TIA ŞERBĂNESCU - "Nu mai există nici un fel de barieră pentru USL"

Analiza politică a lunii APRILIE

"Mă tem că vom fi obligaţi prin lege să dăm onorul fiecărui condamnat penal întâlnit pe stradă"

- Luna aprilie a fost punctată de câteva eveni­mente destul de zgomotoase. Au ele, oare, un im­pact pe măsură asupra vieţii noastre politice? De pildă, s-a mai consumat un Congres cu rezultat aştep­tat, cel al PSD, care l-a reconfirmat pe Victor Ponta în funcţia de preşedinte al partidului şi l-a reabilitat mo­ral pe Adrian Năstase, abia ieşit din închisoare. Ce semni­ficaţii mai adânci are, totuşi, Congresul PSD?

- Se pare că celor de la PSD le plac congresele, căci în ultima vreme au făcut cam unul pe an. Dincolo de spectacolul de lumini şi umbre, acest Congres a avut rolul de a afirma şi consolida anumite poziţii în partid. Miza nu a fost realegerea d-lui Ponta, care era clară, ci aceea de a-l consacra pe d-l Liviu Dragnea ca numărul doi în partid, în funcţia de preşedinte executiv, şi de a stabili cei opt vicepreşedinţi regionali. Pentru funcţiile de vicepreşedinţi regionali s-a dat bătălia mai mare, pentru că aceştia se şi văd viitori guvernatori de re­giuni, în cazul în care PSD îşi pune în operă planul de a reorganiza administrativ ţara. Totuşi, nici aici n-au fost mari suprize, ieşind tot cei care fuseseră decişi di­nainte. Semnificativ mi se pare că un congres menit să încununeze triumful generaţiei lui Victor Ponta în partid a marcat continuitatea, prin aplauzele furtu­noa­se cu care i-a răsplătit pe d-nii Iliescu şi Năstase. Deci, PSD vrea să pară un partid reînnoit, plin de elanul tinereţii, dar este marcat decisiv de tot ce e mai desuet, revolut şi compromiţător în conţinutul său. Să întâm­pini cu "Oda bucuriei" şi bătăi din palme entuziaste un personaj condamnat pentru corupţie este semnul unei orientări greşite, ca să folosesc un eufemism. Cu alte cuvinte, PSD continuă lupta anti-anticorupţie. Până la urmă, cel care a descris, cred că involuntar, ade­văratul caracter al Congresului, a fost Robert Negoiţă, unul dintre tinerii locotenenţi ai lui Ponta, care a spus că îi aminteşte foarte tare de congresele PCR, pe care le vedea la televizor. Şi a ex­plicat, ulte­rior, că PSD ar trebui să preia "ce a fost bun în comunism" şi să ducă mai departe idealurile PCR. Dar ce a fost bun? Dacă ţinem cont şi de afir­maţia lui Victor Ponta, că tot ce vrea să facă în ţară ex­perimentează mai întâi în PSD, mă tem că vom fi obligaţi prin lege să dăm ono­rul fiecărui condamnat penal întâlnit pe stradă.

"Să facem o cumetrie generală"

- Premierul Victor Ponta a făcut publice "salariile nesimţite" ale şefilor unor regii autonome. Aceleaşi pe care le-a dezvăluit indignat şi pre­mierul Emil Boc, cândva. Şi, la fel ca Boc, nici Ponta nu se poate atin­ge de ele, ci le foloseşte în scop populist. Însă, de bine ce şi-a ex­primat totalul dezacord faţă de lefurile uriaşe plătite din banii noş­tri, premierul a mai înfiinţat o supra-structură: Autoritatea pen­tru Supraveghere Financiară (ASF), unde salariile conducerii sunt la fel de mari. Era necesară această nouă insti­tuţie?

- Nu ştiu ce mai supraveghează această Autoritate, care controlează alte autorităţi, supraveghetoare şi ele, şi a căror ineficienţă s-a văzut. Mai degrabă, odată cu înfiinţarea acestei noi Autorităţi, avem confirmarea că USL lucrează pentru satisfacerea intereselor clientelei sale politice. În fruntea ASF a fost numit Dan Radu Ruşanu, un personaj foarte controversat, care se pare că a intrat şi în conflict de interese şi care, întâmplător sau nu, este naşul ministrului de Finanţe, Daniel Chiţoiu. Mi­nistru care şi-a numit un fin, Gelu Ştefan Diaconu, pre­şedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fis­cală. Şi e logic, pe undeva: dacă avem capitalism de cumetrie, vorba d-lui Iliescu, de ce să nu avem şi con­trol de cumetrie? Să facem o cumetrie generală.

