Mesteacănul (II)

Natasa Galche
Scoarța de mesteacăn

Scoarța mesteacănului se desprinde cu ușurință de pe trunchi în lunile martie-mai, când fluxul sevei este abundent, "irigând" copacul în întregime. Se recoman­dă să se recolteze scoarța doar de la mesteceni tineri, cu trunchiul gros cam de 20-30 de centimetri, din crânguri de mesteceni situate departe de zonele industriale po­luate. Pentru a îndepărta coaja de pe copac, aveți nevoie de un cuțit bine ascuțit. Fâșiile se vor scoate ușor, cu mâna, doar printr-o crestare în trunchi, adâncă de 1-2 centimetri. Pentru a preveni uscarea sau îmbol­năvirea copacului, luați câte puțin din scoarța fiecărui copac.

Uz intern

Tumori maligne
Într-un vas de lut, se pun la fiert 200 de grame de scoarță uscată și mărunțită de mesteacăn, 100 de grame de muguri și un litru de apă. Când lichidul începe să clo­cotească, focul se dă la minimum și recipientul se acoperă cu capac. Se fierbe până când decoctul scade la jumătate. Se învelește vasul cu un prosop gros și se lasă să se răcească treptat, timp de 3-4 ceasuri. Apoi se stre­coară, iar depunerile rămase se storc foarte bine. Se administrează numai adulților, astfel: în prima săptă­mâ­nă - câte o lingură de decoct, de două ori pe zi, îna­inte de masă; în a doua și a treia săptămână - câte două linguri de decoct, de trei ori pe zi, înainte de masă; în ultima săptămână se repetă schema de tratament din pri­ma săptămână. Se face obligatoriu o pauză de două luni, apoi tratamentul poate fi reluat.

Afecțiuni ale pielii
În trecut, scoarța de mesteacăn era elementul de bază în tratarea rănilor, ulcerațiilor, escarelor, erup­țiilor cutanate, scabiei. Rețeta pe care o prezentăm are mare putere de vindecare.
În 1,2 litri de apă care fierbe se adaugă 60 de grame de pulbere uscată de scoarță de mesteacăn. Se fierbe la foc foarte mic, într-un recipient cu capac, până ce conți­nutul scade până la 0,8 litri. Se strecoară și se păstrează la frigider. Se bea câte o jumătate de cană, de trei ori pe zi, până la vindecare. Seara, înainte de culcare, se spală locurile bolnave cu același decoct.

Boli femeiești, hemoroizi și afecțiuni ale vezicii urinare
1. Se bea un decoct din scoarță de mesteacăn (o parte scoarță mărunțită, uscată sau proaspătă, 10 părți apă), câte o jumătate de ceașcă, de două ori pe zi, după masă. Urmați tratamentul cel mult o lună. Numai după o pauză de 2-3 luni se poate repeta.
2. Se desprinde scoarță de mesteacăn proaspătă. Imediat după culegere, se introduce într-un recipient cu apă și se lasă la înmuiat timp de șase ore, după care se toacă mărunt. Peste două lingurițe de scoarță mărunțită, se toarnă o cană și jumătate de apă și se pune la fiert la foc foarte mic, într-un vas acoperit, timp de 20 de minute. Se trage de pe foc, se adaugă câte o linguriță de sunătoare us­cată și una de frunze de mesteacăn și se acoperă cu un prosop. Se lasă să se răcească treptat, după care se strecoară. Se administrează câte una-două linguri, de trei-patru ori pe zi, cu 30 de minute înainte de mesele principale.
Pietre la ficat și fiere
Puneți palma pe trunchiul copacului și decu­pați din scoarță, cu un cuțit bine ascuțit, exact atât cât este palma. Tocați mărunt coaja și adău­gați-o într-un litru de apă în clocot. Se fierbe la foc mic, până când din lichid nu rămâne decât un sfert (aproximativ 250 ml). Se lasă la răcit, se strecoară și se introduce la frigider. Se ad­ministrează câte o lingură, de trei-patru ori pe zi, cu 15-20 de minute înainte de masă. Trata­mentul durează până la terminarea preparatului. Se face o pauză de două luni, apoi poate fi reluat.

