TIA ȘERBĂNESCU: "USL a făcut o Constituție pentru sine, nu pentru români"

Analiza politică a lunii IULIE

"Nu e normal ca un președinte ales direct de electorat să fie lipsit de atribuțiile elementare"

- Comisia comună a celor două Camere ale Parlamentului a încheiat proiectul de modificare a Constituției. Cum a decurs procesul de revizuire în această fază?

- Destul de secretos și confuz. D-l Antonescu ieșea din când în când în fața presei și anunța câte o idee. Mai ieșea la răstimpuri câte un membru, de obicei d-l Tudor Chiuariu, care transmitea că a fost băgată în text o invenție sau o inovație... Unele amendamente au fost întâi adoptate, pe urmă anulate. Dar nimeni nu știe exact cum arată acest proiect de revizuire în integra­li­tatea sa. Din ce s-a făcut public, se vede că în Cons­tituția asta au intrat tot felul de reglementări care pot fi și sunt deja legi normale. Acum sunt așteptate avizele Consiliului Legislativ și ale Curții Constitu­ționale, pentru ca legea să poată fi votată în plenul Parla­men­tului. S-ar putea să apară obiecții ale Curții Consti­tu­ționale, pentru că, din declarațiile d-lui Crin Antonescu, "pă­rintele" Constituției, reiese că noua lege funda­men­tală a statului conferă un statut privilegiat Parla­mentului, stricând echilibrul între cele trei puteri ale statului. Conform noii Constituții, am avea o putere, Par­lamentul, și două puteri mai mici, cea executivă și cea judecătorească, subordonate acestuia. În noua Constituție se precizează că Parlamentul este organul suprem al țării, forumul decizional. În aceste condiții, ce mai fac guvernul și justiția? Atribuțiile șefului statului au fost serios diminuate, provocând confuzie, pentru că legea prevede să fie ales mai departe în mod direct de electorat, nu de Parlament, dar nu va mai avea pârghiile de putere care îl fac membru al puterii exe­cutive. Dacă ai regim parlamentar, preșe­dintele trebuie ales de Parlament. Dacă îl alege po­porul, atunci trebuie ca președintele să aibă anumite atribuții pentru care să merite să fie ales. Un candidat vine cu un pro­gram, că nu va fi ales pe ochi frumoși, și dacă nu are pârghii să-și îndeplinească programul, atunci de ce să-l mai alegem?
O altă problemă este inovația d-lui Antonescu, privind desemnarea prim-ministrului. Potrivit noii Constituții, președintele țării ia act de propunerea de premier pe care o face partidul care ia cele mai multe voturi, nu contează câte, pot fi și 16%. Iar președintele nu poate obiecta la propunerea acelui partid, ci numai ia notă. Ceea ce implică unele riscuri. Dacă va câștiga un partid populist, de tipul PP-DD sau PRM, și va pro­pune un premier absolut inacceptabil, președintele ar trebui să-l poată respinge, ca să nu pună țara în pericol. Nu e normal ca un președinte ales direct de electorat să fie lipsit de atribuțiile elementare, pe care de altfel le-au avut toți președinții de până acum. Degeaba se spune că numai d-l Traian Băsescu a fost președinte-ju­că­tor, că toți au jucat cât le-a permis Constituția, toți au uzat de prerogativele lor la maximum, așa cum era și normal. Numai că, spre deosebire de d-l Ion Iliescu și d-l Emil Constantinescu, d-l Băsescu a recunoscut asta.
În fine, d-l Antonescu a făcut o mărturisire impru­den­tă, dar elocventă: că toate promisiunile USL din campanie se regăsesc în Constituție. Or, chiar asta e hiba cea mai mare. Este Constituția României, nu a USL! Promisiunile USL se pun în programul electoral, nu în Constituție, care trebuie să fie făcută pentru mai multă vreme decât va sta USL la guvernare. Prin această declarație, d-l Antonescu recunoaște că a creat o Constituție partizană, a USL, pentru USL, nu pentru români.

"Oricum, pragul de 30% e primejdios, pentru că ar însemna ca o minoritate să hotărască pentru o țară întreagă în chestiuni majore"

- Curtea Constituțională a admis modificarea pragului minim de prezență la vot pentru validarea referendumurilor de la 50% la 30%, dar numai după un an de la adoptarea acestei legi. În aceste condiții, credeți că USL va renunța la organizarea referen­dumului pentru revizuirea Constituției în anul cu­rent? Altfel spus, se amână adoptarea noii Consti­tu­ții?

