MARIA BERZA - "Roşia Montană ilustrează contrastul dintre un proiect distrugător pentru identitatea noastră istorică şi culturală şi un model de dezvoltare armonios pe termen lung"

Expert în politici culturale şi dezvoltare durabilă, bazată pe conservarea patrimoniului

La 17 aprilie, la Haga, în preziua Zilei Mon­diale a Monumentelor şi Siturilor, organizaţia cea mai importantă din UE în domeniul pro­tec­ţiei monumentelor, EUROPA NOSTRA, care în 2013 aniversează 50 de ani de la înfiinţare, a dat pu­blicităţii lista celor 14 situri şi monumente din Europa, în cadrul noului program "Cele mai ameninţate 7 mo­numente". Dintre cele 42 de candidaturi din 21 de ţări, înregistrate iniţial, un juriu format din experţi europeni, printre care şi Maria Berza, a selectat 14. Lista finală va cuprinde 7 situri şi va fi anunţată în data de 16 iunie, la Atena, cu ocazia congresului aniversar (50 de ani) al prestigioasei organizaţii. Printre siturile selectate în finală se numără şi patrimoniul de la Roşia Montană! Printre funcţiile pe care Maria Berza le-a deţinut în ultimii ani se numără acelea de membră a Consiliului Europa Nostra şi vicepreşedinte al organizaţiei Pro Pa­tri­monio, Secretar de Stat în Ministerul Culturii, di­rector executiv al Comisiei Fulbright, expert al Consi­liului Europei în politică culturală şi raportor al ace­luiaşi Con­siliu pentru politicile culturale din Azer­baidjan, Ar­menia, Croaţia, Macedonia, Estonia, Mol­do­va, Portu­galia. A desfăşurat o bogată activitate de sal­vare şi promovare a patrimoniului românesc, de-a lun­gul unei remarcabile cariere profesionale.

"Moştenirea culturală a Europei este rezerva noastră de aur" (Placido Domingo, Preşedintele Europa Nostra)

- Ce este programul "Cele mai ameninţate 7 mo­nu­mente" ("7 Most Endangered")?

- Pe lângă Premiile anuale pe care Europa Nostra, cea mai mare organizaţie paneuropeană de patrimo­niu, le acordă, împreună cu Uniunea Europeană, celor mai reuşite proiecte de restaurare, de educaţie în spiritul cunoaşterii şi ocrotirii patrimoniului, precum şi acelor personalităţi care s-au ilustrat prin strădania lor în slujba patrimoniului cultural şi natural al Euro­pei, acest proiect-far, "7 Most Endangered", inaugu­rea­ză o nouă etapă, mai complexă, în activitatea desfă­şurată de Eu­ropa Nostra. Este vorba de identificarea unor monu­mente şi situri importante pentru patri­mo­niul cultural şi natural al Europei, aflate în pericol de distrugere sau dispariţie. De data aceasta, împreună cu Banca Euro­peană de Investiţii (BEI), ca partener fon­dator, cu Insti­tutul BEI şi Banca de Dezvoltare a Con­siliului Europei (BCE), programul propune, pentru cele 7 monumente sau situri câştigătoare ale selecţiei finale, soluţii în vederea reabilitării acestora şi dezvoltării durabile a întregii zone în care ele sunt situate. Lansat la începutul acestui an, programul a parcurs deja aproape toate etapele: un grup internaţional de experţi, între care am fost onorată să mă număr, a selecţionat 14 finaliste, dintre cele 42 de candidaturi prezentate, în cadrul unei reuniuni care a avut loc la Haga, între 9-10 aprilie. Alegerea a fost extrem de dificilă, date fiind calitatea, an­vergura şi situaţia în care se aflau celelalte monu­mente sau situri candidate. Voi da numai câteva exem­ple de alte mari monumente sau situri în pericol, ca să puteţi constata în ce dramatică, ilustră companie se află Roşia Montană, selecţionată printre finaliste, cu o confortabilă majoritate de voturi: Amfiteatrul antic de la Durrës (Albania); Zona-tampon din centrul istoric al oraşului Nicosia (Cipru), ocupată de trupe ONU; Situl neolitic Vinca (Serbia); Cartierul El Cabanyal-Canyamelar din Valencia (Spania); Mânăstirea în stil manuelin şi Biserica lui Iisus, din Setubal (Portugalia); fortificaţiile Vauban de la Briancon (Franţa); Domeniul regal Tatoi, de lângă Atena (Grecia); Biserica Sf. Petru şi Pavel din Aragatsotn (Armenia).

- Ce semnificaţie are, pentru identitatea culturală a Europei, selecţia în finală a Roşiei Montane şi a celorlalte 13 situri?

