TIA ŞERBĂNESCU: "USL a făcut o Constituţie pentru sine, nu pentru români"

Analiza politică a lunii IULIE

"Nu e normal ca un preşedinte ales direct de electorat să fie lipsit de atribuţiile elementare"

- Comisia comună a celor două Camere ale Parlamentului a încheiat proiectul de modificare a Constituţiei. Cum a decurs procesul de revizuire în această fază?

- Destul de secretos şi confuz. D-l Antonescu ieşea din când în când în faţa presei şi anunţa câte o idee. Mai ieşea la răstimpuri câte un membru, de obicei d-l Tudor Chiuariu, care transmitea că a fost băgată în text o invenţie sau o inovaţie... Unele amendamente au fost întâi adoptate, pe urmă anulate. Dar nimeni nu ştie exact cum arată acest proiect de revizuire în integra­li­tatea sa. Din ce s-a făcut public, se vede că în Cons­tituţia asta au intrat tot felul de reglementări care pot fi şi sunt deja legi normale. Acum sunt aşteptate avizele Consiliului Legislativ şi ale Curţii Constitu­ţionale, pentru ca legea să poată fi votată în plenul Parla­men­tului. S-ar putea să apară obiecţii ale Curţii Consti­tu­ţionale, pentru că, din declaraţiile d-lui Crin Antonescu, "pă­rintele" Constituţiei, reiese că noua lege funda­men­tală a statului conferă un statut privilegiat Parla­mentului, stricând echilibrul între cele trei puteri ale statului. Conform noii Constituţii, am avea o putere, Par­lamentul, şi două puteri mai mici, cea executivă şi cea judecătorească, subordonate acestuia. În noua Constituţie se precizează că Parlamentul este organul suprem al ţării, forumul decizional. În aceste condiţii, ce mai fac guvernul şi justiţia? Atribuţiile şefului statului au fost serios diminuate, provocând confuzie, pentru că legea prevede să fie ales mai departe în mod direct de electorat, nu de Parlament, dar nu va mai avea pârghiile de putere care îl fac membru al puterii exe­cutive. Dacă ai regim parlamentar, preşe­dintele trebuie ales de Parlament. Dacă îl alege po­porul, atunci trebuie ca preşedintele să aibă anumite atribuţii pentru care să merite să fie ales. Un candidat vine cu un pro­gram, că nu va fi ales pe ochi frumoşi, şi dacă nu are pârghii să-şi îndeplinească programul, atunci de ce să-l mai alegem?
O altă problemă este inovaţia d-lui Antonescu, privind desemnarea prim-ministrului. Potrivit noii Constituţii, preşedintele ţării ia act de propunerea de premier pe care o face partidul care ia cele mai multe voturi, nu contează câte, pot fi şi 16%. Iar preşedintele nu poate obiecta la propunerea acelui partid, ci numai ia notă. Ceea ce implică unele riscuri. Dacă va câştiga un partid populist, de tipul PP-DD sau PRM, şi va pro­pune un premier absolut inacceptabil, preşedintele ar trebui să-l poată respinge, ca să nu pună ţara în pericol. Nu e normal ca un preşedinte ales direct de electorat să fie lipsit de atribuţiile elementare, pe care de altfel le-au avut toţi preşedinţii de până acum. Degeaba se spune că numai d-l Traian Băsescu a fost preşedinte-ju­că­tor, că toţi au jucat cât le-a permis Constituţia, toţi au uzat de prerogativele lor la maximum, aşa cum era şi normal. Numai că, spre deosebire de d-l Ion Iliescu şi d-l Emil Constantinescu, d-l Băsescu a recunoscut asta.
În fine, d-l Antonescu a făcut o mărturisire impru­den­tă, dar elocventă: că toate promisiunile USL din campanie se regăsesc în Constituţie. Or, chiar asta e hiba cea mai mare. Este Constituţia României, nu a USL! Promisiunile USL se pun în programul electoral, nu în Constituţie, care trebuie să fie făcută pentru mai multă vreme decât va sta USL la guvernare. Prin această declaraţie, d-l Antonescu recunoaşte că a creat o Constituţie partizană, a USL, pentru USL, nu pentru români.

"Oricum, pragul de 30% e primejdios, pentru că ar însemna ca o minoritate să hotărască pentru o ţară întreagă în chestiuni majore"

- Curtea Constituţională a admis modificarea pragului minim de prezenţă la vot pentru validarea referendumurilor de la 50% la 30%, dar numai după un an de la adoptarea acestei legi. În aceste condiţii, credeţi că USL va renunţa la organizarea referen­dumului pentru revizuirea Constituţiei în anul cu­rent? Altfel spus, se amână adoptarea noii Consti­tu­ţii?

