Scurtă prezentare
Îşi merită pe deplin denumirea populară, pentru că, zărită de la distanţă, seamănă cu o flăcăruie. În legendele populare este considerată nevasta soarelui, pentru că este prezentă în toate locurile însorite. Cu ţinuta ei dreaptă ca lumânarea, se ridică peste toate plantele dimprejur, chiar şi în zonele uscate şi pietroase, unde prezenţa ei omagiază regal lumina soarelui. Puterea ei vindecătoare a fost descoperită în Antichitate, când Hipocrate o recomanda ca leac contra rănilor. Aristotel scrie, şi el, despre seminţele de lumânărică, care, presărate pe apă, fac pescuitul uşor. Primul care i-a descoperit puterea contra tusei cronice a fost Dioscoride. O cunoşteau şi preoţii strămoşilor daci, care o numeau Diesema. Calităţile acestei plante de leac au fost recunoscute de ştiinţa modernă, care a confirmat faptul că, prin compoziţia chimică şi efectele binefăcătoare, lumânărica este un adevărat medicament natural. Astfel, s-a demonstrat că florile conţin mucilagii, tanin, ulei volatil, saponozide, lipide şi o sumedenie de substanţe minerale.
Virtuţi terapeutice
În popor, planta cu flori galbene poartă mai multe denumiri: lumânarea-domnului, decel galben, coada-lupului, coada-mielului, corcobăţică sau cucuruz galben. Dar indiferent de numele pe care-l poartă, lumânărica este cunoscută ca medicament pentru durerile de piept şi afecţiunile plămânilor.
Culegere şi păstrare
Planta cu flori aurii se recoltează dimineaţa, după ce se ridică roua. Este recomandat să purtăm mănuşi de cauciuc, deoarece perii care apără tulpina pot provoca inflamaţii ale pielii. Se culeg frunzele şi petalele, pe care trebuie să ne grăbim să le întindem pe coli albe, în încăperi umbroase şi aerisite, pentru că se ofilesc repede şi îşi pierd din principiile active. După deshidratare, se mărunţesc şi se depozitează în recipiente de sticlă sau în săculeţe din tifon. Mucilagiile şi alte substanţe binefăcătoare din lumânărică pot fi absorbite de pungile din hârtie şi din acest motiv trebuie să evităm folosirea lor.
Sfatul d-lui Bobaru: "De la lumânărică trebuie să alegem doar petalele de culoare galben aprins, aflate încă pe tulpină. Este o recoltare destul de migăloasă şi necesită foarte multă răbdare. Nu au valoare terapeutică petalele deja căzute, aflate pe sol, în jurul plantei, deoarece conţinutul de principii active este foarte scăzut".
Preparate pentru farmacia casei
Cunoscător de elită al remediilor naturale, domnul farmacist Ion Bobaru ne oferă, cu profesionalism, rigurozitate şi exactitate farmaceutică formulele principalelor preparate medicinale din lumânărică.
Macerat la rece
Este cel mai valoros medicament care poate fi preparat din frunze şi petale, pentru că substanţele binefăcătoare din plantă se dizolvă foarte uşor în contact cu apa şi nu îşi pierd virtuţile terapeutice.
Adevărat elixir pentru bolile aparatului respirator, ameliorează răguşeala, datorită substanţelor emoliente, şi este un autentic adjuvant în tratamentul celor care suferă de tuse, bronşite, infecţii renale, ulcer gastric sau enterită (infecţie a intestinului subţire, cauzată de intoxicaţii sau alergii). Acest medicament natural se prepară simplu, fără efort. Iată de ce avem nevoie:
Ingrediente: 15 g (o lingură) lumânărică şi 250 ml (o cană) de apă rece.
Mod de preparare şi administrare: Apa se toarnă peste planta tocată mărunt şi amestecul se lasă, acoperit, vreme de 12 ore, eventual de dimineaţa până seara. După această perioadă, se strecoară şi se adaugă 5 g (un vârf de cuţit) de bicarbonat alimentar, pentru a preveni iritaţiile gastrice. Poţiunea se păstrează în frigider. Indicat este să se consume fracţionat, câte două sau trei linguri, înainte de fiecare masă.
Precizare: Se pot folosi petalele şi frunzele, dar are acelaşi efect terapeutic şi planta întreagă, împreună cu tulpina, uscată şi mărunţită.
Ceai din lumânărică
Dacă este pregătită corect, infuzia acţionează asupra întreg aparatului respirator, datorită mucilagiilor prezente în petale şi frunze. Ceaiul fluidifică secreţiile bronşice, contribuind eficient la calmarea tusei convulsive, ameliorează simptomele bronşitei şi răreşte frecvenţa crizelor de astm bronşic.