- Cine ar putea cenzura astfel de iniţiative ale guvernului, în actualul context politic intern?

- Mai nimeni, având în vedere că nu mai există opo­ziţie. Ne îndreptăm spre partidul unic, cu două aripi: una zisă de stânga şi una zisă de dreapta. USL de­filează singură pe eşichierul politic, cu un procentaj uriaş. Nu mai există nici un fel de barieră pentru USL, indi­ferent ce ar face. Şi e cu atât mai grav, cu cât se pre­­găteşte să schimbe Constituţia. Deja au venit iniţia­tive primejdioase, mai ales din partea liberalilor, de li­mitare a atribuţiilor procurorilor, de limitare a atri­bu­ţiilor Curţii Constituţionale şi aşa mai departe. Ne pu­tem aştepta la orice din partea unei majorităţi parla­men­tare zdro­bitoare. Şi asta, cu atât mai mult cu cât preşe­din­tele Traian Băsescu pare, mai ales de când s-a despărţit de PDL, foarte împăcat cu situaţia şi a început să vadă guvernarea Ponta în culori roz-bonbon. D-l Bă­sescu încurajează, în chip inexplicabil, triumfalismul găunos şi păgubos al unei guvernări ale cărei efecte sunt simţite dureros de români, după un an de zile. În momentul de faţă, economia pare că se sufocă, iar piaţa financiară e şi ea destul de anemică...

"Dacă pragul este coborât la 30%, nici nu ştiu de ce îi mai zic referendum. Putem să spunem că facem un sondaj de opinie"

- Parlamentarii Puterii au depus un proiect de lege prin care vor să stabilească pragul de validare a unui referendum la 30%. Este străvezie intenţia de a uşura trecerea prin "aprobarea" poporului a viitoarei Constituţii a statului. O astfel de lege este bună pen­tru România, în concordanţă cu legislaţia celorlalte state membre UE?

- Dacă pragul este coborât la 30%, nici nu ştiu de ce îi mai zic referendum. Putem să spunem că facem un sondaj de opinie. Un referendum presu­pune o consul­tare masivă, care să fie reprezentativă pentru populaţia cu drept de vot a ţării. Pe de altă parte, este greu de crezut că la Curtea Constituţională nu se va sesiza această asimetrie de le­gi­ti­mitate: o Constituţie care a fost vo­tată cu peste 50% să fie modificată cu vo­turile a 30% dintre români. E lim­pede că USL vrea să treacă foarte re­pede Constituţia prin votul popular. 30% scoate numai d-l Dragnea în ju­de­ţul Teleorman, pentru toată ţara. Că dom­nia sa a mai făcut şi alte minuni, când cu referendumul pentru demiterea preşedintelui, la care au votat 150% din­tre teleormăneni. Dacă modi­fi­cările făcute Constituţiei ar fi în interesul poporului şi pre­zen­tate convingător, lumea ar vota-o. Aşa cum la referendumul pentru reducerea numărului de parla­mentari şi al transformării Parla­mentului în unul uni­ca­me­ral, tot electoratul a înţeles şi a votat ma­siv pentru aceste pro­pu­neri. Referendumul acela a fost vali­dat cu un scor zdrobitor, dar din pă­cate nu a fost luat în sea­mă de guvern până azi. Gra­ba de acum a guvernanţilor arată că le este frică de elec­­torat.

"Chiar şi să vrea, electoratul nu are spre cine să-şi îndrepte intenţia de vot"

- Cu toate acestea, USL stă foarte bine în son­dajele de opinie. Potrivit celor mai recente măsurători sociologice, făcute de CCSB, USL ar obţine 67% din voturi, urmată la mare distanţă de PDL cu 13%, PP-DD cu 8%, UDMR cu 4% şi PRM cu 2%. Iar dacă partidele care compun USL ar candida separat, PSD ar lua 38%, PNL - 22%, iar PC - 0%. Cum explicaţi?

