Meditaţia cascadei

Liniştirea minţii şi a sufletului este mult mai facilă, plăcută şi firească în mijlocul naturii. Iar locul ideal pentru ca minunea aceasta să se întâmple este o cascadă de munte. Priveliştea apei care se prăvăleşte la vale, sunetul şi răcoarea pe care le răspândeşte alungă gândurile şi potolesc mintea

Pentru a înţelege modul de efectuare, precum şi valoarea terapeutică a acestui procedeu, este necesar mai întâi de toate să aducem un pic de lumină asupra acestui cuvânt atât de des întâlnit, dar al cărui sens este atât de puţin cunoscut: MEDITA­ŢIE. În "Dicţionarul Explicativ al Limbii Române", meditaţia este definită drept: un "proces de examinare profundă a unei idei, situaţii sau probleme; cugetare adâncă; reflecţie". În creştinism, mai ales în isihasm, meditaţia este descrisă mai sintetic şi, totodată intuitiv, drept "o rugăciune fără cuvinte". Toate marile religii, cum ar fi creş­tinismul, budhismul, isla­mismul, taois­mul etc., la fel ca şi disci­plinele spirituale (yoga, zen, reiki, arte mar­ţiale etc.) recunosc valoarea medi­ta­ţiei şi chiar au diverse tehnici de me­ditaţie. Interesant este însă că, indi­fe­rent de religia în care este făcută, medi­taţia are întot­deauna trei carac­teristici comune:
1. Tăcerea deplină menţinută de către practicantul meditaţiei.
2. Concentrarea deplină a minţii asupra unui singur subiect.
3. Transformarea gândirii în simţire - subiectul meditaţiei nu este aprofundat printr-o analiză mentală, dublată de un monolog inte­rior, ci este transferat emo­ţio­nal, este cunoscut şi înţe­les cu sufletul.
Cunoscând aceste trei ca­racteristici ale meditaţiei, pu­tem lesne intui că acest de­mers, deşi unul din cele mai simple lucruri din lume, nu este chiar foarte uşor accesi­bil, mai ales nouă, oamenilor moderni. Venind din vacar­mul, disiparea şi necontenita analiză mentală care carac­terizează lumea modernă, ne va fi, fără îndoială, dificil să trecem la o meditaţie pro­fundă, dacă nu avem un ajutor consistent. Or, cel mai eficient şi la îndemână ajutor pentru a ajunge să medi­tăm cu adevărat eficient este, cine altcineva, decât na­tura. Iar apele repezi de munte, cu încântătoarele lor cascade, mai mici sau mai mari, au o asemenea putere de fascinaţie asupra noastră, încât ne induc spontan o anumită stare de meditaţie.

Exerciţiu

În faţa unei căderi de apă de munte, ne aşezăm cât mai confortabil, cu spatele drept, şi ne focalizăm privi­rea doar asupra apei înspumate, albe. Treptat, vom face abstracţie de orice alt stimul exterior, păstrându-ne privirea, pe cât posibil fără să clipim, asupra cascadei. După câteva minute de privit în linişte, vom căuta să sim­ţim cum mintea ni se linişteşte, iar gândurile se estompează, făcând loc unui soi de tăcere lucidă. Când simţim această stare de tăcere, vom închide ochii şi vom încerca să ne imaginăm cum fluxul acela de apă curată, pură, ne pătrunde în zona inimii sau, dacă ne este mai uşor, în zona creştetului capului. Vom simţi cum acel flux de apă, vizualizat interior, ne spală de nelinişti, de temeri, de furii, lăsându-ne curaţi interior, într-o simplitate sănătoasă şi totodată fericită.
Dacă simţim că această vizualizare este dificilă, putem pur şi simplu să rostim interior o mică rugă­ciune, după care vom căuta doar să simţim cascada, în acea stare de tăcere care apare spontan.

Efectele asupra sănătăţii

De la bun început, trebuie spus că efectele meditaţiei cascadei asu­pra sănătăţii nu sunt foarte diferite de cele ale meditaţiei în general, sin­gurul avantaj - foarte important de altfel - fiind acela că în acest cadru şi cu această tehnică, starea meditativă apare mult mai uşor. E­fec­tele meditaţiei sunt din ce în ce mai bine studiate în spitalele şi cen­trele universitare, ele fiind resim­ţite atât de persoanele sănătoase, cât şi de cele bolnave. Efectul terapeutic al meditaţiei este cel mai clar sesizabil la nivelul creierului şi al proceselor psiho-mentale. Profe­so­rul Richard Davidson, de la Univer­sitatea din Wisconsin, SUA, după zece ani de studiu neuro­lo­gic al efectelor meditaţiei, a concluzionat că acest pro­cedeu antrenează pur şi sim­plu circuitele din creier responsabile de menţinerea concentrării şi de generarea empatiei, adică a capacităţii de a simţi corect senti­men­tele semenilor noştri. Pro­fe­sorul american afirmă că, prin meditaţie constantă, creierul îşi dezvoltă anumite aptitudini extraordinare, la fel cum exerciţiile fizice întăresc diverse grupe de muşchi. Ca atare, persoanele care meditează au o eficienţă mai mare în muncă, sunt capabile de eforturi mai mari şi, foarte important, suportă un stres, cu un consum psihic mult mai mic decât persoanele neantrenate. Mai mult, persoanele care meditează devin, gradat, mult mai capabile să-şi îmbunătăţească, să-şi vindece relaţiile cu ceilalţi. A­ceasta, deoarece meditaţia activează o zonă din creier (nucleul limbic) responsabilă de simţirea emoţiilor celorlalţi şi de adecvarea comportamentului în funcţie de această simţire.
Dincolo de performanţele în sfera intelectuală sau a simţirii, meditaţia ajută la vindecarea unui număr impresionant de afecţiuni. În primul rând, acest pro­cedeu ajută la calmarea anxietăţii, la eliminarea gradată a atacurilor de panică, a insomniei şi a coşmarurilor. Apoi, meditaţia cascadei este în mod special recoman­dată persoanelor irascibile, care se confruntă frecvent cu stări de nervozitate, frustrare sau furie, precum şi cu afecţiuni conexe acestor stări, adi­că: gastrită, sindromul colonului irita­bil, crize biliare, hipertensiune arte­rială, aritmii cardiace, angină pecto­rală. De asemenea, această teh­nică ajută la depăşirea şocurilor emo­ţionale produse de accidente, de des­părţiri, de pierderea celor dragi etc.
Trebuie ţinut cont însă că medi­ta­ţia, pentru a avea efect terapeutic, în­tocmai ca un medicament, trebuie ad­ministrată o perioadă suficient de lun­gă de timp. Ca atare, va trebui să ne mobilizăm mai des pentru a ajunge în natură şi a ne bucura de beneficiile ei.