TIA ȘERBĂNESCU - "Nu mai există nici un fel de barieră pentru USL"

Analiza politică a lunii APRILIE

"Mă tem că vom fi obligați prin lege să dăm onorul fiecărui condamnat penal întâlnit pe stradă"

- Luna aprilie a fost punctată de câteva eveni­mente destul de zgomotoase. Au ele, oare, un im­pact pe măsură asupra vieții noastre politice? De pildă, s-a mai consumat un Congres cu rezultat aștep­tat, cel al PSD, care l-a reconfirmat pe Victor Ponta în funcția de președinte al partidului și l-a reabilitat mo­ral pe Adrian Năstase, abia ieșit din închisoare. Ce semni­ficații mai adânci are, totuși, Congresul PSD?

- Se pare că celor de la PSD le plac congresele, căci în ultima vreme au făcut cam unul pe an. Dincolo de spectacolul de lumini și umbre, acest Congres a avut rolul de a afirma și consolida anumite poziții în partid. Miza nu a fost realegerea d-lui Ponta, care era clară, ci aceea de a-l consacra pe d-l Liviu Dragnea ca numărul doi în partid, în funcția de președinte executiv, și de a stabili cei opt vicepreședinți regionali. Pentru funcțiile de vicepreședinți regionali s-a dat bătălia mai mare, pentru că aceștia se și văd viitori guvernatori de re­giuni, în cazul în care PSD își pune în operă planul de a reorganiza administrativ țara. Totuși, nici aici n-au fost mari suprize, ieșind tot cei care fuseseră deciși di­nainte. Semnificativ mi se pare că un congres menit să încununeze triumful generației lui Victor Ponta în partid a marcat continuitatea, prin aplauzele furtu­noa­se cu care i-a răsplătit pe d-nii Iliescu și Năstase. Deci, PSD vrea să pară un partid reînnoit, plin de elanul tinereții, dar este marcat decisiv de tot ce e mai desuet, revolut și compromițător în conținutul său. Să întâm­pini cu "Oda bucuriei" și bătăi din palme entuziaste un personaj condamnat pentru corupție este semnul unei orientări greșite, ca să folosesc un eufemism. Cu alte cuvinte, PSD continuă lupta anti-anticorupție. Până la urmă, cel care a descris, cred că involuntar, ade­văratul caracter al Congresului, a fost Robert Negoiță, unul dintre tinerii locotenenți ai lui Ponta, care a spus că îi amintește foarte tare de congresele PCR, pe care le vedea la televizor. Și a ex­plicat, ulte­rior, că PSD ar trebui să preia "ce a fost bun în comunism" și să ducă mai departe idealurile PCR. Dar ce a fost bun? Dacă ținem cont și de afir­mația lui Victor Ponta, că tot ce vrea să facă în țară ex­perimentează mai întâi în PSD, mă tem că vom fi obligați prin lege să dăm ono­rul fiecărui condamnat penal întâlnit pe stradă.

"Să facem o cumetrie generală"

- Premierul Victor Ponta a făcut publice "salariile nesimțite" ale șefilor unor regii autonome. Aceleași pe care le-a dezvăluit indignat și pre­mierul Emil Boc, cândva. Și, la fel ca Boc, nici Ponta nu se poate atin­ge de ele, ci le folosește în scop populist. Însă, de bine ce și-a ex­primat totalul dezacord față de lefurile uriașe plătite din banii noș­tri, premierul a mai înființat o supra-structură: Autoritatea pen­tru Supraveghere Financiară (ASF), unde salariile conducerii sunt la fel de mari. Era necesară această nouă insti­tuție?

- Nu știu ce mai supraveghează această Autoritate, care controlează alte autorități, supraveghetoare și ele, și a căror ineficiență s-a văzut. Mai degrabă, odată cu înființarea acestei noi Autorități, avem confirmarea că USL lucrează pentru satisfacerea intereselor clientelei sale politice. În fruntea ASF a fost numit Dan Radu Rușanu, un personaj foarte controversat, care se pare că a intrat și în conflict de interese și care, întâmplător sau nu, este nașul ministrului de Finanțe, Daniel Chițoiu. Mi­nistru care și-a numit un fin, Gelu Ștefan Diaconu, pre­ședinte al Agenției Naționale de Administrare Fis­cală. Și e logic, pe undeva: dacă avem capitalism de cumetrie, vorba d-lui Iliescu, de ce să nu avem și con­trol de cumetrie? Să facem o cumetrie generală.

