Scoarţa mesteacănului se desprinde cu uşurinţă de pe trunchi în lunile martie-mai, când fluxul sevei este abundent, "irigând" copacul în întregime. Se recomandă să se recolteze scoarţa doar de la mesteceni tineri, cu trunchiul gros cam de 20-30 de centimetri, din crânguri de mesteceni situate departe de zonele industriale poluate. Pentru a îndepărta coaja de pe copac, aveţi nevoie de un cuţit bine ascuţit. Fâşiile se vor scoate uşor, cu mâna, doar printr-o crestare în trunchi, adâncă de 1-2 centimetri. Pentru a preveni uscarea sau îmbolnăvirea copacului, luaţi câte puţin din scoarţa fiecărui copac.
Uz intern
Tumori maligne
Într-un vas de lut, se pun la fiert 200 de grame de scoarţă uscată şi mărunţită de mesteacăn, 100 de grame de muguri şi un litru de apă. Când lichidul începe să clocotească, focul se dă la minimum şi recipientul se acoperă cu capac. Se fierbe până când decoctul scade la jumătate. Se înveleşte vasul cu un prosop gros şi se lasă să se răcească treptat, timp de 3-4 ceasuri. Apoi se strecoară, iar depunerile rămase se storc foarte bine. Se administrează numai adulţilor, astfel: în prima săptămână - câte o lingură de decoct, de două ori pe zi, înainte de masă; în a doua şi a treia săptămână - câte două linguri de decoct, de trei ori pe zi, înainte de masă; în ultima săptămână se repetă schema de tratament din prima săptămână. Se face obligatoriu o pauză de două luni, apoi tratamentul poate fi reluat.
Afecţiuni ale pielii
În trecut, scoarţa de mesteacăn era elementul de bază în tratarea rănilor, ulceraţiilor, escarelor, erupţiilor cutanate, scabiei. Reţeta pe care o prezentăm are mare putere de vindecare.
În 1,2 litri de apă care fierbe se adaugă 60 de grame de pulbere uscată de scoarţă de mesteacăn. Se fierbe la foc foarte mic, într-un recipient cu capac, până ce conţinutul scade până la 0,8 litri. Se strecoară şi se păstrează la frigider. Se bea câte o jumătate de cană, de trei ori pe zi, până la vindecare. Seara, înainte de culcare, se spală locurile bolnave cu acelaşi decoct.
Boli femeieşti, hemoroizi şi afecţiuni ale vezicii urinare
1. Se bea un decoct din scoarţă de mesteacăn (o parte scoarţă mărunţită, uscată sau proaspătă, 10 părţi apă), câte o jumătate de ceaşcă, de două ori pe zi, după masă. Urmaţi tratamentul cel mult o lună. Numai după o pauză de 2-3 luni se poate repeta.
2. Se desprinde scoarţă de mesteacăn proaspătă. Imediat după culegere, se introduce într-un recipient cu apă şi se lasă la înmuiat timp de şase ore, după care se toacă mărunt. Peste două linguriţe de scoarţă mărunţită, se toarnă o cană şi jumătate de apă şi se pune la fiert la foc foarte mic, într-un vas acoperit, timp de 20 de minute. Se trage de pe foc, se adaugă câte o linguriţă de sunătoare uscată şi una de frunze de mesteacăn şi se acoperă cu un prosop. Se lasă să se răcească treptat, după care se strecoară. Se administrează câte una-două linguri, de trei-patru ori pe zi, cu 30 de minute înainte de mesele principale.
Pietre la ficat şi fiere
Puneţi palma pe trunchiul copacului şi decupaţi din scoarţă, cu un cuţit bine ascuţit, exact atât cât este palma. Tocaţi mărunt coaja şi adăugaţi-o într-un litru de apă în clocot. Se fierbe la foc mic, până când din lichid nu rămâne decât un sfert (aproximativ 250 ml). Se lasă la răcit, se strecoară şi se introduce la frigider. Se administrează câte o lingură, de trei-patru ori pe zi, cu 15-20 de minute înainte de masă. Tratamentul durează până la terminarea preparatului. Se face o pauză de două luni, apoi poate fi reluat.