Boli articulare
Pentru eliminarea depunerilor de sare și calciu din articulații, medicina populară rusească recomandă infuzia din scoarță de diferiți copaci.
Ingrediente: un kilogram de scoarță de mesteacăn, un kilogram de scoarță de plop tremurător, 100 de grame de scoarță de stejar. Se poate folosi atât scoarță proaspătă, cât și uscată.
Mod de prepara­re: se pun la fiert trei litri de apă. Când în­cepe să clocotească, se adaugă cele trei tipuri de scoarță de copac, mărunțită în prealabil. Se lasă la fiert, la foc mic, până ce conținutul scade aproape de jumătate.
Administrare: din infuzia concentrată, se bea un sfert - cel mult o jumătate de cană, în funcție de greutate (75 ml pen­tru 40-70 de kg, 125 pentru 70-120 de kg) de trei ori pe zi, după mesele principale.
În primele zile de trata­ment, durerile se vor intensi­fica, dar cu timpul, vor dispă­rea complet și vor apărea semne vizibile de întremare.

Uz extern

Loțiune împotriva arsurilor
Se iau în părți egale scoar­ță de mesteacăn, scoarță de nuc și rădăcină de urzică și se toacă mărunt. Peste două lin­gurițe din acest amestec se toarnă o jumătate de litru de apă clocotită. Vasul se intro­duce într-un alt recipient cu apă și se fierbe în baie de aburi, la foc mic, timp de 30 de minute. Se lasă să se ră­cească, se strecoară și se păstrează la frigider, în re­cipiente din sticlă de culoare închisă. Se aplică sub formă de comprese, împotriva arsurilor.

Cum scapi de pistrui?
Peste 100 de grame de pulbere din scoarță de mes­teacăn se toarnă un litru de vin roșu sec. Se amestecă bine și se pune în sticle de culoare închisă, fără a strecura preparatul. Se lasă într-un loc întunecos, timp de zece zile. Recipientele se agită zilnic. După cele zece zile, se introduc la frigider. Pentru aplicarea compre­selor, tinctura se încălzește puțin, după care se strecoa­ră. Se tamponează zonele pistruiate, de două ori pe zi, timp de 15-20 de minute, cu un tifon înmuiat în pre­parat. Tratamentul trebuie practicat zilnic, timp de o lună.

GUDRONUL DE MESTEACĂN

Gudronul este un produs natural, vâscos, de culoare închisă, care se obține prin distilarea uscată a cărbu­nelui sau lemnului. În medicina populară rusească, gudronul din mesteacăn este folosit pe scară largă, pentru tratarea afecțiunilor aparatului respirator, a bolilor de piele, împotriva tulburărilor sistemului diges­tiv, împotriva hiper­tensiunii arteriale și a tulburărilor meta­bolice. Gudronul de mestea­căn îmbu­nătățește circulația sân­gelui, stimulează regenera­rea pielii, înlătură efec­tele negative ale chimio­terapiei, curăță organismul de substan­țele nocive.
Pentru obținerea acestui ulei rusesc, cum este numit gu­­dronul din mesteacăn, se fo­losește numai primul strat al scoarței, de la copacii tineri.

Obținerea gudronului
1. Aveți nevoie de o cutie rotundă, me­talică (din tablă), cât mai mare.
2. Pe fundul cu­tiei, în centru, faceți un orificiu.
3. Tăiați scoarța mestea­cănului în fâ­șii care să nu de­pă­șească înălțimea cu­tiei și rulați-le bine. Scoarța are ten­dința de a se desface, de aceea, pentru a vă ușura mun­ca, legați fiecare sul de scoar­ță cu o sfo­ricică. Continuați ru­larea stra­turilor de scoarță și puneți-le unul lângă altul, în picioare, până ce se umple cutia.
4. În spațiile rămase goale, introduceți bucățele de scoar­ță, până la umplerea completă a cutiei. Puneți capacul.
5. Săpați o groapă în pă­mânt și introduceți în ea o altă cutie metalică, în care puneți cutia cu sulurile de scoarță. În primul recipient se va colecta gudronul, care se scurge prin orificiul făcut în cutia plină cu scoarță de mesteacăn.
6. Astupați groapa cu pământ, îndesându-l bine ca să acopere complet cutiile și ele să nu se deplaseze. Deasu­pra faceți un foc. Când scoar­ța din interiorul cu­tiei se va încălzi (la temperaturi foarte ridicate), va începe să elimine gudronul sub formă de va­pori. Acești vapori vor începe să se condenseze în picături de gu­dron. Procesul de extracție durează 5-6 ore. În tot acest timp, focul trebuie menținut constant.
7. După câteva ore, lăsați focul să se stingă singur, trep­tat. Atenție! După ce s-a stins complet, nu înlăturați de îndată pământul, ci mai lăsați-l o oră-două. Gudro­nul încins este ușor inflamabil și dacă focul nu s-a stins foarte bine, există riscul de a lua foc.
8. În conserva de jos, veți obține gudronul. Din apro­­ximativ un kilogram de scoarță, se pot extrage circa 200 de mililitri de gudron.

