- Foarte bine! În ultima vreme am fost redescoperită ca artistă de Film!
...Iată un răspuns care spune multe despre tulburările din lumea noastră artistică. Un răspuns care vine de la una dintre marile noastre actriţe de teatru şi de film, directoare de multă vreme a unui teatru de mare prestigiu din capitala României, Teatrul Odeon. Dar înainte de a reda scurtul "dialog de vară" cu invitata acestei rubrici, să facem, cu gândul la tânăra generaţie de cititori, o prezentare a marii actriţe:
Elevă de liceu, venea la Bucureşti de la Hunedoara, cu diploma de bacalaureat în buzunar şi cu 17 ani în buletin - cu gândul să dea examen de admitere la Filologie. Împrejurări benefice au făcut-o să-şi schimbe decizia şi să dea la I.A.T.C. - Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică - la secţia de Actorie, unde a şi reuşit. A intrat a 83-a din 85 de candidaţi admişi. Profesor i-a fost legendarul Ion Finteşteanu. Asistenţi: Sanda Manu, Dem Rădulescu-Bibanu'... La admitere, topită de emoţie în faţa unei comisii alcătuite din marile personalităţi ale vieţii teatrale româneşti de atunci, a recitat o poezie "la modă" în acei ani - "Mărul de lângă drum", scrisă de un "poet", tot "la modă": Mihai Beniuc. A făcut mult teatru, a făcut mult film... O carieră prodigioasă, pe ambele teritorii... De la "Păcală", în 1974 - în regia lui Geo Saizescu, la "Stop cadru la masă", realizat în 1981 de Ada Pistiner, la "Angela merge mai departe" (1981), un mare succes al ei şi al autorului filmului, Lucian Bratu, la "Semnul şarpelui" - semnat de Mircea Veroiu, în 1982; "Năpasta" - în 1983, regizat de Alexa Visarion - "Liceenii", de Nicolae Corjos - 1986, "Balanţa" (1991), "O vară de neuitat" (1996), în regia lui Lucian Pintilie (asta, ca să nu amintesc decât "pe sărite"), sunt filme de mare notorietate, jucate de marea actriţă sub bagheta unor nume de referinţă ale Filmului românesc, pe care le-a înnobilat cu talentul ei puternic şi expresiv, scăpărând de inteligenţă artistică şi condimentat cu umor şi autoironie, rar întâlnite printre slujiatoarele Thaliei sau ale Cinematografului. Simpla înşiruire a spectacolelor în care a jucat - mai ales pe scena Teatrului Odeon, sub îndrumarea unor mari regizori, ar ocupa aproape o pagină de revistă! Dintre cele mai recente, pe care le aminteşte cu plăcere, sunt "Arta conversaţiei", "Joi, mega Joy", "Gaiţele"... Foarte nou, "Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită" - un spectacol de Galgoţiu, cu celebra şi mult actuala piesă a lui Bertold Brecht, în care ea joacă în travesti, teribilul personaj Dogborough...
- Draga noastră Dorina Lazăr, ar trebui să mai adăugăm faptul că ai fost "descoperită" de regizori de film de talia unor Francis Ford Coppola ori Costa Gavras. Apoi, în 2004, "descoperită" de regizorul francez Pascal Lozier. Ai apărut cu roluri importante în filmele lor.
- Iar mai nou, ca să detaliez un pic răspunsul meu la "Ce mai faci, Dorina Lazăr?", află că m-au "redescoperit" tineri regizori români de o anumită notorietate, cum ar fi Andrei Zincă (pentru filmul său "Proiecte de trecut") ori însuşi Horaţiu Mălăele, pentru filmul său "Funeralii fericite"... Ba chiar şi un tânăr cineast portughez, pe nume André Marques, care are, după câte ştiu, o relaţie de iubire aici, la noi. El m-a invitat să joc într-un scurtmetraj de numai 20 de minute, intitulat "Luminiţa". E vorba despre o femeie moartă pe nume Luminiţa şi ce se întâmplă în jurul morţii ei. Eu joc rolul cumnatei. Tânărul portughez a fost fascinat de obiceiurile noastre legate de înmormântări. Cu el ne-am înţeles pe englezeşte, dar în film se vorbeşte, desigur, româneşte. Acum joc, cu mare plăcere, într-un film al lui Dan Chişu, "Bucureşti - non stop". Scenariul e tot al lui Chişu, iar dialogul este excelent. Operator este Liviu Pojoni. Partener, spre marea mea bucurie, îmi este Ion Besoiu. Eu sunt doamna Toma,el e domnul Toma. Locuim într-un bloc şi toate întâmplările din jurul nostru se petrec în 24 de ore. Mă întrebi cum de reuşesc să fac toate astea, cu atât mai mult că sunt, cum ştii, de ani de zile, ceea ce se cheamă, "modern", "Managerul Teatrului Odeon". Se pare că reuşesc!
*
Reuşeşte, într-adevăr! Dorina e ca legendarul "Midas". Pe ce pune mâna - se transformă în aur, în valoare culturală. A primit numeroase premii româneşti. Guvernul francez i-a conferit Ordinul "Cavaler al Artelor şi Literelor". Are premii de excelenţă şi "Pentru întreaga activitate". Ca şi premiul dragostei noastre, Premiul publicului.