În general, aritmiile cardiace se pot produce fără nici un motiv sau pot fi cauzate de ceva care stimulează inima, precum stresul, tutunul, alcoolul, suplimentele care inhibă apetitul sau medicamentele pentru răceală şi tuse, care conţin cafeină sau alţi stimulatori. Dacă cineva are o inimă sănătoasă, aşa cum aveţi dvs., palpitaţiile cardiace ocazionale sunt rareori motiv de îngrijorare, deoarece, în asemenea situaţii, odată cu cauza declanşării lor, dispare şi efectul (aritmia). Dar, deşi inima dvs. este normală, trebuie, totuşi, ştiut că unele persoane se nasc cu un scurtcircuit la nivelul cordului (nodul sinusal), care poate deveni manifest după mai mulţi ani. Mai mult, cu vârsta, se produce o slăbire naturală a inimii, fapt care poate conduce, de asemenea, la apariţia aritmiilor.
În concluzie, atunci când rata bătăilor inimii (cadenţa sinusală) cunoaşte abateri, mai mult sau mai puţin importante, de la normal, se poate vorbi despre tulburări de ritm cardiac, altfel spus, despre aritmii.
Este cunoscut faptul că, deşi arareori aritmiile cardiace determină apariţia complicaţiilor, unele pot fi grave, mai ales dacă nu sunt tratate. Spre exemplu, o inimă care bate foarte repede pentru o perioadă lungă de timp poate deveni slăbită, fapt ce poate conduce la apariţia insuficienţei cardiace congestive.
Totodată, anumite aritmii, precum fibrilaţia atrială, pot determina formarea unor cheaguri sanguine de dimensiuni reduse, la nivelul camerelor cardiace (atrii, ventricule), iar dacă unul sau mai multe cheaguri devin libere şi sunt transportate de către fluxul sanguin la nivel cerebral, pot cauza un accident vascular. Bineînţeles, riscul de a face accident vascular cerebral depinde de vârsta persoanei în cauză, de tipul de aritmie şi de existenţa altor factori de risc cardiovascular, cum ar fi, de exemplu, hipertensiunea arterială.
Referidu-mă, concret, la specificitatea cazului dvs. (fibrilaţie paroxistică), consider că nu aveţi prea multe motive de îngrijorare. Spun asta, deoarece acest tip de aritmie, caracterizată prin apariţie spontană, finalizare bruscă şi viteză sporită a pulsului ce se menţine constantă pe întreg parcursul episodului, nu ascunde, de obicei, o patologie cardiacă severă, chiar dacă este o manifestare foarte neplăcută. Cu siguranţă, însă, medicaţia profilactică şi curativă care v-a fost recomandată trebuie păstrată în continuare (Rytmonorm, Sintrom), cu precizarea că aceasta ar trebui să includă şi Adenozina sau alte tipuri de medicamente din clasa digitalicelor. Adenozina încetineşte conducerea la nivelul nodului atrio-ventricular şi este utilizată pentru a stopa tahicardiile atriale paroxistice.
În completarea tratamentului alopat, este binevenită şi o abordare naturistă a aritmiilor cardiace, abordare care trebuie să includă suplimente al căror efect terapeutic benefic este dovedit din punct de vedere clinic. Acestea sunt, fără îndoială, Păducelul, Talpa-gâştii, Valeriana şi Degeţelul roşu (extracte, capsule, gemoderivate etc.) sau unele produse complexe, cum ar fi Calmocard, Ritmo-Stabil sau Omegasel. Cu nimic mai prejos, din punct de vedere terapeutic, se prezintă extractul de mlădiţe de Vâsc sau Gheara-diavolului (efect cronotrop negativ) în asociere cu Magneziul, element indispensabil în managementul aritmiilor cardiace.
Să auzim numai de bine!
Dr. LAWRENCE CHUKWUDI NWABUDIKE - medic primar dermatolog, acupunctor şi homeopat - Bucureşti. Tel. 0752/30.45.36, 0746/01.76.60, e-mail:
chukwudi.nwabudike@live.com
(Răspuns pentru ECATERINA MUSTAŢĂ, F. AS 1038)
Stimată doamnă,
Din păcate, nu vă pot dă un răspuns amănunţit legat de întrebarea dumneavoastră, fiindcă nu cred că diagnosticul este precis. Dacă, aşa cum susţineţi, nepotul dumneavoastră, în vârstă de 2 de ani, are "palmele şi tălpile într-o continuă descuamare", adică o erupţie palmoplantară din naştere, probabilitatea este să nu fie o dermatită de contact. Mai degrabă ar trebui să ne gândim la alte cauze pentru keratozele palmoplantare (adică descuamările la palme şi tălpi). Prin urmare, are nevoie de consultul unui medic specialist.
Între timp, ar putea beneficia de keratolitice uşoare, cum ar fi creme cu uree 5-10%, în funcţie de grosimea scuamelor, iar acestea au avantajul de a fi şi hidratante. Trebuie cercetat în familia părinţilor săi (a copilului dumneavoastră şi a partenerului său de viaţă) pentru a vedea dacă cineva sau mai multe persoane nu suferă (sau au suferit) de asemenea afecţiuni. Sper ca sfatul meu să vă fie un ajutor util pentru început!
Întrebarea lansată de dvs. oferă o bună ocazie de a discuta o problemă care afectează o proporţie mare din populaţie. Dermatita de contact se referă la o condiţie caracterizată de iritarea pielii, din cauza unor substanţe la care este expusă. Poate fi împărţită în forme alergice şi iritante. Dermatita de contact afectează, în unele ţări, până la 20% din populaţie.