Gudronul în uz intern

Apă gudronată
Se ia o parte gudron, la opt părți de apă fiartă și ră­cită. Se amestecă foarte bine cu o lingură de lemn, se acoperă și se lasă într-un loc răcoros și întunecos. După două zile, pe suprafața apei se va forma o peliculă subțire și uleioasă. Îndepărtați ușor acest strat, cu atenție să nu agitați recipientul. Lichidul rămas se toarnă în sticle și se introduce la frigider.

Bronșite, pneumonii, astm
Se administrează câte o lingură de preparat, înainte de culcare. Totodată, puneți pe gâtul și pieptul pacien­tului un prosop încălzit în cuptor. În cazuri mai grave, doza poate fi crescută până la 2-3 linguri. De cele mai multe ori, accesele de tuse se vor ameliora după doar o singură astfel de procedură. Nu utilizați preparatul mai mult de trei zile consecutiv!

Detoxifiere, îmbunătățirea digestiei, în chimioterapie
Dozaj: pentru copii - două lingurițe, o dată pe zi, înain­te de masă; pentru adulți, două linguri pe zi.
Schemă de tratament: 10 zile de tratament, 10 zile pauză, 10 zile tratament, 20 de zile pauză, 10 zile tra­tament. După un an de pauză, rețeta poate fi reluată.

Arteroscleroză
Într-un pahar cu lapte călduț, se adaugă o jumătate de linguriță de concentrat de gudron și se amestecă bine. Se bea de trei ori pe zi, cu o oră înaintea meselor principale. Durata tratamentului este de 45 de zile, urmate de o pauză timp de o lună. Schema trebuie obli­gatoriu ținută de trei-patru ori pe an.

Boli parazitare
Se amestecă o picătură de concentrat de gudron cu o linguriță de miere. Se administrează seara, înainte de culcare. Treptat, cantitatea de gudron trebuie mărită până la opt picături. Durata tratamentului este de 24 de zile și este recomandat să se repete de două ori pe an.

Gudronul în uz extern

Pentru tenul gras
Se înmoaie un tampon în apă gudronată și se șterge fața, seara, înainte de culcare.

Împotriva mătreței
Este recomandată următoarea mască: 10 grame de concentrat de gudron, 30 de grame de ulei de brusture și o jumătate de pahar de alcool. Amestecul se toarnă pe pielea capului și se frecționează foarte bine tot scalpul. Se lasă să acționeze două ore, după care părul se spală cu șampon.

Psoriazis, împotriva pruritului
O compresă din tifon se înmoaie în apă gudronată și se tamponează ușor pielea afectată. După o oră, trupul se primenește într-o baie călduță.

Hemoroizi
O lingură de concentrat de gudron se amestecă cu doi litri de apă călduță. Turnați lichidul într-un lighean și așezați-vă cu șezutul în el, pentru 15-20 de minute, seara, înainte de culcare.