Ingrediente şi mod de preparare: Infuzia se obţine amestecând într-un vas emailat 10 g (2 linguriţe) de plantă uscată şi 250 ml apă (o cană). După ce amestecul a dat în clocot, vasul se acoperă şi preparatul se lasă la infuzat 10 minute. La final, se strecoară şi poate fi băut. Important este să nu îndulcim ceaiul cu zahăr. Dacă, totuşi, gustul ni se pare neplăcut, putem folosi în acest scop mierea de albine sau zahărul brun.
Doza recomandată: Două căni pe zi, dimineaţa pe stomacul gol şi seara înainte de culcare. O cură de trei săptămâni va avea efecte benefice asupra întregului organism, acţiunea sa fiind vizibilă şi la nivelul pielii, mai ales asupra tenului iritat sau atacat de cuperoză.
Decoct din lumânărică
Ingrediente: 30 g (două linguri) de flori şi frunze de lumânărică mărunţite şi 250 ml apă clocotită (o cană).
Mod de preparare şi dozaj: Plantele sunt aşezate într-un vas, apoi se adaugă apa. Se fierb timp de 15 minute, completându-se treptat lichidul care se evaporă. Licoarea este consumată călduţă, într-o doză de 3 ceşti (o ceaşcă de cafea are 50 ml) pe zi. Recomandat este ca poţiunea să fie băută pe stomacul gol, înainte de fiecare masă.
Alte efecte terapeutice: Concentratul le este indicat mai ales celor care suferă de bronşită, dureri de piept , dureri de stomac, afecţiuni ale vezicii urinare sau digestie dificilă.
Tinctură
S-a dovedit a fi mai puternică decât celelalte preparate, iar efectele pot fi simţite mai rapid. Ameliorează durerile abdominale cronice şi recidivante (chiar şi pe cele cauzate de boala Crohn - inflamaţia colonului) dar este şi un bun tratament adjuvant în afecţiunile pulmonare.
Ingrediente: 20 g (o lingură cu vârf) de lumânărică uscată şi 100 ml de alcool alimentar de 70 de grade.
Mod de preparare şi dozaj: Plantele se pun într-un borcan cu filet şi deasupra se adaugă alcoolul. Recipientul se închide ermetic, iar amestecul este lăsat la macerat 10 zile, timp în care trebuie agitat de 3-4 ori pe zi. După această perioadă, se filtrează şi se pune la decantat, în frigider, încă 6 zile. În final, se filtrează din nou, iar tinctura rezultată se toarnă în sticluţe închise la culoare.
Indicaţii terapeutice: Datorită proprietăţilor antispastice şi sedative, diluţia de tinctură este o armă de folos în lupta împotriva tusei convulsive. În plus, prin efectul antiinflamator şi antibacterian al principiilor active prezente în delicata lumânărică, combate diareea şi este de mare ajutor celor care suferă de gastrită. De asemenea, tinctura poate fi un analgezic de succes pentru infecţiile dentare.
Maestru în prepararea reţetelor vechilor spiţeri, domnul farmacist Ion Bobaru amestecă în creuzetele laboratorului său extract de lumânărică, iederă şi nalbă. Alături de alte ingrediente, domnia sa obţine astfel un eficient sirop, care combate afecţiunile bronho-pulmonare, ţine departe cele mai neplăcute simptome ale bronşitei cronice şi vindecă traheita şi laringita.
Vin medicinal
Ingrediente: Remediul se obţine din întreaga plantă, fiind necesare 100 g lumânărică la un litru de vin.
Mod de preparare şi dozaj: Poţiunea se lasă la macerat vreme de 10 zile, perioadă în care se agită de 3 ori pe zi. Apoi vinul se strecoară şi se depozitează în locuri întunecoase. Sunt recomandate 2 linguri pe zi (dimineaţa şi seara), vreme de 6 săptămâni. Este un eficient tratament alternativ pentru alopecie (cădere temporară a părului, în urma unei boli de piele sau a unei boli infecţioase), inflamaţii articulare şi reumatism.
Sfatul farmacistului: "Este indicat să folosim vinul alb, care pune mai bine în valoare calităţile terapeutice ale plantei".