- Cine ar putea cenzura astfel de inițiative ale guvernului, în actualul context politic intern?

- Mai nimeni, având în vedere că nu mai există opo­ziție. Ne îndreptăm spre partidul unic, cu două aripi: una zisă de stânga și una zisă de dreapta. USL de­filează singură pe eșichierul politic, cu un procentaj uriaș. Nu mai există nici un fel de barieră pentru USL, indi­ferent ce ar face. Și e cu atât mai grav, cu cât se pre­­gătește să schimbe Constituția. Deja au venit iniția­tive primejdioase, mai ales din partea liberalilor, de li­mitare a atribuțiilor procurorilor, de limitare a atri­bu­țiilor Curții Constituționale și așa mai departe. Ne pu­tem aștepta la orice din partea unei majorități parla­men­tare zdro­bitoare. Și asta, cu atât mai mult cu cât preșe­din­tele Traian Băsescu pare, mai ales de când s-a despărțit de PDL, foarte împăcat cu situația și a început să vadă guvernarea Ponta în culori roz-bonbon. D-l Bă­sescu încurajează, în chip inexplicabil, triumfalismul găunos și păgubos al unei guvernări ale cărei efecte sunt simțite dureros de români, după un an de zile. În momentul de față, economia pare că se sufocă, iar piața financiară e și ea destul de anemică...

"Dacă pragul este coborât la 30%, nici nu știu de ce îi mai zic referendum. Putem să spunem că facem un sondaj de opinie"

- Parlamentarii Puterii au depus un proiect de lege prin care vor să stabilească pragul de validare a unui referendum la 30%. Este străvezie intenția de a ușura trecerea prin "aprobarea" poporului a viitoarei Constituții a statului. O astfel de lege este bună pen­tru România, în concordanță cu legislația celorlalte state membre UE?

- Dacă pragul este coborât la 30%, nici nu știu de ce îi mai zic referendum. Putem să spunem că facem un sondaj de opinie. Un referendum presu­pune o consul­tare masivă, care să fie reprezentativă pentru populația cu drept de vot a țării. Pe de altă parte, este greu de crezut că la Curtea Constituțională nu se va sesiza această asimetrie de le­gi­ti­mitate: o Constituție care a fost vo­tată cu peste 50% să fie modificată cu vo­turile a 30% dintre români. E lim­pede că USL vrea să treacă foarte re­pede Constituția prin votul popular. 30% scoate numai d-l Dragnea în ju­de­țul Teleorman, pentru toată țara. Că dom­nia sa a mai făcut și alte minuni, când cu referendumul pentru demiterea președintelui, la care au votat 150% din­tre teleormăneni. Dacă modi­fi­cările făcute Constituției ar fi în interesul poporului și pre­zen­tate convingător, lumea ar vota-o. Așa cum la referendumul pentru reducerea numărului de parla­mentari și al transformării Parla­mentului în unul uni­ca­me­ral, tot electoratul a înțeles și a votat ma­siv pentru aceste pro­pu­neri. Referendumul acela a fost vali­dat cu un scor zdrobitor, dar din pă­cate nu a fost luat în sea­mă de guvern până azi. Gra­ba de acum a guvernanților arată că le este frică de elec­­torat.

"Chiar și să vrea, electoratul nu are spre cine să-și îndrepte intenția de vot"

- Cu toate acestea, USL stă foarte bine în son­dajele de opinie. Potrivit celor mai recente măsurători sociologice, făcute de CCSB, USL ar obține 67% din voturi, urmată la mare distanță de PDL cu 13%, PP-DD cu 8%, UDMR cu 4% și PRM cu 2%. Iar dacă partidele care compun USL ar candida separat, PSD ar lua 38%, PNL - 22%, iar PC - 0%. Cum explicați?

