Lumina verde

Efectul vindecător al culorilor nu este o simplă supoziţie, ci un adevăr ştiinţific demonstrat pe mii de cazuri. Cercetările arată că lumina modulată în nuanţe puternice, naturale, are efecte vindecătoare asupra psihicului şi a trupului, mai puternice decât multe medicamente. În cele ce urmează vom vorbi despre culoarea primăverii: verdele, care - se pare - deţine supremaţia terapeutică

Lumina acţionează asupra corpului şi psihicului nostru pe mai multe căi. Cea mai importantă acţiune o are la nivelul retinei, de unde ne in­fluenţează instantaneu atât starea de spirit, cât şi fi­zio­lo­gia organismului. Apoi, s-a constatat faptul că pie­lea are aşa-numitele celule fotoreceptoare, sensibile la lu­mi­­nă, şi care transmit, fără ca noi să fim conştienţi de acest lucru, semnale sistemului nervos şi endocrin, re­glân­­du-le activitatea. Sufletul şi trupul uman s-au obiş­nuit, de-a lungul evoluţiei, cu o lumină extrem de diver­să, modulată în zeci şi sute de culori şi de nuanţe. Fără această diversitate naturală, aflaţi în situaţia de a fi su­puşi la o lumină exclusiv artificială, organismul ar intra într-o stare de stres, iar în sânge s-ar modifica anumite valori ale hormonilor, apărând un deficit de vitamine şi minerale.
Din tot spectrul luminos, se pare că cei mai receptivi suntem la nuanţele naturale de verde, la radiaţia lumi­noa­să filtrată de frunzele arborilor, reflectată de firele de iarbă sau de algele din apă. Lumina verde naturală, cu lungimea de undă cuprinsă între 480 şi 570 de nano­metri, ne dă o stare de bine psihic, ne face să ne simţim pro­tejaţi şi în siguranţă, ne deschide pofta de viaţă. Aces­­tea sunt concluziile la care au ajuns cercetătorii, după zeci de studii legate de efectele radiaţiei luminoase asupra psihicului, dar şi asupra organismului uman. Mai mult decât atât, cercetătorii au observat că nuanţele naturale, obţinute prin filtrarea sau reflexia în stratul de clorofilă al plantelor, sunt mult mai sănătoase decât nuanţele artificiale de verde, obţinute prin manipularea coloranţilor şi materialelor sintetice.

Cum se "administrează" lumina verde

Studiile clinice arată că expunerea la lumină are eficienţă maximă atunci când este făcută dimineaţa, în primele ore de după trezire. Cea mai simplă metodă este "baia de lumină" sub bolta pădurii proas­păt înverzite, timp de minimum 20 de minute, în fiecare zi, privind co­roa­nele bine iluminate ale arborilor (dar nu direct soa­rele). În lipsa pădurii e bun şi parcul de lângă casă sau arborele din dreptul ferestrei. Dacă este rece, putem expune la lumina verde doar faţa, gâtul şi braţele, până la coate, iar efectele vor fi resimţite din plin. Şi când sunt nori, lumina filtrată de acope­rişul verde al pă­durii îşi va exercita cali­tă­­ţile terapeu­tice, e drept că într-o propor­ţie mai mi­că. Dacă ne este greu să mer­gem în pădure sau în parc pentru baia de lu­mină zilnică, sau nu avem un pom în fe­reastră, îl putem înlocui cu plan­te bogate în frunze verzi, care să ne fil­tre­ze lumina soarelui care pătrunde în ca­me­ră.
Să aflăm în continuare câteva apli­ca­ţii terapeutice concrete ale aceste lumini:

Lumina verde şi depresia

Studii făcute încă din anii '90, au de­monstrat faptul că expunerea îndelungată la lumina verde este de natură să îmbună­tăţească gradat starea de spirit a pacien­ţilor depresivi. Spre surpriza cercetăto­rilor, nuanţele foarte vii şi optimiste, cum ar fi roşul, galbenul sau por­to­caliul, au avut efecte mult mai modeste asupra psihi­cului pacienţilor, prin comparaţie cu verdele. Pur şi sim­plu, după mai multe zile de baie de lumină verde, pa­cienţii au devenit mai optimişti, mai tonici, cu mai mul­tă iniţiativă, iar treptat, starea lor psihică a devenit mult mai stabilă (element de maximă importanţă la persoa­nele cu depresie bipolară).
Această minunată acţiune anti-depresivă a luminii verzi ar fi şi explicaţia pentru care imediat ce natura re­vine la viaţă şi nuanţa verde predomină, foarte mulţi din­tre pacienţii depresivi încep să-şi revină. Multă vre­me s-a pus acest efect doar pe seama luminii solare albe, care este mai abundentă în sezonul cald, dar studiile au arătat că simpla expunere la lumina albă (foarte abun­dentă, datorită reflexiei, în zilele cu zăpadă) nu are nici pe departe efectele luminii verzi.

