Pentru a înțelege modul de efectuare, precum și valoarea terapeutică a acestui procedeu, este necesar mai întâi de toate să aducem un pic de lumină asupra acestui cuvânt atât de des întâlnit, dar al cărui sens este atât de puțin cunoscut: MEDITAȚIE. În "Dicționarul Explicativ al Limbii Române", meditația este definită drept: un "proces de examinare profundă a unei idei, situații sau probleme; cugetare adâncă; reflecție". În creștinism, mai ales în isihasm, meditația este descrisă mai sintetic și, totodată intuitiv, drept "o rugăciune fără cuvinte". Toate marile religii, cum ar fi creștinismul, budhismul, islamismul, taoismul etc., la fel ca și disciplinele spirituale (yoga, zen, reiki, arte marțiale etc.) recunosc valoarea meditației și chiar au diverse tehnici de meditație. Interesant este însă că, indiferent de religia în care este făcută, meditația are întotdeauna trei caracteristici comune:
1. Tăcerea deplină menținută de către practicantul meditației.
2. Concentrarea deplină a minții asupra unui singur subiect.
3. Transformarea gândirii în simțire - subiectul meditației nu este aprofundat printr-o analiză mentală, dublată de un monolog interior, ci este transferat emoțional, este cunoscut și înțeles cu sufletul.
Cunoscând aceste trei caracteristici ale meditației, putem lesne intui că acest demers, deși unul din cele mai simple lucruri din lume, nu este chiar foarte ușor accesibil, mai ales nouă, oamenilor moderni. Venind din vacarmul, disiparea și necontenita analiză mentală care caracterizează lumea modernă, ne va fi, fără îndoială, dificil să trecem la o meditație profundă, dacă nu avem un ajutor consistent. Or, cel mai eficient și la îndemână ajutor pentru a ajunge să medităm cu adevărat eficient este, cine altcineva, decât natura. Iar apele repezi de munte, cu încântătoarele lor cascade, mai mici sau mai mari, au o asemenea putere de fascinație asupra noastră, încât ne induc spontan o anumită stare de meditație.
Exercițiu
În fața unei căderi de apă de munte, ne așezăm cât mai confortabil, cu spatele drept, și ne focalizăm privirea doar asupra apei înspumate, albe. Treptat, vom face abstracție de orice alt stimul exterior, păstrându-ne privirea, pe cât posibil fără să clipim, asupra cascadei. După câteva minute de privit în liniște, vom căuta să simțim cum mintea ni se liniștește, iar gândurile se estompează, făcând loc unui soi de tăcere lucidă. Când simțim această stare de tăcere, vom închide ochii și vom încerca să ne imaginăm cum fluxul acela de apă curată, pură, ne pătrunde în zona inimii sau, dacă ne este mai ușor, în zona creștetului capului. Vom simți cum acel flux de apă, vizualizat interior, ne spală de neliniști, de temeri, de furii, lăsându-ne curați interior, într-o simplitate sănătoasă și totodată fericită.
Dacă simțim că această vizualizare este dificilă, putem pur și simplu să rostim interior o mică rugăciune, după care vom căuta doar să simțim cascada, în acea stare de tăcere care apare spontan.
Efectele asupra sănătății
De la bun început, trebuie spus că efectele meditației cascadei asupra sănătății nu sunt foarte diferite de cele ale meditației în general, singurul avantaj - foarte important de altfel - fiind acela că în acest cadru și cu această tehnică, starea meditativă apare mult mai ușor. Efectele meditației sunt din ce în ce mai bine studiate în spitalele și centrele universitare, ele fiind resimțite atât de persoanele sănătoase, cât și de cele bolnave. Efectul terapeutic al meditației este cel mai clar sesizabil la nivelul creierului și al proceselor psiho-mentale. Profesorul Richard Davidson, de la Universitatea din Wisconsin, SUA, după zece ani de studiu neurologic al efectelor meditației, a concluzionat că acest procedeu antrenează pur și simplu circuitele din creier responsabile de menținerea concentrării și de generarea empatiei, adică a capacității de a simți corect sentimentele semenilor noștri. Profesorul american afirmă că, prin meditație constantă, creierul își dezvoltă anumite aptitudini extraordinare, la fel cum exercițiile fizice întăresc diverse grupe de mușchi. Ca atare, persoanele care meditează au o eficiență mai mare în muncă, sunt capabile de eforturi mai mari și, foarte important, suportă un stres, cu un consum psihic mult mai mic decât persoanele neantrenate. Mai mult, persoanele care meditează devin, gradat, mult mai capabile să-și îmbunătățească, să-și vindece relațiile cu ceilalți. Aceasta, deoarece meditația activează o zonă din creier (nucleul limbic) responsabilă de simțirea emoțiilor celorlalți și de adecvarea comportamentului în funcție de această simțire.
Dincolo de performanțele în sfera intelectuală sau a simțirii, meditația ajută la vindecarea unui număr impresionant de afecțiuni. În primul rând, acest procedeu ajută la calmarea anxietății, la eliminarea gradată a atacurilor de panică, a insomniei și a coșmarurilor. Apoi, meditația cascadei este în mod special recomandată persoanelor irascibile, care se confruntă frecvent cu stări de nervozitate, frustrare sau furie, precum și cu afecțiuni conexe acestor stări, adică: gastrită, sindromul colonului iritabil, crize biliare, hipertensiune arterială, aritmii cardiace, angină pectorală. De asemenea, această tehnică ajută la depășirea șocurilor emoționale produse de accidente, de despărțiri, de pierderea celor dragi etc.
Trebuie ținut cont însă că meditația, pentru a avea efect terapeutic, întocmai ca un medicament, trebuie administrată o perioadă suficient de lungă de timp. Ca atare, va trebui să ne mobilizăm mai des pentru a ajunge în natură și a ne bucura de beneficiile ei.