- USL susține că a fost votată de 70% dintre ale­gători și că și-a respectat promisiunile electorale. Atunci, ar trebui să se bizuie că peste 50% dintre ro­mâni vor vota și noua Constituție. Pentru că se presu­pune că propriul electorat va veni la vot, nu? Oricum, pragul de 30% e primejdios, pentru că ar însemna ca o mi­noritate să hotărască pentru o țară întreagă în ches­tiuni majore. Vicepremierul Liviu Dragnea, președinte executiv al PSD, spunea că vor face totuși referen­du­mul în această toamnă, când vor avea nevoie de o pre­zență de 50% la urne. Dar d-l Ponta a declarat că îl vor organiza abia peste un an, că nu se grăbește. Cred că, în cele din urmă, USL va amâna referendumul. Pe de altă parte, dacă îl fac odată cu alegerile prezidențiale, după cum afirma d-l Antonescu, atunci e ca și cum nu l-ar mai face deloc, pentru că acea Constituție nu va mai fi aplicabilă noului președinte. În concluzie, USL are de ales: face referendumul pentru Constituție acum, iar Constituția va fi respinsă prin neparticiparea la vot a electoratului sau face referendumul anul viitor, când pragul va scădea la 30%, dar Constituția va produce efecte abia în mandatul prezidențial din 2019.

- Și-atunci, ce rost mai are referendumul pentru Parlament unicameral și cu maximum 300 de par­lamentari, anunțat de președintele Traian Bă­ses­cu?

- E un mijloc de presiune, de amenințare și de cen­zu­ră a demersului USL privind modificarea Consti­tuției. D-l Băsescu vrea să boicoteze o Constituție cu care nu e de acord. Dar acea Constituție se boicotează singură, pentru că nu convinge pe nimeni și nu va fi votată. Nu e o Constituție care să marcheze o etapă su­pe­rioară în definirea statului român actual. Nu aduce de­cât confuzie, răfuieli personale, prevederi partizane și dezechilibre. Un nou referendum, declanșat de Bă­ses­cu pe un subiect pe care deja majoritatea covâr­șitoare a electorilor s-a pronunțat în 2009, nu va avea succes. Dacă votul nu a fost luat în seamă de Parlament din 2009 până acum, de ce să mai votăm o dată?

"PC se mută din cameră cu PNL în cameră cu PSD, de unde a și venit"

- Un alt eveniment politic important al lunii tre­cute a fost despărțirea Partidului Conservator de Partidul Național Liberal. Cum vă explicați această ruptură a Alianței de Centru Dreapta, știut fiind că PNL are nevoie de televiziunile d-lui Dan Voiculescu, iar PC a avut mereu nevoie de sprijinul unui partid mai mare, pentru a accede în Parlament?

- E un fel de revoltă adolescentină a PC. Ca atunci când copilul vine beat acasă și spune că nu mai merge la școală, nu mai ascultă de părinți și face ce vrea. PC nu va candida niciodată singur, cum nici nu a candidat până acum vreodată, pentru că are zero procente în sondajele de opinie. Face scandal, ca să fie băgat în seamă. I s-a urcat la cap, pentru că, datorită Antenelor, a primit mai mult decât merita: locuri în Parlament, portofolii de miniștri ș.a. Și vrea și mai mult. S-a su­părat, de fapt, pentru că nu a primit și un post în con­ducerea Autorității de Supraveghere Fiscală. Liberalii și pesediștii au hotărât să dea acel post UDMR, ca să o țină aproape. PC se mută din cameră cu PNL în cameră cu PSD, de unde a și venit. Ca în familiile dezor­ga­ni­zate, când la mama, când la tata. Dar USL nu se destra­mă dintr-atât lucru. USL se va rupe numai când va vrea d-l Victor Ponta. Ca dovadă că prietenia dintre PNL și PC continuă, d-l Crin Antonescu și-a luat deja șef de campanie electorală pentru alegerile prezi­den­țiale pe d-l Niels Schnecker, moderator de emisiuni la Antena 3. D-l Schnecker a fost prezentat ca mare expert, care a repurtat succese în multe campanii electo­rale ame­ri­cane și că prima campanie la care a participat ca vo­luntar a fost a lui Ronald Reagan, în 1980. Păi, Niels Schnecker avea atunci vârsta de lipit afișe. Cam asta e marea sa experiență de organizare a campaniilor elec­torale. Cert este că vom râde cu Niels și Crin. D-l Schnecker are veleități de mare comic al micilor ecra­ne, l-am văzut în câteva emisiuni scoțând limba, tăvă­lin­du-se pe jos, îmbrățișând păpuși gonflabile... Iar d-l Antonescu, atunci când e nevricos, râde așa, strâmb, dă din mâini și din cap... Vor stârni râsul fără îndoială. Partea tristă a distracției este că au mari șanse să și câș­tige cursa, dacă nu apare un candidat al Dreptei serios. Deocamdată, nu se întrevede niciunul, iar Dreapta e în degringoladă.