Sirop din lumânărică şi miere
Întăreşte musculatura şi este indicat mai ales copiilor anemici, dar şi celor care suferă de bronşită cronică sau astm. Se prepară amestecând 500 ml decoct cu 500 g zahăr sau miere. Mixtura se încălzeşte până când componentele se dizolvă şi lichidul devine omogen. După răcire, se toarnă în recipiente din sticlă sterilizate. Doza uzuală este de 5 ml (o linguriţă), de trei ori pe zi, pentru copii, şi dublu pentru adulţi.
Preparate pentru uz extern
Cataplasme emoliente
Au un rol calmant, dar şi cicatrizant, ajutând la retragerea formaţiunilor furunculoase, la ameliorarea eczemelor şi combaterea varicelor.
Ingrediente: 30 g de plantă uscată (două linguri) şi 500 ml lapte dulce.
Mod de preparare şi utilizare: Într-un vas emailat, care poate fi pus pe flacăra aragazului, se pun plantele măcinate, apoi se toarnă laptele. Amestecul se fierbe 10 minute, timp suficient ca principiile active ale plantei să se dizolve în lapte. După fierbere, poţiunea se strecoară şi se amestecă cu argilă, până se obţine o pastă omogenizată care se întinde pe o fâşie de tifon. Zona afectată se bandajează, fără a strânge foarte tare, şi se acoperă cu o folie de nailon. Pentru efecte optime este necesar să ţinem cataplasma minimum 30 de minute.
Băi terapeutice
Îmbăierea cu lumânărică este binefăcătoare pentru cei care suferă de eczeme, psoriazis sau au pielea afectată de arsuri solare. În apa din cadă se toarnă o infuzie concentrată, obţinută prin fierberea a 200 g lumânărică uscată în doi litri de apă. Tratamentul durează două săptămâni, cu o pauză de o zi între băi, şi este recomandat de 4-5 ori pe an. În cazul băilor de şezut, pentru hemoroizi externi, este indicat un decoct preparat prin fierberea a 50 g plantă mărunţită la un litru de apă.
Unguent din lumânărică şi muşeţel
Tratează hemoroizii, furunculele, rănile şi arsurile. Se obţine încorporând, prin încălzire, extractul fluid moale de lumânărică într-o bază grasă (unt, grăsime de porc sau de pasăre, ulei solid de palmier).
Extractul fluid moale se prepară pe baie de aburi, lăsând tinctura să fiarbă, până scade la o cincime. De exemplu, din 100 ml de tinctură se obţin 20 ml de extract fluid moale. Dacă nu respectăm această condiţie, esenţa de lumânărică nu se va dizolva în grăsime. Ingredientele se amestecă pe foc mic, până când preparatul ajunge la punctul de fierbere, apoi se îndepărtează de pe flacără. Înainte de solidificare, alifia se toarnă în recipiente de sticlă. După răcirea completă, se păstrează în frigider.
Atenţionări şi contraindicaţii
În perioada de sarcină sau de alăptare se interzice consumul de ceai sau alte preparate din lumânărică. Pe partea din spate a petalelor florilor se găsesc peri care pot provoca mâncărimi pe mâini. Aşadar, este recomandat ca, după ce aţi pus mâna pe petalele acestei plante, să nu vă atingeţi faţa sau mai ales zona ochilor.
Reţete de frumuseţe
Mască din lumânărică şi argilă
Ingrediente: 15 g (o lingură) decoct din petale şi frunze de lumânărică şi 5 g (o linguriţă) de argilă.
Mod de preparare: Argila şi decoctul se amestecă până la omogenizare, iar mixtura se aplică pe faţă. Pentru efecte optime este indicat să se ţină vreme de 15 minute, pentru îndepărtare fiind recomandată clătirea cu ceai călduţ de muşeţel.
Mască pentru ten sensibil
Ingrediente: 30 g lumânărică uscată (se foloseşte întreaga plantă, inclusiv rădăcina), 15 g miere polifloră.
Mod de preparare: Lumânărica uscată se dă prin râşniţa de cafea până ajunge la densitatea unei pulberi. Se pune într-un vas şi deasupra se toarnă mierea, dizolvată în 30 ml (două linguri) de apă călduţă. Cele două componente se amestecă până la omogenizare, apoi mixtura se aplică pe faţă. Indicat este ca loţiunea să fie ţinută timp de 30 de minute, efectul fiind de catifelare şi împrospătare a tenului.
Domnul farmacist Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Calea Galaţi numărul 29, Brăila, tel. 0239.61.59.31, e-mail: farmaciafaltis@yahoo.com.
Farmacia sa deţine "Certificat de bună practică farmaceutică pentru prepararea medicamentelor", acordat de Colegiul Farmaciştilor din România.