- USL este bine cotat în continuare, dar nu pentru cum a guvernat, că nu prea a guvernat, ci mai mult a stat la televizor. O putere nou instalată, mai ales pe un val de simpatie de tip tsunami (după cum se lăudau li­derii USL, indicându-ne în mod involuntar ce ne aș­teap­tă, știute fiind ravagiile pe care le provoacă un tsunami), rămâne mult timp pe val, să spunem așa. So­cio­logii remarcă această inerție a electoratului, care poate dura și un an. Oamenii nu se îndură să recu­noas­că prea repede că au greșit. Însă, când se va produce căderea, va fi bruscă și de neoprit. Deci, acest scor al USL nu arată o apreciere a electoratului, ci o tendință explicabilă sociologic. Altminteri, protestele publice se tot înmulțesc, ca și grevele foamei, conflictele de mun­că spontane etc. Dacă televiziunile nu ar cânta în struna Puterii, acum ar cere demisia guvernului Ponta. Pe de altă parte, bunele rezultate ale USL în sondaje se dato­rează și Opoziției, care nu a propus nimic, nu s-a luptat cu puterea, ci a dus lupte intestine. PDL, ca principal par­tid de opoziție, a cunoscut foarte mari frământări in­terne, culminând cu cele de la propriul Congres. Par­tidul a scăzut în sondaje și după despărțirea de Traian Băsescu. De asemenea, toate partidele din opoziție fie se ignoră, fie se atacă unul pe altul. Așa încât, elec­toratul, chiar și să vrea, nu are spre cine să-și îndrepte intenția de vot.

"Dreapta - o singură ofertă în mai multe prezentări"

- Continuă însă să apară formațiuni care se vor alternative, deopotrivă, la Putere și la Opoziție. După lansarea Mișcării Populare a președintelui Băsescu, cel mai recent a fost propusă public Inițiativa Ro­mâ­nia Liberală, constituită mai ales din bloggeri liberali și din disidenții din PNL, în frunte cu d-l Andrei Chi­liman. Înmulțirea acestor inițiative declarat de dreap­ta reprezintă mai multe oferte reale sau avem o sin­gură ofertă, în mai multe prezentări?

- E ca la piață, pe toate tarabele găsești aceleași lucruri, cam la aceleași prețuri, aduse tot din Turcia, in­diferent de etichetă. Se deosebesc prin lideri și, even­tual, prin expresivitate. Sunt vreo opt, dacă numeri par­ti­dele și ong-urile afirmate de centru-dreapta, ai căror lideri nu se suportă între ei. Din cauza asta, nu se leagă absolut nimic. Această fărâmițare lasă câmp liber Stân­gii, care ocupă, pas cu pas, teritorii care erau ale Drep­tei și pe care Dreapta le-a abandonat. Au ajuns acum în USL și oameni care altădată erau în Piața Universității, susțineau Proclamația de la Timișoara etc. și care acum sunt parlamentari și au cu totul alte păreri, dar pretind că reprezintă pe mai departe Revoluția din '89 sau Piața Universității din '90. Liderii Inițiativei România Liberală (IRL) au simțit aceste mișcări și încearcă să recupereze din zonele Dreptei. Chiar în manifestul IRL se precizează că e inițiativa "golanilor" din Piața Uni­ver­sității 1990, care vor moralitate, corectitudine, anti­comunism etc. Cam târziu și neconvingător. Prezența d-lui Teodor Meleșcanu, șeful SIE, la lansarea IRL, e absolut stranie, nici nu știi ce semnificație să-i dai. Dacă mai adăugăm că în sală a fost și d-l Mihai Răzvan Ungureanu, care a condus SIE la un moment dat, te întrebi ce se întâmplă aici. Ajungem la celebra formulă: Nihil sine SIE. IRL nu a adus nimic nou și nu va reuși să se impună, fiind strivită în PNL. Una peste alta, câtă vreme Dreapta nu va putea să se coaguleze în jurul unor lideri credibili, nu din ăștia care au trecut dintr-o barcă în alta, roși de invidii și apți de compromisuri, și pe un mesaj convingător, USL nu are a se teme. În vii­tor, fără o alternativă de dreapta coerentă și cu priză la elec­torat, PNL va ocupa singur partea dreaptă a eși­chierului politic, PSD partea stângă, și vor guverna cu rândul, în modul în care deja ne-a obișnuit: ineficient, bâlbâit, corupt.