- O veste și mai tristă este că am pierdut speranța de a ne câștiga independența energetică față de ruși. Proiectul Nabucco, care ar fi transportat gazele extrase din Marea Caspică și prin România, a căzut...

- Pentru că UE nu s-a concentrat pe acest obiectiv și nu a fost capabilă să-l susțină. D-l Ponta a dat fuga în Azerbaidjan, imediat după ce a fost respins proiectul Nabucco. Ca să ce? Să-i mănânce coliva? Cert este că dis­cuția oficială cu președintele azer a început cu declarația d-lui Ponta că trupa Mandinga ar fi trebuit să facă parte din delegația guvernamentală, fiind probabil mai bună la negocieri decât politicienii. Dacă un ad­versar politic ar fi spus că trupa Mandinga e mai bună decât trupa lui Ponta, premierul s-ar fi supărat foc. În orice caz, d-l Ponta a mers degeaba în Azer­baidjan. Pe urmă a plecat în Asia, fără nicio pregătire prealabilă și, probabil, tot numai ca să se plimbe pe bani publici.

- Totuși, înainte de aceste vizite făcute în pripă, premierul Ponta a fost primit de cancelarul german Angela Merkel. Cum apreciați această întâlnire?

- Este o întrevedere care marchează începutul de rea­bilitare a d-lui Ponta pe plan european. Când d-l Pon­ta a dat semne că e în stare să coabiteze cu preșe­dintele Băsescu, adică să asigure stabilitatea politică a României, că a învățat să respecte regulile democratice și că a început să-și țină promisiunile făcute Comisiei Eu­ropene, a fost primit de cancelarul german. Întâl­nirea celor doi șefi de guverne este un succes pentru d-l Ponta. Să sperăm însă că nu se va culca pe laurii acestei mici izbânzi, pentru că europenii vor lua măsuri dacă vor apărea alte derapaje.

"Tabloul opoziției este dezolant"

- În final, să ne oprim și asupra opoziției. Spu­neați că Dreapta e în degringoladă. Dar oare se în­trevăd semne, fie ele și timide, ale reconstruirii unei opoziții viabile?

- Din păcate, nu. Liderii formațiunilor de Dreapta continuă să se lupte între ei. Nu se leagă nimic. E lim­pede că, în formula existentă, Dreapta e pierdută. Poate că e doar o perioadă de tranziție, în care vor fi eli­mi­nate toxinele, pentru ca apoi formațiunile de Dreapta să coa­gu­leze. Riscul este însă ca, în focul luptei, liderii Drep­tei să-și dea lovituri atât de dure, încât să facă im­posibilă o viitoare alianță. Pe de altă parte, se mai înfi­ințează un partid, al Fundației Mișcarea Populară. Pre­vizibil. Modelul e vechi, a fost folosit cândva de Alian­ța Ci­vi­că. Dar nu mai suntem în anii aceia, nu mai există cre­dință, nici credibilitate. Cred că e foarte greu de impus un nou partid. Mai ales după ce PP-DD și-a trădat electoratul. Cine să mai creadă într-un nou par­tid?
Tabloul opoziției este dezolant. PDL e tot mai sin­gur în Parlament, unde marii aleși ai poporului, parla­mentarii PP-DD, au fugit la ciocoi, de bine ce îi înjurau în campania electorală. De altfel, PP-DD este pe cale de a se evapora, întrucât parlamentarii săi pleacă pe rând către alte partide și probabil că nu va mai rămâne niciun parlamentar în acest partid, până la sfârșitul mandatului.
La PNȚCD nu mai înțelege nimeni nimic, nici care aripă reprezintă partidul, nici cine o conduce. Acum, d-l Vasile Lupu spune că l-a exclus pe d-l Aurelian Pa­ve­les­cu, iar acesta din urmă afirmă că nu putea fi dat afară din partid de unii care nu mai aveau calitatea de mem­bru. Nici măcar la PRM nu mai există unitatea de mo­­nolit în jurul liderului. O parte din partid s-a răz­vrătit și l-a debarcat din funcție pe d-l Corneliu Vadim Tudor. Acesta spune că a fost schimbat nestatutar și probabil că vor urma ani de procese, ca și la PNȚCD.