- Foarte bine! În ultima vreme am fost redescoperită ca artistă de Film!
...Iată un răspuns care spune multe despre tulburările din lumea noastră artistică. Un răspuns care vine de la una dintre marile noastre actrițe de teatru și de film, directoare de multă vreme a unui teatru de mare prestigiu din capitala României, Teatrul Odeon. Dar înainte de a reda scurtul "dialog de vară" cu invitata acestei rubrici, să facem, cu gândul la tânăra generație de cititori, o prezentare a marii actrițe:
Elevă de liceu, venea la București de la Hunedoara, cu diploma de bacalaureat în buzunar și cu 17 ani în buletin - cu gândul să dea examen de admitere la Filologie. Împrejurări benefice au făcut-o să-și schimbe decizia și să dea la I.A.T.C. - Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică - la secția de Actorie, unde a și reușit. A intrat a 83-a din 85 de candidați admiși. Profesor i-a fost legendarul Ion Finteșteanu. Asistenți: Sanda Manu, Dem Rădulescu-Bibanu'... La admitere, topită de emoție în fața unei comisii alcătuite din marile personalități ale vieții teatrale românești de atunci, a recitat o poezie "la modă" în acei ani - "Mărul de lângă drum", scrisă de un "poet", tot "la modă": Mihai Beniuc. A făcut mult teatru, a făcut mult film... O carieră prodigioasă, pe ambele teritorii... De la "Păcală", în 1974 - în regia lui Geo Saizescu, la "Stop cadru la masă", realizat în 1981 de Ada Pistiner, la "Angela merge mai departe" (1981), un mare succes al ei și al autorului filmului, Lucian Bratu, la "Semnul șarpelui" - semnat de Mircea Veroiu, în 1982; "Năpasta" - în 1983, regizat de Alexa Visarion - "Liceenii", de Nicolae Corjos - 1986, "Balanța" (1991), "O vară de neuitat" (1996), în regia lui Lucian Pintilie (asta, ca să nu amintesc decât "pe sărite"), sunt filme de mare notorietate, jucate de marea actriță sub bagheta unor nume de referință ale Filmului românesc, pe care le-a înnobilat cu talentul ei puternic și expresiv, scăpărând de inteligență artistică și condimentat cu umor și autoironie, rar întâlnite printre slujiatoarele Thaliei sau ale Cinematografului. Simpla înșiruire a spectacolelor în care a jucat - mai ales pe scena Teatrului Odeon, sub îndrumarea unor mari regizori, ar ocupa aproape o pagină de revistă! Dintre cele mai recente, pe care le amintește cu plăcere, sunt "Arta conversației", "Joi, mega Joy", "Gaițele"... Foarte nou, "Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită" - un spectacol de Galgoțiu, cu celebra și mult actuala piesă a lui Bertold Brecht, în care ea joacă în travesti, teribilul personaj Dogborough...
- Draga noastră Dorina Lazăr, ar trebui să mai adăugăm faptul că ai fost "descoperită" de regizori de film de talia unor Francis Ford Coppola ori Costa Gavras. Apoi, în 2004, "descoperită" de regizorul francez Pascal Lozier. Ai apărut cu roluri importante în filmele lor.
- Iar mai nou, ca să detaliez un pic răspunsul meu la "Ce mai faci, Dorina Lazăr?", află că m-au "redescoperit" tineri regizori români de o anumită notorietate, cum ar fi Andrei Zincă (pentru filmul său "Proiecte de trecut") ori însuși Horațiu Mălăele, pentru filmul său "Funeralii fericite"... Ba chiar și un tânăr cineast portughez, pe nume André Marques, care are, după câte știu, o relație de iubire aici, la noi. El m-a invitat să joc într-un scurtmetraj de numai 20 de minute, intitulat "Luminița". E vorba despre o femeie moartă pe nume Luminița și ce se întâmplă în jurul morții ei. Eu joc rolul cumnatei. Tânărul portughez a fost fascinat de obiceiurile noastre legate de înmormântări. Cu el ne-am înțeles pe englezește, dar în film se vorbește, desigur, românește. Acum joc, cu mare plăcere, într-un film al lui Dan Chișu, "București - non stop". Scenariul e tot al lui Chișu, iar dialogul este excelent. Operator este Liviu Pojoni. Partener, spre marea mea bucurie, îmi este Ion Besoiu. Eu sunt doamna Toma, el e domnul Toma. Locuim într-un bloc și toate întâmplările din jurul nostru se petrec în 24 de ore. Mă întrebi cum de reușesc să fac toate astea, cu atât mai mult că sunt, cum știi, de ani de zile, ceea ce se cheamă, "modern", "Managerul Teatrului Odeon". Se pare că reușesc!
*
Reușește, într-adevăr! Dorina e ca legendarul "Midas". Pe ce pune mâna - se transformă în aur, în valoare culturală. A primit numeroase premii românești. Guvernul francez i-a conferit Ordinul "Cavaler al Artelor și Literelor". Are premii de excelență și "Pentru întreaga activitate". Ca și premiul dragostei noastre, Premiul publicului.