SIBIU JAZZ FESTIVAL

KONSTANTIN SCHMIDT: "Sibiul emană un spirit al locului, adecvat marilor sărbători"

O nouă sărbătoare transformă din nou Sibiul într-o capitală culturală europeană: Festi­va­lul internaţional de jazz, desfăşurat pe perioada 12-19 mai 2013. Evenimentul este organizat de Fundaţia "PRO ART HER­MANNSTADT", condusă de Kon­stan­tin Schmidt, un împătimit al genu­lui, căruia şi-a dedicat, practic, întreaga viaţă. Prestigiul acumulat de-a lungul a trei decenii de existenţă con­feră Festiva­lului Internaţional de Jazz de la Sibiu sta­­tu­tul unei adevărate instituţii de cul­tură, căci, de câte ori asistăm la galele de jazz de la Sibiu, avem toate motivele să ne simţim integraţi circuitului mon­dial al valorilor spirituale. Am stat de vorbă cu domnul Konstantin Schmidt, pentru a descoperi istoria celui mai mare festival de jazz din România.

Un Woodstock al jazz-ului din România

- Sibiu Jazz Festival a ajuns la a 36-a ediţie. Aproape patru decenii de existenţă reprezintă o per­formanţă în sine, dincolo de numărul impresionant de celebrităţi ale genului care l-au onorat cu pre­zen­ţa! Vă mai amintiţi începuturile? Anunţau suc­cesul de astăzi al festivalului?

- Începutul a fost fantastic! Vă daţi seama că am pornit acest festival în plin comunism, în 1976! În plin comunism, noi eram aici, în Sibiu, o insulă a libertăţii, trăiam o fraternizare prin muzică adevărată. Era o ne­bu­nie la gară, unde trenurile veneau pline cu oameni din toate colţurile ţării pentru a participa. Nu erau des­tule locuri de cazare şi în curtea casei mele era cort lân­gă cort, se dormea şi sub cerul liber, pentru o seară de jazz, pentru o seară de libertate. Găteam în ceaune imense pentru toată lumea, iar în sala de concert, cu 200 de lo­curi, erau peste patru sute de persoane la fie­care spec­tacol. La început, Sibiu Jazz Festival era un veri­tabil Woodstock al jazzului în România. Era o at­mosferă extraordinară.

- Cum au permis, totuşi, autorităţile comuniste existenţa unui asemenea festival? Jazz-ul era consi­de­rat o muzică decadentă. Cenzura vremii nu v-a creat dificultăţi?

- La începutul anilor '70, au avut loc la Ploieşti primele trei ediţii ale Festivalului Naţional de Jazz, din iniţiativa Clubului de Jazz Ploieşti, animat de Alexan­dru Comănescu şi Roman Paul Mancaş. Tot în 1970, a luat fiinţă Jazz Club Sibiu, sub "patronajul" Comite­tu­lui Municipal UTC, avându-l ca membru fondator pe Nicolae Ionescu, alături de care am fost eu şi mulţi alţi iubitori de jazz. Din motive de "poluare ideolo­gi­că", Festivalul de la Ploieşti este mutat la Sibiu, în 1974, bucurându-se de aerul elevat al unui burg tran­sil­van, cu o veche cultură europeană. Norocul nostru a fost că aici jazz-ul se bucura de respect şi de susţine­re până şi din partea oficialităţilor politice comuniste. Conducerea Jazz Clubului Sibiu deja popularizase va­lorile şi este­tica muzicii de jazz, orga­ni­zam teme-lec­ţie, concerte-lecţie, concer­te-recitaluri. Jazz Club Sibiu devenise cel mai puternic club de jazz din ţară, Adrian Păunescu denumind Sibiul "ca­pitala jazz-ului din Ro­mânia". Aşa că să­mânţa acestui festival a căzut pe un pă­mânt fer­til şi pregă­tit pentru ceea ce urma să se în­tâmple. Oa­meni din diferite pături sociale, de vârste di­fe­rite, de la elevi de liceu, până la pensio­nari, deveni­seră mem­bri ai clubului, asigu­rân­du-i aces­tuia o cotă numerică impre­sio­nantă. Chiar şi câteva personalităţi "mar­cante" comu­nis­te, inclusiv Nicu Ceauşescu, au fost ui­mite de performanţele organiza­to­rice ale conducerii clubului şi au finanţat, în mod sus­ţinut, acti­vitatea acestuia, creând astfel premizele "mu­­tării" festivalului de jazz de la Ploieşti la Sibiu, favo­rizând creş­terea în amploare şi valoare a acestuia. Din 1973, cu toate inter­dic­ţiile oficiale şi neoficiale, am luat legă­tura cu am­basade şi centre culturale occi­den­tale, stabi­lind pe pro­pria răspundere "contacte". Pe de o parte, aveau să mă coste scump, pe de altă parte, doar în fe­lul ăsta am reu­şit să aduc pe scena festiva­lului sibian nume de mare pres­tigiu ale jazz-ului inter­naţio­nal. Cenzura a acceptat în cele din urmă existen­ţa noas­tră incomodă, dar a pus o condiţie: toate con­cer­te­le să fie doar instrumentale, să nu existe parte vocală.