- Simpla selecţie a acestor situri are o importanţă majoră pentru identitatea culturală a Europei; se atrage, în primul rând, atenţia, asupra faptului că salvarea tre­cutului nostru comun reprezintă responsabilitatea tutu­ror. Totodată, "moştenirea culturală a Europei", aşa cum s-a exprimat maestrul Placido Domingo, Preşe­dintele Europa Nostra, la lansarea Programului, "este valoarea noastră cea mai de preţ, petrolul nostru, rezerva noastră de aur. Patrimoniul european este hrana noastră, în aceeaşi măsură în care este inima şi sufletul Europei...". Cu alte cuvinte, se pune ac­cen­tul pe modelul de dezvoltare durabilă bazat pe cultură şi patrimoniu cultural şi natural, pe interacţiunea dintre dezvoltare şi factorii culturali.

"Noi, românii, ne remarcăm prin uşurinţa gestului demolator, rămasă de pe vremea distrugerilor ceauşiste"

- Care sunt cauzele ce ameninţă cu distrugerea patrimoniul cultural din Europa?

- Examinând dosarele de candidatură, pot fi iden­tificate, indiferent de ţară, doar un mic număr de cau­ze, mereu aceleaşi, care au dus la ameninţarea cu dis­pariţia a unor situri esenţiale pentru moştenirea euro­peană comună: lăcomia promotorilor imobiliari, pre­zenţa pretutindeni a "dezvoltatorilor", corupţia şi/sau indiferenţa autorităţilor, proiecte de baraje, ex­ploatări, refuzul de a lua în consideraţie importanţa coe­ziunii sociale, într-un proces de dezvoltare. În ceea ce ne pri­veşte pe noi, românii, aş adăuga uşurinţa ges­tu­lui de­molator, rămasă de pe vremea distrugerilor ceau­şiste, tradusă acum prin iresponsabilitatea cu care, la diverse niveluri de autoritate, sunt semnate pe bandă rulantă condamnările la moarte ale clădirilor istorice sau ale acelora care alcătuiesc armonia arhitecturală a unor zone sau localităţi, altfel spus dovezile identităţii şi ale trecutului nostru.

- Ce şanse are proiectul Roşia Montană să intre între cele 7 situri finale?

- Roşia Montană reprezintă însăşi chintesenţa unui model de dezvoltare durabilă. Ilustrează contrastul dintre un proiect distrugător pentru identitatea noastră istorică şi culturală, pentru un patrimoniu unic, încă necercetat decât în mică măsură, pentru comunităţile locale hăituite şi divizate în numele unor foloase min­cinoase, atât pentru ele, cât şi pentru Statul român, şi un model de dezvoltare armonios pe termen lung, care pune în valoare aceste calităţi nepreţuite ale între­gului ţinut, tocmai prin munca aşezată şi cuminte a locui­torilor acestuia şi a urmaşilor lor. Fiind un exemplu atât de cutremurător de limpede, aş zice aproape didac­tic, pentru această politică de salvare a patrimoniului european şi transformare a sa într-o cale de a construi viitorul, eu cred că Roşia Montană are şanse serioase de a intra între cele 7. Mai e puţin şi vom vedea! Anun­ţul celor 7 câştigătoare se va face pe 16 iunie, la Con­gresul Europa Nostra de la Atena. În orice caz, chiar şi pentru proiectele situate pe locurile 8-14 se vor iniţia diferite acţiuni de sprijin, care le vor ajuta, prin diverse căi, să găsească resurse durabile de reabilitare.

- Roşia Montană este un nume internaţionalizat de multă vreme. Credeţi că acum, graţie acestui nou program, sunt mai multe şanse de a fi salvată?