Cauzele includ substanţele iritative (dermatita de contact iritativă) din mediul înconjurător, cum ar fi detergenţii şi săpunurile, vopselele, uleiurile, petrolul, cimentul şi chiar unele plante. Pot fi şi dermatite alergene (dermatita de contact alergică), provocată de nasturi, curele, bijuterii care conţin nichel sau crom. Dermatita de contact iritativă constituie circa 80% din cazurile de dermatită de contact. Este, însă, foarte posibil, ca cineva să sufere de ambele tipuri de dermatită de contact în acelaşi timp.
Un tip aparte de dermatită de contact îl constituie urticaria de contact alergică, unde reacţia imunologică diferă faţă de dermatita de contact alergică obişnuită, producând erupţiile urticariene de la contactul cu o substanţă la care individul este deja sensibilizat.
Printre factorii care predispun sunt spălarea foarte des a mâinilor cu săpun, expunerea la iritanţi în mediul de lucru (ciment, petrol etc.) şi tendinţa către alergie, cum ar fi dermatita atopică. Este un fapt cunoscut că mulţi au puseele de dermatită de contact în perioadele de stres psihic accentuat. Simptomele includ prurit, piele uscată, roşie, fisurată, vezicule, cruste. Erupţiile pot fi localizate, de pildă, pe mâinile celor cu meserii care presupun manipularea de substanţe iritative sau alergice. Descoperirea substanţei în cauză poate fi foarte dificilă însă, deoarece aceasta poate fi inhalată sau înghiţită, ducând la o dermatită de contact generalizată, prin absorbţie sistemică.
Riscul de infecţii bacteriene şi fungice, care pot fi uneori grave, impune necesitatea unui consult la specialist.
Este important ca, printr-o anamneză amănunţită, să se poată găsi substanţa în cauză. Substanţa ar putea fi orice din mediul individului, inclusiv parfumuri, săpunuri, unele plante din grădină etc. Oricine se confruntă cu o dermatită de contact cronică este important să efectueze ceea ce se numeşte un "patch test", care ar putea ajuta la identificarea substanţei în cauză.
Alte posibile tulburări cu manifestări asemănătoare includ psoriazisul, parapsoriazisul, dermatita seboreică, dermatita atopică.
Abordările naturiste includ:
* Eliminarea cauzei. Iritanţii din mediul înconjurător pot provoca imediat sau după expunere repetată dermatita de contact, în funcţie de potenţialul iritativ al substanţei. De asemenea, reducerea contactului cu substanţa alergică este importantă.
* Eliminaţi toate parfumurile, săpunurile parfumate etc. din colecţia proprie, eliminând astfel sursele de iritanţi şi alergeni. Înlocuitorii de săpun ar putea fi utili.
* Nu vă spălaţi foarte des mâinile. La spălare, folosiţi înlocuitori naturali de săpun.
* Emolienţii, deci cremele hidratante, sunt un prim pas esenţial. Ele ajută la reîntregirea barierei cutanate, reduc simptomele de mâncărimi, reduc fisurile şi pierderea de umezeală. Cremele hidratante trebuie folosite cât de des cu putinţă, dar cele cu parfumuri şi multe alte substanţe adăugate trebuie evitate. Există creme care conţin ceramide, unele dintre principalele lipide ale pielii, care pot fi folosite pentru tratament.
* Mănuşile protectoare sunt importante pentru cei care au dermatită de contact la nivelul mâinilor. Mănuşile pot fi din cauciuc sau alt material care va rezista la substanţele "inculpate". Este important de ţinut cont de faptul că mănuşile protectoare au termenele lor de garanţie, diferite în funcţie de iritanţi, căci unele substanţe pot trece prin mănuşi. Totuşi, este bine ca sub mănuşile de cauciuc să se poarte mănuşi din bumbac, care să prevină iritarea din contactul prelungit piele - mănuşi protectoare.
* Îmbrăcămintea din materiale naturale netede (există şi unele mătăsuri cu o textură care nu provoacă iritaţii) poate fi de mare ajutor, în special la copii.
* Tăierea regulată a unghiilor la copii şi chiar purtatul de mănuşi sunt menite să reducă riscul de autorăniri ce rezultă din dorinţa irezistibilă de a se scărpina. Această scărpinare poate sfârşi în infecţii, ulceraţii şi cicatrice urâte.
* Plantele medicinale incluse în creme cu aloe vera, muşeţel au un efect calmant şi antiinflamator asupra pielii. De asemenea, unele amestecuri cu pulbere de ovăz ar putea ajuta în stadiile acute, la calmarea pruritului.
* Loţiuni (pentru dermatitele umede) şi creme (pentru cele deja uscate) ce conţin calamine (ingredientul principal fiind oxidul de zinc sau carbonatul de zinc) ajută la reducerea pruritului.
* Homeopatia este excelentă în tratamentul dermatitei de contact, mai ales al celei alergice (în special când alergenul este necunoscut). Din experienţa mea, am observat că homeopatia permite reexpunerea, fără reacţii adverse, la alergenul cunoscut, în multe cazuri. Unele remedii, cum ar fi Arsenicum album, Bryonia, Calcarea carbonica, Graphites, Petroleum, Psorinum, Sulphur ar putea fi utile. Totuşi, aici, cele mai bune rezultate se obţin prin folosirea unui remediu individualizat, preparat de medic.
* Acupunctura este şi ea foarte bună în eliminarea vântului şi a căldurii care stau la baza pruritului şi a eritemului (roşeaţă). Meridianele utile includ Vasul Guvernator, Plămânul, Intestinul Gros, Cordul şi cele legate de punctele locale. Vă urez succes!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