- USL susţine că a fost votată de 70% dintre ale­gători şi că şi-a respectat promisiunile electorale. Atunci, ar trebui să se bizuie că peste 50% dintre ro­mâni vor vota şi noua Constituţie. Pentru că se presu­pune că propriul electorat va veni la vot, nu? Oricum, pragul de 30% e primejdios, pentru că ar însemna ca o mi­noritate să hotărască pentru o ţară întreagă în ches­tiuni majore. Vicepremierul Liviu Dragnea, preşedinte executiv al PSD, spunea că vor face totuşi referen­du­mul în această toamnă, când vor avea nevoie de o pre­zenţă de 50% la urne. Dar d-l Ponta a declarat că îl vor organiza abia peste un an, că nu se grăbeşte. Cred că, în cele din urmă, USL va amâna referendumul. Pe de altă parte, dacă îl fac odată cu alegerile prezidenţiale, după cum afirma d-l Antonescu, atunci e ca şi cum nu l-ar mai face deloc, pentru că acea Constituţie nu va mai fi aplicabilă noului preşedinte. În concluzie, USL are de ales: face referendumul pentru Constituţie acum, iar Constituţia va fi respinsă prin neparticiparea la vot a electoratului sau face referendumul anul viitor, când pragul va scădea la 30%, dar Constituţia va produce efecte abia în mandatul prezidenţial din 2019.

- Şi-atunci, ce rost mai are referendumul pentru Parlament unicameral şi cu maximum 300 de par­lamentari, anunţat de preşedintele Traian Bă­ses­cu?

- E un mijloc de presiune, de ameninţare şi de cen­zu­ră a demersului USL privind modificarea Consti­tuţiei. D-l Băsescu vrea să boicoteze o Constituţie cu care nu e de acord. Dar acea Constituţie se boicotează singură, pentru că nu convinge pe nimeni şi nu va fi votată. Nu e o Constituţie care să marcheze o etapă su­pe­rioară în definirea statului român actual. Nu aduce de­cât confuzie, răfuieli personale, prevederi partizane şi dezechilibre. Un nou referendum, declanşat de Bă­ses­cu pe un subiect pe care deja majoritatea covâr­şitoare a electorilor s-a pronunţat în 2009, nu va avea succes. Dacă votul nu a fost luat în seamă de Parlament din 2009 până acum, de ce să mai votăm o dată?

"PC se mută din cameră cu PNL în cameră cu PSD, de unde a şi venit"

- Un alt eveniment politic important al lunii tre­cute a fost despărţirea Partidului Conservator de Partidul Naţional Liberal. Cum vă explicaţi această ruptură a Alianţei de Centru Dreapta, ştiut fiind că PNL are nevoie de televiziunile d-lui Dan Voiculescu, iar PC a avut mereu nevoie de sprijinul unui partid mai mare, pentru a accede în Parlament?

- E un fel de revoltă adolescentină a PC. Ca atunci când copilul vine beat acasă şi spune că nu mai merge la şcoală, nu mai ascultă de părinţi şi face ce vrea. PC nu va candida niciodată singur, cum nici nu a candidat până acum vreodată, pentru că are zero procente în sondajele de opinie. Face scandal, ca să fie băgat în seamă. I s-a urcat la cap, pentru că, datorită Antenelor, a primit mai mult decât merita: locuri în Parlament, portofolii de miniştri ş.a. Şi vrea şi mai mult. S-a su­părat, de fapt, pentru că nu a primit şi un post în con­ducerea Autorităţii de Supraveghere Fiscală. Liberalii şi pesediştii au hotărât să dea acel post UDMR, ca să o ţină aproape. PC se mută din cameră cu PNL în cameră cu PSD, de unde a şi venit. Ca în familiile dezor­ga­ni­zate, când la mama, când la tata. Dar USL nu se destra­mă dintr-atât lucru. USL se va rupe numai când va vrea d-l Victor Ponta. Ca dovadă că prietenia dintre PNL şi PC continuă, d-l Crin Antonescu şi-a luat deja şef de campanie electorală pentru alegerile prezi­den­ţiale pe d-l Niels Schnecker, moderator de emisiuni la Antena 3. D-l Schnecker a fost prezentat ca mare expert, care a repurtat succese în multe campanii electo­rale ame­ri­cane şi că prima campanie la care a participat ca vo­luntar a fost a lui Ronald Reagan, în 1980. Păi, Niels Schnecker avea atunci vârsta de lipit afişe. Cam asta e marea sa experienţă de organizare a campaniilor elec­torale. Cert este că vom râde cu Niels şi Crin. D-l Schnecker are veleităţi de mare comic al micilor ecra­ne, l-am văzut în câteva emisiuni scoţând limba, tăvă­lin­du-se pe jos, îmbrăţişând păpuşi gonflabile... Iar d-l Antonescu, atunci când e nevricos, râde aşa, strâmb, dă din mâini şi din cap... Vor stârni râsul fără îndoială. Partea tristă a distracţiei este că au mari şanse să şi câş­tige cursa, dacă nu apare un candidat al Dreptei serios. Deocamdată, nu se întrevede niciunul, iar Dreapta e în degringoladă.