Boli articulare
Pentru eliminarea depunerilor de sare şi calciu din articulaţii, medicina populară rusească recomandă infuzia din scoarţă de diferiţi copaci.
Ingrediente: un kilogram de scoarţă de mesteacăn, un kilogram de scoarţă de plop tremurător, 100 de grame de scoarţă de stejar. Se poate folosi atât scoarţă proaspătă, cât şi uscată.
Mod de preparare: se pun la fiert trei litri de apă. Când începe să clocotească, se adaugă cele trei tipuri de scoarţă de copac, mărunţită în prealabil. Se lasă la fiert, la foc mic, până ce conţinutul scade aproape de jumătate.
Administrare: din infuzia concentrată, se bea un sfert - cel mult o jumătate de cană, în funcţie de greutate (75 ml pentru 40-70 de kg, 125 pentru 70-120 de kg) de trei ori pe zi, după mesele principale.
În primele zile de tratament, durerile se vor intensifica, dar cu timpul, vor dispărea complet şi vor apărea semne vizibile de întremare.
Uz extern
Loţiune împotriva arsurilor
Se iau în părţi egale scoarţă de mesteacăn, scoarţă de nuc şi rădăcină de urzică şi se toacă mărunt. Peste două linguriţe din acest amestec se toarnă o jumătate de litru de apă clocotită. Vasul se introduce într-un alt recipient cu apă şi se fierbe în baie de aburi, la foc mic, timp de 30 de minute. Se lasă să se răcească, se strecoară şi se păstrează la frigider, în recipiente din sticlă de culoare închisă. Se aplică sub formă de comprese, împotriva arsurilor.
Cum scapi de pistrui?
Peste 100 de grame de pulbere din scoarţă de mesteacăn se toarnă un litru de vin roşu sec. Se amestecă bine şi se pune în sticle de culoare închisă, fără a strecura preparatul. Se lasă într-un loc întunecos, timp de zece zile. Recipientele se agită zilnic. După cele zece zile, se introduc la frigider. Pentru aplicarea compreselor, tinctura se încălzeşte puţin, după care se strecoară. Se tamponează zonele pistruiate, de două ori pe zi, timp de 15-20 de minute, cu un tifon înmuiat în preparat. Tratamentul trebuie practicat zilnic, timp de o lună.
GUDRONUL DE MESTEACĂN
Gudronul este un produs natural, vâscos, de culoare închisă, care se obţine prin distilarea uscată a cărbunelui sau lemnului. În medicina populară rusească, gudronul din mesteacăn este folosit pe scară largă, pentru tratarea afecţiunilor aparatului respirator, a bolilor de piele, împotriva tulburărilor sistemului digestiv, împotriva hipertensiunii arteriale şi a tulburărilor metabolice. Gudronul de mesteacăn îmbunătăţeşte circulaţia sângelui, stimulează regenerarea pielii, înlătură efectele negative ale chimioterapiei, curăţă organismul de substanţele nocive.
Pentru obţinerea acestui ulei rusesc, cum este numit gudronul din mesteacăn, se foloseşte numai primul strat al scoarţei, de la copacii tineri.
Obţinerea gudronului
1. Aveţi nevoie de o cutie rotundă, metalică (din tablă), cât mai mare.
2. Pe fundul cutiei, în centru, faceţi un orificiu.
3. Tăiaţi scoarţa mesteacănului în fâşii care să nu depăşească înălţimea cutiei şi rulaţi-le bine. Scoarţa are tendinţa de a se desface, de aceea, pentru a vă uşura munca, legaţi fiecare sul de scoarţă cu o sforicică. Continuaţi rularea straturilor de scoarţă şi puneţi-le unul lângă altul, în picioare, până ce se umple cutia.
4. În spaţiile rămase goale, introduceţi bucăţele de scoarţă, până la umplerea completă a cutiei. Puneţi capacul.
5. Săpaţi o groapă în pământ şi introduceţi în ea o altă cutie metalică, în care puneţi cutia cu sulurile de scoarţă. În primul recipient se va colecta gudronul, care se scurge prin orificiul făcut în cutia plină cu scoarţă de mesteacăn.