- A sosit momentul în care lucrurile sunt limpezite şi puse la punct. În urma promovării internaţionale a Roşiei Montane în rândul celor mai ameninţate situri, nu vor mai putea fi crezute nici neadevărurile şi nici încercările de mistificare a opiniei publice din Româ­nia, în primul rând a locuitorilor zonei. S-a tot invocat până acum, în tot felul de materiale publicitare şi rapoarte ale RMGC, dar şi în declaraţii ale guver­nanţilor, faptul că proiectul minier este singura cale de a asigura locuri de muncă populaţiei locale, precum multele miliarde ce se vor revărsa asupra poporului român, în aceste vremuri grele. Aceasta, ca să nu mai vorbim de "grija pentru restaurare" a unui patrimoniu ce nu va mai exista, îndată ce ar începe exploatarea. Se va putea constata, de către toată lumea, că există o cale de dezvoltare care nu distruge, ci reabilitează, ocro­­teşte şi pune în valoare, pentru prezent şi pe ter­men lung, în folosul generaţiilor ce vor urma. Se poate înţelege mai bine că trecutul nostru reprezintă propria noastră contribuţie la istoria şi cultura Europei, precum şi la viitorul ei, şi nu în ultimul rând, că locuitorii unui ţinut trebuie respectaţi şi încurajaţi să îşi valorifice bo­găţiile lor locale. Pentru câteva sute de locuri de mun­că, timp de câţiva ani, şi incerte avantaje pentru Româ­nia, nu merită să arunci în aer o cultură multimilenară, să înşeli şi să strămuţi o populaţie încrezătoare, să mu­ti­lezi pe vecie peisaje pline de har, înlocuindu-le cu hă­uri ca pe planete pustii, să distrugi mediul, să otră­veşti zone întinse cu cianuri şi alte substanţe toxice, cu con­secinţe incalculabile, şi să arunci povara unor cheltuieli de stăvilire a răului în spinarea generaţiilor viitoare. Şi toate acestea pentru ce şi în numele căror foloase? De acum înainte se va şti că există priceperea şi asigurarea investiţiilor necesare pentru salvarea şi dezvoltarea Roşiei Montane, prin punere în valoare, nu prin distru­gere.

"Sper că autorităţile române vor ţine cont de acest nou program al Europa Noastra şi al băncilor ce o susţin, altfel ar fi o grea şi urâtă povară asumată, o pată de neşters"

- În ce măsură credeţi că vor ţine guvernanţii cont de intenţia Europa Nostra şi a băncilor care o susţin?

- Nu pot decât să sper că vor ţine cont de aceasta, altfel ar fi o grea şi urâtă povară asumată, o pată de ne­şters. Este vorba nu numai de implicarea Europa Nos­tra şi a unor bănci cu o stabilită reputaţie de seriozitate, ci de direcţia politicii europene de a integra în mod adecvat politicile de patrimoniu cultural şi natural în pro­cesul de dezvoltare, precum şi de a considera patri­moniul o responsabilitate comună. Ar fi, pentru Româ­nia, un excelent moment, în care s-ar putea reevalua, după modelul ţărilor din jurul nostru, importanţa patri­moniului pe care îl deţinem şi cât de profitabil ar fi să-l punem în valoare - aşezări, întregi localităţi cu un tre­cut strălucit, ce stau acum să moară, peisaje, clă­diri is­to­rice, biserici, sate, precum şi accesul la acestea şi ocro­tirea mediului. Este vorba de identitate, de senti­mentul apartenenţei, de a trăi în armonie cu natura, în fapt de coabitarea ecosistemelor naturale cu sistemul cul­­tural al locuitorilor - ceea ce suntem pe cale de a ig­nora. Dincolo de acestea, formulând pragmatic, este vorba, cu alte cuvinte, despre dezvoltare locală, reabili­tare, locuri de muncă, meşteşuguri, chiar minerit, agri­cultură ecologică, infrastructură, turism, prin urmare progres economic. Nu ne putem plânge că nu avem cu ce, atâta timp cât ocolim exact fondurile europene pe care le avem la dispoziţie şi nu le valorificăm de ani de zile. Pentru Roşia Montană există, cum ştim, asemenea proiecte, care sunt împiedicate să fie puse în practică, iar dacă se va număra printre finaliste, vor fi identifi­cate şi fondurile necesare.

- În ce va consta acţiunea concretă a băncilor şi a organizaţiei Europa Nostra la Roşia Montană?

- Deocamdată nu se poate descrie decât o etapizare valabilă pentru toate proiectele: după comunicarea câş­tigătorilor, experţi selecţionaţi de către Institutul Băncii Europene de Investiţii vor vizita fiecare sit în parte, în colaborare cu responsabilii locali, şi vor propune pla­nuri de acţiune în vederea salvării lor, inclusiv studii de fezabilitate, asistenţă tehnică şi de management al pro­iectului etc. Planurile vor conţine şi prevederi refe­ritoare la sursele de finanţare. Europa Nostra va lansa o adevărată chemare la acţiune. Investiţiile în patrimo­niu nu sunt un lux, sunt o contribuţie pentru depăşirea crizei actuale. Aşa cum spunea preşedintele executiv al organizaţiei, scopul Europa Nostra este să creeze un adevărat momentum european în vederea salvării moş­tenirilor aflate în pericol. În context, anunţul recent că Allianz refuză asigurarea proiectului Roşia Mon­tană, din cauza multiplelor probleme pe care le pune, mi se pare normal. Este o decizie de tip european.