Lumina verde, stresul şi traumele

Nuanţele ceva mai închise de verde, cum ar fi cele din pădurile de conifere sau din pădurile de foioase ajunse la maturitate, au un efect antidepresiv ceva mai modest, în schimb, sunt extrem de relaxante. Pacienţii care suferiseră traume emoţionale sau fizice s-au recu­perat mult mai repede atunci când au fost expuşi la lumină verde, prin comparaţie cu cei care au intrat în contact doar cu lumina albă sau cu o lumină de un verde crud. De asemenea, persoanele care suferă de sindromul oboselii cronice ori care sunt supuse la un stres psihic intens caută instinctiv nuanţele naturale de verde odih­nitor, ceva mai rece. În opinia psihologilor, verdele - fiind o nuanţă aflată la mijloc între culorile cal­de şi cele reci - joacă un rol de mediator, de armoni­za­tor la nivel psihic, ajutându-ne să ne acceptăm pe noi în­şine, să ne conştientizăm emoţiile şi să ne regenerăm interior.

Lumina verde şi insomnia

Un studiu făcut în anul 2010, la Facultatea de Me­dicină a Universităţii Harvard, din Statele Unite, a arătat că pacienţii expuşi la lumina verde îşi reglează spontan, mult mai uşor, ritmul de somn-veghe. Astfel, persoanele care adormeau seara cu greutate, fiind apoi somnolente în timpul zilei, şi-au reglat mult mai uşor somnul prin expunere la lumină verde. Se pare că lumina verde cu care intrăm în contact în timpul zilei inhibă pe moment secreţia de melatonină (cunoscută şi drept hormonul somnului şi relaxării), secreţie care va fi însă activată prompt seara, în întuneric complet.

Lumina verde şi gastrita

Nu doar gastrita, ci toate afecţiunile digestive acute care se agravează pe fond de stres, cum ar fi colita, dis­chinezia biliară, colicile abdominale etc., sunt amelio­rate la expunerea la lumină verde. Sunt de preferat nuan­ţele ceva mai închise, mai odihnitoare de verde, care au un efect relaxant, în primul rând la nivelul siste­mului nervos central, de unde apoi sunt reglate proce­sele di­ges­tive. S-a observat că nu doar expunerea la ra­diaţia lu­minoasă, ci şi simpla raportare a pa­cien­ţilor la culoa­rea verde, vizualizând, de exemplu, sfere de lumină ver­de care le cuprind organele afectate, conduce la ame­lio­rări extraordinare ale acestor afec­ţiuni digestive.

Lumina verde şi infecţiile

În medicina tradiţională indiană (Ayur­veda) nuanţele de verde pur puter­nic sunt considerate protectoare în faţa organismelor parazite de orice fel. Se pare că această culoare, la fel ca şi albas­trul, mobilizează sistemul imunitar să com­bată mai eficient infecţiile, ajutând organismul să se vindece singur.
Industria dezinfectanţilor a sesizat corelaţia subconştientă între ver­de sau al­bastru şi efectul antiinfecţios şi, prin ur­mare, aproape toate soluţiile şi sub­stan­ţele igienice au una din aceste culori.

Lumina verde şi cancerul

Considerată în mod greşit, de către unii "specialişti", drept un stimulent al tuturor proceselor de creştere şi fiind, ca atare, contraindicată în cancer, lumina verde este, din contra, un adevărat suport în lupta cu această boa­lă. Cu un efect stimulent imunitar puternic, lumina verde ajută orga­nismul să distrugă celulele maligne, protejând în schimb celulele sănătoase. Mai mult, la pacienţii cu cancer expuşi la lumina verde s-a remarcat un tonus psihic mai bun, o funcţionare a digestiei mai bună, precum şi o capacitate mărită de luptă cu boala.

Lumina verde şi bolile cardiace

Monitorizând activitatea cardiovasculară a pacienţi­lor expuşi vreme îndelungată la culoare verde, s-a obser­vat că aceasta are efecte vasodilatatoare, de reducere a presiunii sângelui în artere şi de încetinire a ritmului car­diac. Persoanele care au pusee de hipertensiune sau cri­ză de anghină pectorală pe fond de stres, ar trebui să caute zilnic lumina filtrată de bolta verde a arborilor, pen­tru a-şi ameliora afecţiunile cardiace.

Contraindicaţii la lumina verde

Expunerea la lumina verde puternică este contra­in­dicată în timpul somnului, sau cu 30 de minute îna­inte de culcare, deoarece poate perturba se­cre­ţia unor hor­moni necesari relaxării.