- O veste şi mai tristă este că am pierdut speranţa de a ne câştiga independenţa energetică faţă de ruşi. Proiectul Nabucco, care ar fi transportat gazele extrase din Marea Caspică şi prin România, a căzut...

- Pentru că UE nu s-a concentrat pe acest obiectiv şi nu a fost capabilă să-l susţină. D-l Ponta a dat fuga în Azerbaidjan, imediat după ce a fost respins proiectul Nabucco. Ca să ce? Să-i mănânce coliva? Cert este că dis­cuţia oficială cu preşedintele azer a început cu declaraţia d-lui Ponta că trupa Mandinga ar fi trebuit să facă parte din delegaţia guvernamentală, fiind probabil mai bună la negocieri decât politicienii. Dacă un ad­versar politic ar fi spus că trupa Mandinga e mai bună decât trupa lui Ponta, premierul s-ar fi supărat foc. În orice caz, d-l Ponta a mers degeaba în Azer­baidjan. Pe urmă a plecat în Asia, fără nicio pregătire prealabilă şi, probabil, tot numai ca să se plimbe pe bani publici.

- Totuşi, înainte de aceste vizite făcute în pripă, premierul Ponta a fost primit de cancelarul german Angela Merkel. Cum apreciaţi această întâlnire?

- Este o întrevedere care marchează începutul de rea­bilitare a d-lui Ponta pe plan european. Când d-l Pon­ta a dat semne că e în stare să coabiteze cu preşe­dintele Băsescu, adică să asigure stabilitatea politică a României, că a învăţat să respecte regulile democratice şi că a început să-şi ţină promisiunile făcute Comisiei Eu­ropene, a fost primit de cancelarul german. Întâl­nirea celor doi şefi de guverne este un succes pentru d-l Ponta. Să sperăm însă că nu se va culca pe laurii acestei mici izbânzi, pentru că europenii vor lua măsuri dacă vor apărea alte derapaje.

"Tabloul opoziţiei este dezolant"

- În final, să ne oprim şi asupra opoziţiei. Spu­neaţi că Dreapta e în degringoladă. Dar oare se în­trevăd semne, fie ele şi timide, ale reconstruirii unei opoziţii viabile?

- Din păcate, nu. Liderii formaţiunilor de Dreapta continuă să se lupte între ei. Nu se leagă nimic. E lim­pede că, în formula existentă, Dreapta e pierdută. Poate că e doar o perioadă de tranziţie, în care vor fi eli­mi­nate toxinele, pentru ca apoi formaţiunile de Dreapta să coa­gu­leze. Riscul este însă ca, în focul luptei, liderii Drep­tei să-şi dea lovituri atât de dure, încât să facă im­posibilă o viitoare alianţă. Pe de altă parte, se mai înfi­inţează un partid, al Fundaţiei Mişcarea Populară. Pre­vizibil. Modelul e vechi, a fost folosit cândva de Alian­ţa Ci­vi­că. Dar nu mai suntem în anii aceia, nu mai există cre­dinţă, nici credibilitate. Cred că e foarte greu de impus un nou partid. Mai ales după ce PP-DD şi-a trădat electoratul. Cine să mai creadă într-un nou par­tid?
Tabloul opoziţiei este dezolant. PDL e tot mai sin­gur în Parlament, unde marii aleşi ai poporului, parla­mentarii PP-DD, au fugit la ciocoi, de bine ce îi înjurau în campania electorală. De altfel, PP-DD este pe cale de a se evapora, întrucât parlamentarii săi pleacă pe rând către alte partide şi probabil că nu va mai rămâne niciun parlamentar în acest partid, până la sfârşitul mandatului.
La PNŢCD nu mai înţelege nimeni nimic, nici care aripă reprezintă partidul, nici cine o conduce. Acum, d-l Vasile Lupu spune că l-a exclus pe d-l Aurelian Pa­ve­les­cu, iar acesta din urmă afirmă că nu putea fi dat afară din partid de unii care nu mai aveau calitatea de mem­bru. Nici măcar la PRM nu mai există unitatea de mo­­nolit în jurul liderului. O parte din partid s-a răz­vrătit şi l-a debarcat din funcţie pe d-l Corneliu Vadim Tudor. Acesta spune că a fost schimbat nestatutar şi probabil că vor urma ani de procese, ca şi la PNŢCD.