- USL este bine cotat în continuare, dar nu pentru cum a guvernat, că nu prea a guvernat, ci mai mult a stat la televizor. O putere nou instalată, mai ales pe un val de simpatie de tip tsunami (după cum se lăudau li­derii USL, indicându-ne în mod involuntar ce ne aş­teap­tă, ştiute fiind ravagiile pe care le provoacă un tsunami), rămâne mult timp pe val, să spunem aşa. So­cio­logii remarcă această inerţie a electoratului, care poate dura şi un an. Oamenii nu se îndură să recu­noas­că prea repede că au greşit. Însă, când se va produce căderea, va fi bruscă şi de neoprit. Deci, acest scor al USL nu arată o apreciere a electoratului, ci o tendinţă explicabilă sociologic. Altminteri, protestele publice se tot înmulţesc, ca şi grevele foamei, conflictele de mun­că spontane etc. Dacă televiziunile nu ar cânta în struna Puterii, acum ar cere demisia guvernului Ponta. Pe de altă parte, bunele rezultate ale USL în sondaje se dato­rează şi Opoziţiei, care nu a propus nimic, nu s-a luptat cu puterea, ci a dus lupte intestine. PDL, ca principal par­tid de opoziţie, a cunoscut foarte mari frământări in­terne, culminând cu cele de la propriul Congres. Par­tidul a scăzut în sondaje şi după despărţirea de Traian Băsescu. De asemenea, toate partidele din opoziţie fie se ignoră, fie se atacă unul pe altul. Aşa încât, elec­toratul, chiar şi să vrea, nu are spre cine să-şi îndrepte intenţia de vot.

"Dreapta - o singură ofertă în mai multe prezentări"

- Continuă însă să apară formaţiuni care se vor alternative, deopotrivă, la Putere şi la Opoziţie. După lansarea Mişcării Populare a preşedintelui Băsescu, cel mai recent a fost propusă public Iniţiativa Ro­mâ­nia Liberală, constituită mai ales din bloggeri liberali şi din disidenţii din PNL, în frunte cu d-l Andrei Chi­liman. Înmulţirea acestor iniţiative declarat de dreap­ta reprezintă mai multe oferte reale sau avem o sin­gură ofertă, în mai multe prezentări?

- E ca la piaţă, pe toate tarabele găseşti aceleaşi lucruri, cam la aceleaşi preţuri, aduse tot din Turcia, in­diferent de etichetă. Se deosebesc prin lideri şi, even­tual, prin expresivitate. Sunt vreo opt, dacă numeri par­ti­dele şi ong-urile afirmate de centru-dreapta, ai căror lideri nu se suportă între ei. Din cauza asta, nu se leagă absolut nimic. Această fărâmiţare lasă câmp liber Stân­gii, care ocupă, pas cu pas, teritorii care erau ale Drep­tei şi pe care Dreapta le-a abandonat. Au ajuns acum în USL şi oameni care altădată erau în Piaţa Universităţii, susţineau Proclamaţia de la Timişoara etc. şi care acum sunt parlamentari şi au cu totul alte păreri, dar pretind că reprezintă pe mai departe Revoluţia din '89 sau Piaţa Universităţii din '90. Liderii Iniţiativei România Liberală (IRL) au simţit aceste mişcări şi încearcă să recupereze din zonele Dreptei. Chiar în manifestul IRL se precizează că e iniţiativa "golanilor" din Piaţa Uni­ver­sităţii 1990, care vor moralitate, corectitudine, anti­comunism etc. Cam târziu şi neconvingător. Prezenţa d-lui Teodor Meleşcanu, şeful SIE, la lansarea IRL, e absolut stranie, nici nu ştii ce semnificaţie să-i dai. Dacă mai adăugăm că în sală a fost şi d-l Mihai Răzvan Ungureanu, care a condus SIE la un moment dat, te întrebi ce se întâmplă aici. Ajungem la celebra formulă: Nihil sine SIE. IRL nu a adus nimic nou şi nu va reuşi să se impună, fiind strivită în PNL. Una peste alta, câtă vreme Dreapta nu va putea să se coaguleze în jurul unor lideri credibili, nu din ăştia care au trecut dintr-o barcă în alta, roşi de invidii şi apţi de compromisuri, şi pe un mesaj convingător, USL nu are a se teme. În vii­tor, fără o alternativă de dreapta coerentă şi cu priză la elec­torat, PNL va ocupa singur partea dreaptă a eşi­chierului politic, PSD partea stângă, şi vor guverna cu rândul, în modul în care deja ne-a obişnuit: ineficient, bâlbâit, corupt.