La mulţi ani, fata mea dragă!

ARDERI

- Aş dori să-i fac o surpriză fetei mele, care în iulie împlineşte 40 de ani, cu această scrisoare deschisă. Deşi locuim în Canada, şi ea, ca şi mine, suntem cititoare fidele ale minunatei reviste "Formula AS". Dacă apreciaţi că epistola mea poate fi publicată, m-aş bucura -

Astăzi e ziua ta şi m-am gândit ca darul meu pentru tine să fie o scrisoare în care să-ţi spun cât de mult te iubesc, în faţa lumii întregi. Acum şi mereu, la fel ca atunci când erai doar copil. Mă bucur şi mi-e dor de mine, de cea cu 40 de ani în urmă, când eram tânără, fericită şi, chiar dacă aveam multe lipsuri materiale, te aveam pe tine. În loc să-ţi umplu viaţa cu jucării, ţi-am umplut-o cu afecţiune. Acum mă întreb când oare s-a transformat copilul meu dulce, pufos şi mic, în­tr-un adolescent, apoi un adult, deschis, generos, prietenos şi vesel?
Mă întreb când a trecut timpul, de la momen­tul în care plângeai în braţele mele, speriată de cine ştie ce poveşti sau lucruri pe care nu ţi le puteai explica? Doamne, unde sunt anii aceia? Îmi vine să plâng, pentru că tu eşti adultă, ai copii, iar eu nu am învăţat încă să fiu adultă. Încă mă sperie furtunile de vară cu tunete şi fulgere, încă mă sperie întunericul, încă am nevoie să aud cuvinte dulci, de mângâiere, şi nu am înţeles că sunt bunică, deşi văd cum îmbătrânesc şi cum îmi cresc tot mai mulţi ghiocei la tâmple! Doamne, aş da orice pe lume să mai fiu tânără, să mă întorc la vremurile trecute, când viaţa era simplă, când tu erai copil. Când, în naivitatea mea, credeam că toată lumea din jur este fericită, deoarece eu eram fericită. Sufletul meu nu era încărcat cu mizeria lumii. Râdeam colorat şi eram luptătoare, eram învingătoare. Mereu. Ce s-a întâmplat cu timpul când aveam impresia că moartea este un concept de poveste? A trecut, a zburat ca o clipă şi, pentru că paşii mei coboară acum panta vieţii, vreau să-ţi dau câteva îndemnuri, care mie mi-au fost de folos:
Fericirea înseamnă luptă, ea nu ţi se pune pe masă ca o felie de tort: întreabă, cere, bate, în­drăzneşte, nu te teme, nu te înspăimânta, stăruie, fii trează, poartă-te cu dragoste, cu indulgenţă, cu înţelegere cu toţi cei care te înconjoară.

Nu te lăsa doborâtă de eşecuri. Eşecurile sunt doar trepte către succes. De altfel, copilaşii tăi sunt motivul pentru care trebuie să trăieşti pe verticală, demnă, sănătoasă la trup şi la minte, să-i poţi creşte şi educa aşa cum eşti tu, aşa cum vrem şi noi, bunicii, să ajungă oameni de seamă. Pentru că părinţii sunt strâns legaţi de copii prin legături nevăzute, sufleteşti şi spirituale, pe vecie. Căci cine îi va iubi întotdeauna, cu dragoste pe care nici o situaţie, supărare sau greşeală nu o poate clinti? Aceea eşti tu, mama lor!

Să nu te pierzi niciodată pe drum, şi, deşi poa­te vor veni şi momente grele, să nu fii prea mân­dră şi să ceri ajutor.

Să fii milostivă şi generoasă, dar genero­zi­tatea nu constă în a da mult, ci atunci când tre­buie.

Să ai credinţă că Domnul, de acolo de sus, te va ajuta, că ai un înger care te veghează tot tim­pul.

Eu cred în Bunul Dumnezeu, cred în liniştea şi pacea pe care ţi-o oferă familia şi copiii, cred în tihna căminului, cred într-un viitor liniştit şi o bătrâneţe blândă. Şi mai cred că nu-ţi voi încurca niciodată viaţa cu bătrâneţea mea, că mă voi descurca singură, că nu va fi nevoie să mă ţii de mână ca să trec strada. Dar dacă va fi ca răul ăsta să se întâmple, sunt sigură că vei fi alături de mine şi de tatăl tău.
Acum nu rămâne decât să-ţi spun: La mulţi ani, fata mea dragă! Să-ţi fie viaţa ca o adiere, ca o mângâiere caldă şi senină, să ai sănătate, noro­cul să fie mereu cu tine, să fim cu toţii, tot timpul, sub paza Bunului Dumnezeu.

DORINA CORNELIA ALDEA - Vancouver, Canada