6. Astupaţi groapa cu pământ, îndesându-l bine ca să acopere complet cutiile şi ele să nu se deplaseze. Deasupra faceţi un foc. Când scoarţa din interiorul cutiei se va încălzi (la temperaturi foarte ridicate), va începe să elimine gudronul sub formă de vapori. Aceşti vapori vor începe să se condenseze în picături de gudron. Procesul de extracţie durează 5-6 ore. În tot acest timp, focul trebuie menţinut constant.
7. După câteva ore, lăsaţi focul să se stingă singur, treptat. Atenţie! După ce s-a stins complet, nu înlăturaţi de îndată pământul, ci mai lăsaţi-l o oră-două. Gudronul încins este uşor inflamabil şi dacă focul nu s-a stins foarte bine, există riscul de a lua foc.
Gudronul în uz intern
Apă gudronată
Se ia o parte gudron, la opt părţi de apă fiartă şi răcită. Se amestecă foarte bine cu o lingură de lemn, se acoperă şi se lasă într-un loc răcoros şi întunecos. După două zile, pe suprafaţa apei se va forma o peliculă subţire şi uleioasă. Îndepărtaţi uşor acest strat, cu atenţie să nu agitaţi recipientul. Lichidul rămas se toarnă în sticle şi se introduce la frigider.
Bronşite, pneumonii, astm
Se administrează câte o lingură de preparat, înainte de culcare. Totodată, puneţi pe gâtul şi pieptul pacientului un prosop încălzit în cuptor. În cazuri mai grave, doza poate fi crescută până la 2-3 linguri. De cele mai multe ori, accesele de tuse se vor ameliora după doar o singură astfel de procedură. Nu utilizaţi preparatul mai mult de trei zile consecutiv!
Detoxifiere, îmbunătăţirea digestiei, în chimioterapie
Dozaj: pentru copii - două linguriţe, o dată pe zi, înainte de masă; pentru adulţi, două linguri pe zi.
Schemă de tratament: 10 zile de tratament, 10 zile pauză, 10 zile tratament, 20 de zile pauză, 10 zile tratament. După un an de pauză, reţeta poate fi reluată.
Arteroscleroză
Într-un pahar cu lapte călduţ, se adaugă o jumătate de linguriţă de concentrat de gudron şi se amestecă bine. Se bea de trei ori pe zi, cu o oră înaintea meselor principale. Durata tratamentului este de 45 de zile, urmate de o pauză timp de o lună. Schema trebuie obligatoriu ţinută de trei-patru ori pe an.
Boli parazitare
Se amestecă o picătură de concentrat de gudron cu o linguriţă de miere. Se administrează seara, înainte de culcare. Treptat, cantitatea de gudron trebuie mărită până la opt picături. Durata tratamentului este de 24 de zile şi este recomandat să se repete de două ori pe an.
Gudronul în uz extern
Pentru tenul gras
Se înmoaie un tampon în apă gudronată şi se şterge faţa, seara, înainte de culcare.
Împotriva mătreţei
Este recomandată următoarea mască: 10 grame de concentrat de gudron, 30 de grame de ulei de brusture şi o jumătate de pahar de alcool. Amestecul se toarnă pe pielea capului şi se frecţionează foarte bine tot scalpul. Se lasă să acţioneze două ore, după care părul se spală cu şampon.
Psoriazis, împotriva pruritului
O compresă din tifon se înmoaie în apă gudronată şi se tamponează uşor pielea afectată. După o oră, trupul se primeneşte într-o baie călduţă.
Hemoroizi
O lingură de concentrat de gudron se amestecă cu doi litri de apă călduţă. Turnaţi lichidul într-un lighean şi aşezaţi-vă cu şezutul în el, pentru 15-20 de minute, seara, înainte de culcare.
CHAGA - CIUPERCA NEAGRĂ A MESTEACĂNULUI
Chaga se formează ca rezultat al infecţiei copacului cu ciuperca parazită Inonotus obliquus. Sporii ciupercii germinează doar dacă rămân pe porţiunile de scoarţă deteriorată. Ciuperca are o formă neregulată, cu diametrul între 5 şi 40 de centimetri şi o grosime de 10-15 centimetri.
