoperit comoara. Pentru a păstra taina comorii, Martinuzzi a poruncit ca pescarii să fie uciși. În grota subterană, au mai fost descoperite câteva mii de monede de aur, care cântăreau aproximativ 100 de kg. La scurtă vreme, guvernatorul Martinuzzi și-a cumpărat mai multe domenii, printre care și castelul de la Vințu de Jos, pe care l-a reconstruit în stil renascentist. Odinioară, castelul lui Martinuzzi din Vințu de Jos a fost considerat deosebit de frumos și probabil este singurul castel renascentist din România. Frumusețea și bogăția castelului de la Vințu de Jos (pe Șoseaua Deva-Sebeș) au atras invidia dușmanilor lui Martinuzzi. Așa că, în 1551, cardinalul a fost asasinat, înjunghiat pe la spate, în palatul său, de generalul Castaldo, la ordinul împăratului Ferdinand I de Habsburg. După moartea lui Martinuzzi, castelul din Vințu de Jos a fost jefuit, prilej cu care au fost găsite 2.000 de monede de aur, din tezaurul de pe Strei.
În anul 1921, I. Marțian preciza în "Buletinul Societății Numismatice Române": "... nu mai încape nici o îndoială că s-a descoperit undeva, în preajma râului Strei, o bogată comoară din monede de aur ale regelui Lisimah, și altele, cu inscripția Koson, despre care se credea că ar fi chiar comoara regelui Decebal, ascunsă în albia Streiului".
Cardinalul Martinuzzi mai avea un domeniu la Gherla. Acolo, potrivit lui Wolfgang Bethlen, istoric maghiar medieval, s-ar fi găsit cea mai mare parte din presupusul tezaur dacic, descoperit pe fundul Streiului și anume "aur nelucrat 873 uncii (o uncie = 32 g), sloi de aur 20 fonți, argint nelucrat 1384 fonți, sloi de argint 466 fonți, galbeni de la Lisimach 4000".
Superbul castel renascentist, construit de Martinuzzi la Vințu de Jos, în secolul al XVI-lea, este azi o ruină.
Aurul și fumul de usturoi
Referiri la imensa comoară a dacilor s-au mai făcut de-a lungul timpului: un clujean, Pavel Varga, în testamentul scris în 1716, vorbește despre o comoară care ar putea îmbogăți toată populația Transilvaniei: un copil de țăran a găsit, în jurul anului 1800, 264 de monede de aur; în 1804, un preot a găsit la rădăcina unui fag 400 de kosoni de aur; tot în 1804, au mai fost descoperiți 987 de kosoni, care au fost topiți, în lingouri, de Monetăria Principatului Transilvaniei și duse la Viena, în tezaurul imperial. Începând cu secolul al XIX-lea, țăranii care erau suspectați că ar ști unde sunt monedele de aur dacice erau puși de autoritățile maghiare să inhaleze fum de usturoi, până declarau tot ce știau.
După 1990, au existat agenții de turism care, cu ajutorul internetului, ofereau "expediții" arheologice în căutarea aurului dacic. Apogeul furturilor din patrimoniul României a fost atins în 2005, dar furtul de aur dacic continuă până în ziua de azi. Interpolul apreciază că, din 1990, peste 20.000 de monede dacice au fost scoase ilegal din România și comercializate pe piața neagră.
Oamenii din Țara Hațegului spun că, de când a fost descoperită prima comoară de după 1990, câinii și-au schimbat culoarea, le-a apărut o dungă pe greabăn și au căpătat o "uitătură de lup".