- Renumele unui festival de jazz depinde atât de calitatea selecţiei muzicale, cât şi de atmosfera spe­cială a spaţiului în care el se desfăşoară. Este Sibiul medieval un loc potrivit cu o muzică aşa de liberă şi modernă ca jazz-ul?

- E adevărat că majoritatea festivalurilor de jazz cu renume mondial se desfăşoară în frumoase staţiuni turistice, ale căror nume au devenit sinonime cu fies­tele jazzistice pe care le găzduiesc: Newport în USA, Montreux în Elveţia etc. Alteori, forţa de atracţie a festivalurilor e legată de puterea economică sau cultu­rală a anumitor metropole - New York, Praga, Tokyo, sau de oraşe cu şarm şi personalitate - LaVal­letta, Barcelona, Zagreb, Berna, Vilnius, Guimaräes, Riga, Bratislava etc. Dar festivaluri de renume pot avea loc şi în localităţi de dimensiuni modeste, cum sunt Moers în Germania, Den Haag în Olanda, Noci în Italia etc. Din fericire, capitala jazz-ului din Româ­nia şi-a găsit un amplasament ideal, Sibiul fiind o perlă urbanistică. Situat la marginea sudică a para­di­sului transilvan şi, im­pli­cit, în zona centrală a ţă­rii noastre, această ur­be a devenit în ultimele două de­cenii ale regimu­lui totali­tar un simbol al speranţei şi al libertăţii de expresie subli­mate prin jazz. Există, cred, în area­lul sibian, o aură bene­fică, nu doar pentru acţiu­nea culturală în genere, ci şi pentru revelarea sau chiar forjarea acelor dis­ponibilităţi umane ce per­mit savurarea artei muzi­cal-improvizatorice. Si­biul ema­nă un fel de spi­rit al locului, adecvat ve­ritabilelor sărbă­tori. Exis­tă aici o graţie a îm­binării tradiţiei cu inova­ţia, a soli­dită­ţii cu fragilitatea, a lucrului te­mei­nic făcut cu con­vivia­lita­tea, a rudimen­tu­lui na­­tural cu ra­finamentul este­tic, o alchi­mie de însuşiri ce-i dau un sta­tut unic prin­tre se­diile impor­tan­telor festiva­luri de jazz ale lu­mii. În tim­purile noastre tot mai blazate, au ră­mas des­tul de pu­ţine lo­curi unde muzicienii so­siţi de pre­tu­tindeni să fie atât de în­cân­taţi de sensibilitatea, re­cep­­ti­vitatea şi discernă­mân­tul audi­to­riului.

- Importanţa acestui eve­ni­ment pentru România este in­discutabilă. Dar cum este re­ceptat acest festi­val din ex­te­rior? Se poate vorbi despre o anvergură inter­na­ţio­nală a Sibiu Jazz Festival?