CHAGA - CIUPERCA NEAGRĂ A MESTEACĂNULUI

Chaga se formează ca rezultat al infecției copacului cu ciuperca parazită Inonotus obliquus. Sporii ciupercii germinează doar dacă rămân pe porțiunile de scoarță deteriorată. Ciuperca are o formă neregulată, cu dia­metrul între 5 și 40 de centimetri și o grosime de 10-15 centimetri.
Folosirea ciupercii chaga este menționată în far­macia populară rusească, încă din secolul al XVI-lea, ca tratament împotriva tumorilor maligne, fără efecte adverse. În urma cercetărilor și studiilor ulterioare a rezultat că în compoziția ciupercii se găsesc acizi orga­nici, alcaloizi, acid folic și minerale (calciu, pota­siu, magneziu, fier). Prezența acestor substanțe deter­mină ca ciuperca să aibă efecte biostimulatoare asupra sistemului nervos central, stimulând metabolismul și crescând rezistența organismului la boli. Chaga este un excelent tonic, antioxidant, imunosti­mu­lator, anti-inflamator, antiseptic, anestezic, laxativ.
Ciuperca chaga poate fi recoltată în orice ano­timp al anului, însă de preferat ar fi iarna sau pri­mă­­vara, folosind un cuțit pentru desprinderea de pe trunchiul copacului. Partea spongioasă, mai des­chisă la culoare, se înlătură. Nu culegeți ciuper­cile din partea de jos a copacului, pentru că acelea au efecte mult mai slabe. Ciuperca se poate folosi atât proaspătă, cât și uscată. Pentru conservare, se taie fâșii de câte cinci centimetri și se pun la uscat, în­tr-un loc bine aerisit, ferit de lumina soarelui.

Tratamente

Împotriva cancerului
Trebuie specificat că tratamentele cu ciuperca chaga nu elimină tumorile, ci îmbunătățesc starea de sănătate a pacientului și ameliorează durerile. Peste ciupercile proaspăt culese sau uscate se toar­nă apă fiartă (la o temperatură de aproximativ 50-60 de grade). Vasul se acoperă și ciuperca se lasă la înmuiat timp de patru ore. Apoi, chaga se dă prin ma­șina de tocat. Într-un vas, la o parte de ciupercă chaga, se toarnă cinci părți de apă fiartă (tempe­ratura apei nu trebuie să depășească 50-60 de grade). Se lasă la infuzat timp de 48 de ore. În acest timp, compoziția se decan­tează pe fundul vasului. Se scoate cu o strecurătoare și se stoarce foarte bine în aceeași apă. Infuzia poate fi conservată timp de patru zile, într-un loc întunecos și răcoros. Se bea câte o cană, de trei ori pe zi, înaintea meselor prin­ci­pale. Trata­men­tul se ține timp de două săptămâni, se face o pauză de o săp­tămână și se reia.
În cazurile de cancer de prostată sau colon, în plus față de adminis­tra­rea internă, se fac și clis­me cu infuzia ușor încăl­zită (100-150 de mili­li­tri), seara și dimineața.
În cazul tumorilor ma­ligne ale laringelui este recomandată inha­la­ția cu ciuperca chaga. La 40 de grame de ciupercă proaspătă sau uscată se adaugă 200 de mililitri de apă aproape clocotită. Tratamentul se ține zece zile, fiecare inhalație du­rând câte cinci-șase mi­nute, seara, înainte de culcare. În general, după cinci inhalații, se constată îmbunătățirea sănătății, durerile din gât se diminuează considerabil, respirația devine mai ușoară, somnul se normalizează și crește pofta de mâncare.

Ceai pentru prevenirea cancerului
Ingrediente: două părți chaga, câte o parte rădăcină de cerențel, șapte degete, sânziană și turiță mare și 0,5 părți de rădăcină de lemn-dulce.
Mod de preparare: peste o lingură din pulbere de plante us­cate se toarnă o cană de apă clo­cotită, se acoperă și se lasă la fiert în baie de aburi, timp de 15 minute. Se trage de pe foc și se lasă să se așeze timp de 45 de minute. Se strecoară și se bea câte o jumătate de cană, de trei ori pe zi, înaintea meselor prin­cipale. Se administrează timp de două săptămâni. După o pauză de o lună, se poate relua.

Ceai pentru creșterea imunității
Ingrediente: câte două lin­gurițe de frunze tocate și uscate de căpșuni și coacăze, o jumă­tate de linguriță de pulbere de chaga. Peste acest amestec, se toarnă un litru și jumătate de apă clocotită. Se lasă la infuzat o jumătate de oră și se bea după pofta inimii, fără restricții de do­zaj.
Ciuperca chaga nu are con­traindicații, însă nu este recomandabil să se admi­nis­treze copiilor, decât sub supraveghere medicală!