Folosirea ciupercii chaga este menţionată în farmacia populară rusească, încă din secolul al XVI-lea, ca tratament împotriva tumorilor maligne, fără efecte adverse. În urma cercetărilor şi studiilor ulterioare a rezultat că în compoziţia ciupercii se găsesc acizi organici, alcaloizi, acid folic şi minerale (calciu, potasiu, magneziu, fier). Prezenţa acestor substanţe determină ca ciuperca să aibă efecte biostimulatoare asupra sistemului nervos central, stimulând metabolismul şi crescând rezistenţa organismului la boli. Chaga este un excelent tonic, antioxidant, imunostimulator, anti-inflamator, antiseptic, anestezic, laxativ.
Ciuperca chaga poate fi recoltată în orice anotimp al anului, însă de preferat ar fi iarna sau primăvara, folosind un cuţit pentru desprinderea de pe trunchiul copacului. Partea spongioasă, mai deschisă la culoare, se înlătură. Nu culegeţi ciupercile din partea de jos a copacului, pentru că acelea au efecte mult mai slabe. Ciuperca se poate folosi atât proaspătă, cât şi uscată. Pentru conservare, se taie fâşii de câte cinci centimetri şi se pun la uscat, într-un loc bine aerisit, ferit de lumina soarelui.
Tratamente
Împotriva cancerului
Trebuie specificat că tratamentele cu ciuperca chaga nu elimină tumorile, ci îmbunătăţesc starea de sănătate a pacientului şi ameliorează durerile. Peste ciupercile proaspăt culese sau uscate se toarnă apă fiartă (la o temperatură de aproximativ 50-60 de grade). Vasul se acoperă şi ciuperca se lasă la înmuiat timp de patru ore. Apoi, chaga se dă prin maşina de tocat. Într-un vas, la o parte de ciupercă chaga, se toarnă cinci părţi de apă fiartă (temperatura apei nu trebuie să depăşească 50-60 de grade). Se lasă la infuzat timp de 48 de ore. În acest timp, compoziţia se decantează pe fundul vasului. Se scoate cu o strecurătoare şi se stoarce foarte bine în aceeaşi apă. Infuzia poate fi conservată timp de patru zile, într-un loc întunecos şi răcoros. Se bea câte o cană, de trei ori pe zi, înaintea meselor principale. Tratamentul se ţine timp de două săptămâni, se face o pauză de o săptămână şi se reia.
În cazurile de cancer de prostată sau colon, în plus faţă de administrarea internă, se fac şi clisme cu infuzia uşor încălzită (100-150 de mililitri), seara şi dimineaţa.
În cazul tumorilor maligne ale laringelui este recomandată inhalaţia cu ciuperca chaga. La 40 de grame de ciupercă proaspătă sau uscată se adaugă 200 de mililitri de apă aproape clocotită. Tratamentul se ţine zece zile, fiecare inhalaţie durând câte cinci-şase minute, seara, înainte de culcare. În general, după cinci inhalaţii, se constată îmbunătăţirea sănătăţii, durerile din gât se diminuează considerabil, respiraţia devine mai uşoară, somnul se normalizează şi creşte pofta de mâncare.
Ceai pentru prevenirea cancerului
Ingrediente: două părţi chaga, câte o parte rădăcină de cerenţel, şapte degete, sânziană şi turiţă mare şi 0,5 părţi de rădăcină de lemn-dulce.
Mod de preparare: peste o lingură din pulbere de plante uscate se toarnă o cană de apă clocotită, se acoperă şi se lasă la fiert în baie de aburi, timp de 15 minute. Se trage de pe foc şi se lasă să se aşeze timp de 45 de minute. Se strecoară şi se bea câte o jumătate de cană, de trei ori pe zi, înaintea meselor principale. Se administrează timp de două săptămâni. După o pauză de o lună, se poate relua.
Ceai pentru creşterea imunităţii
Ingrediente: câte două linguriţe de frunze tocate şi uscate de căpşuni şi coacăze, o jumătate de linguriţă de pulbere de chaga. Peste acest amestec, se toarnă un litru şi jumătate de apă clocotită. Se lasă la infuzat o jumătate de oră şi se bea după pofta inimii, fără restricţii de dozaj.
Ciuperca chaga nu are contraindicaţii, însă nu este recomandabil să se administreze copiilor, decât sub supraveghere medicală!