- Ani de-a rândul, scena sibiană a consacrat valo­rile jazz-ului autohton. Nu există jazzman român a cărui evoluţie să nu fi fost marcată, în vreun fel sau altul, de Festivalul de la Sibiu. Prezenţa internaţională s-a înscris şi ea pe linia pluralismului stilistic şi a deschiderii spre toate orizonturile, în conformitate cu opţiunile estetice ale organizatorilor. O listă a muzi­cie­nilor străini ce au evoluat în cadrul Festivalului vorbeşte de la sine. La nivel internaţional sunt puţine festivaluri în lume care să se poată mândri cu peste trei decenii de existenţă, în condiţiiile în care acest gen muzical s-a născut de apro­ximativ un secol. Şi longe­vi­tatea nu este singurul nostru atu. Ca să nu credeţi că sunt subiectiv în apreciere, o să amintesc câteva păreri despre noi. Revista Federaţiei Internaţionale de Jazz "Jazz Forum", prin vocea autori­zată a redactorului şef Pavel Brodowsky, califică Festi­va­lul de la Sibiu drept un eveniment cultural de mare im­por­tanţă în această zonă geografică "fierbinte" a Euro­pei şi a lumii. Ca impor­tanţă şi ţinută artistică pe plan muzical, Festivalul sibian era comparat cu Festi­valul de Muzică Clasică "George Enescu" de la Bucu­reşti. Por­ta­vocea Fede­raţiei Germane de Jazz, "Jazz Podium", men­ţiona, prin semnătura autorizată a unor personalităţi marcante ale jazz-ului german, care au concertat pe scena Festiva­lului prin amabilitatea Centrului Cultural German "Goethe", importanţa Festi­valului nostru, ca o punte cul­turală între vest şi est, între cultura muzicală mile­na­ră a Răsăritului şi tradiţiile novatoare ale Apu­su­lui. În nenumăratele interviuri şi luări de poziţie ale muzi­cienilor străini care în ultimele trei decenii au con­certat pe scena sibiană, s-a subliniat importanţa eve­nimen­tu­lui muzical în cadrul schimbu­rilor culturale între naţiuni, pentru diversificarea turismului cultural din ţara noastră.

- Anul acesta aţi pregătit pentru sibieni şi pentru toţi iubitorii jazz-ului din România câteva recitaluri de excepţie. Ne puteţi dezvălui câteva dintre surpri­zele acestei ediţii?

- În primul rând am bucuria să vă anunţ că la Sibiu se va afla un extraordinar jazz-man francez: Richard Galliano. Prezenţa sa ne acordă şansa de a vedea pe ce culmi de virtuozitate poate fi dus un instrument pre­cum acordeonul. Expresivitatea, tandreţea şi forţa aces­­tui instrument capătă valori de excepţie împreună cu Gal­lia­no. În aceeaşi măsură vor fi prezente alte per­so­nali­tăţi de talie mondială. Nu exagerăm dacă vom con­sidera că este o onoare să îl avem pe o scenă româ­neas­­că pe Seun Kuti, fiul lui Fela Kuti, celebrul jazz-man nige­rian. El ne va deschide probabil o fereastră spec­taculoa­să către sursele africane ale jazz-ului. Nu­me foarte mari ale muzicii internaţionale vor fi pre­zen­te pe scena festi­valului şi vă spun asta cu foarte mul­tă bucurie. Îi mai amin­tesc doar pe pianistul israe­lian Omri Mor, sau pe unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai jazz-ului latin, e vorba de chilianul Carlos Maza, un adevărat om-orchestră. New AfroCu­­ban Quartet ne va aduce aproape Cuba profundă, prin­tr-un mozaic stilistic după o reţetă semnată de pianistul Omar Sosa. Vor mai fi prezenţi şi Grzegorz Karnas Quintet din Polo­nia, dar şi Antonio Flinta, alături de Roberto Bucci şi Giuseppe Mavilla. Sper ca toate aceste nume mari să facă fericit publicul româ­nesc şi sper să sărbătorim libertatea muzicii jazz pe străzile Sibiului, unde spaţiile publice vor fi invadate de ritmurile celor de la Drum Kitchen Berlin.

- O bună parte din viaţă v-aţi dedicat-o acestui Festival şi jazz-ului. Aţi făcut sacri­ficii extraordi­nare, aţi fost anchetat de securitate şi aţi îndurat ne­numărate umi­­lin­ţe. Pentru dumneavoastră per­sonal ce înseamnă astăzi Sibiu Jazz Festival?

- Astăzi, ca şi ieri, adică îna­inte de 89, am avut un vis: am visat să îmi cumpăr o insu­lă per­sonală, un­deva în largul Mă­rii Adriatice, în Croaţia. Pâ­nă să ajung să mi-o cum­­păr (râde), trăiesc pe această insu­lă fabuloa­să, care este muzica jazz. Sibiu Jazz Festival este un vis împli­nit, este o insulă însorită şi liniş­tită în largul unei mări. Îi invit pe toţi citi­torii revistei "Formula AS" să vină pe această insulă, un­de domneşte libertatea abso­lu­tă. Să se simtă ca nişte regi, plim­bân­du-se în propriul lor regat.