Pe 22 aprilie, de Ziua Pământului, se inaugurează oficial site-ul Fundaţiei Culturale Roşia Montană, al cărei preşedinte, profesorul de arheologie Ioan Piso, îi invită pe toţi internauţii să ia parte la acest eveniment, accesând www.fundatia-culturala-rosia-montana.com. Puţini ştiu însă că efortul extraordinar de a crea acest tezaur de informaţii pornind de la zero îi aparţine specialistului în IT, manager de proiecte, David Alan Paty, din Corvallis, Oregon, SUA, secondat de ecologul Alexandra Dodu, absolventă la Iaşi. "Ca unul care a folosit cu succes internetul în marketing şi afaceri", spune David Paty, "am ştiut că Fundaţia are nevoie de un site, pentru a-şi promova mesajul în întreaga lume". Început în urmă cu şapte luni, după colectarea de informaţii din toate mediile posibile şi după ce autorii au bătut cu pasul toate punctele de interes din Roşia Montană şi împrejurimi, site-ul oferă, în engleză şi română, toate datele pentru a deveni un portal internaţional de mare interes, dornic să aducă la lumină poveştile comunităţii, ale fiecărui localnic, fie că se opune sau nu proiectului minier. Firul roşu al întregii construcţii sunt ameninţările cu care se confruntă localitatea istorică, patrimoniul, natura, vecinătăţile. Tânărul american a avut astfel ocazia să înţeleagă, poate mai bine decât mulţi roşieni, ce se va întâmpla la Roşia dacă proiectul minier va primi undă verde. Constatările lui, de observator neutru, ar trebui să ne dea de gândit tuturor.
"Românii au un drept şi o datorie: să fie mândri de Roşia Montană - locul lor de naştere!"
- Cum aţi ajuns la Roşia Montană şi ce v-a atras să rămâneţi aici mai bine de şapte luni?
- Am venit în România ca voluntar, pentru a vedea ultimele zone sălbatice din Europa şi pentru a mă bucura de cunoscuta ospitalitate românească. Despre Roşia Montană am aflat de la prietena mea, Alexandra Dodu, director asociat al Fundaţiei Culturale Roşia Montană. Dorind să explorăm parcurile naturale ale României, am ajuns la Roşia Montană, unde l-am descoperit pe Sorin Jurcă, una dintre cele mai puternice voci ale opoziţiei faţă de mineritul aurifer. Aşa am decis să rămânem aici şi să lucrăm pentru fundaţia al cărei membru activ este Sorin. Ce aş putea să spun despre tărâmul de basm numit Roşia Montană? Am călătorit peste tot în America şi Canada şi nu-mi amintesc să fi fost vreodată într-un loc atât de plin de istorie şi de cultură. Roşia Montană este uimitoare! Am văzut vestigii miniere preromane, m-am plimbat prin galeriile romane şi am urcat Muntele Cârnic; am luat vederi cât să-mi ajungă pentru toată viaţa. Am văzut, aici, puterea poporului român în istorie, am ascultat poveştile lui de odinioară şi am simţit devotamentul lui faţă de biserică şi Dumnezeu. Roşia Montană este o comoară de experienţe frumoase, în care fiecare anotimp te recompensează în felul său. Românii au un drept şi o datorie: să fie mândri de Roşia Montană - locul lor de naştere!
- Ce fel de oameni aţi cunoscut în România?
- Oamenii din România au suflete frumoase. Am văzut la mulţi dorinţa de sacrificiu pentru ceea ce cred şi inventivitatea de a face ceea ce trebuie făcut. La fundaţia noastră suntem toţi voluntari şi este uimitor să vezi ce se poate face fără vreo speranţă de răsplată. Cu toate acestea, am observat că multor români le lipseşte înţelegerea că ei au puterea de a crea ce fel de guvern, ţară şi viaţă îşi doresc. În America, fiecare copil este crescut cu credinţa că, prin dedicaţie şi efort, el poate fi orice: inginer, călător, savant, chiar preşedintele ţării. În România, de prea multe ori am văzut oameni resemnaţi cu o viaţă plină de dificultăţi şi opresiune, fără nici o şansă de schimbare. Cred că acest lucru vine din istorie, de când România a fost asuprită de puteri străine, iar mai recent, de dictatura comunistă. Cred însă că românii vor realiza în curând puterea pe care o au.
- La Roşia Montană, o companie străină, fără nici o experienţă în minerit, face legea. S-ar putea întâmpla acest lucru în SUA?
- Acest tip de lucruri se întâmplă şi în America. Diferenţa este că americanii tind să aibă un respect puternic pentru mediu şi pentru patrimoniul lor, reflectat în programele puternice ale organizaţiilor neguvernamentale şi în legile pentru protecţia patrimoniului cultural şi natural. Ca urmare, este mai dificil pentru companii să încalce legea sau să facă ravagii în mediul natural. Nu mă onorează faptul că RMGC are acţionari americani. Doar Newmont Mining deţine aproape 20% din Gabriel Resources. Newmont este una dintre cele mai mari companii miniere de aur din lume şi mulţi analişti cred că va prelua RMGC în caz că va începe proiectul. Majoritatea oamenilor nu îşi dau seama că Newmont Mining nu se va considera responsabilă pentru promisiunile făcute până acum, prin viu grai, prin presă şi prin reclamele de la TV, de către RMGC. Compania care a promis mii de locuri de muncă şi o viaţă bună pentru Valea Arieşului va dispărea. În locul ei va veni o corporaţie-gigant care nu se va simţi obligată cu nimic. Să nu uităm că Newmont Mining a fost implicată într-o controversă uriaşă la o mină de aur din Peru. Ei au fost acuzaţi de poluarea apei şi a mediului şi de distrugerea unei comunităţi. Poate o astfel de corporaţie, cu o moştenire atât de controversată şi cu un pedigree atât de pătat, să fie demnă de încrederea românilor?
"Românii ar avea mult de pierdut şi sper că îşi vor da seama de acest lucru înainte de a fi prea târziu"
- Cunoaşteţi deja prea lunga istorie a proiectului minier Roşia Montană. Ce este acesta: capitalism primitiv, cucerirea unei ţări sărace, corupţie la nivel înalt?
- Nu este o coincidenţă faptul că proiecte precum cel propus de RMGC sunt planificate în comunităţi izolate, ca Roşia Montană. Acest lucru nu s-ar fi întâmplat dacă Roşia Montană ar fi fost un sat de milionari sau de celebrităţi. Proiecte mari, cum ar fi acesta, sunt planificate pentru zonele rurale cu statut socio-economic scăzut, pentru că numai în aceste locuri nada banilor îi poate determina pe oameni să abandoneze bunuri pentru care strămoşii lor au luptat de secole; numai aici oamenii pot întoarce spatele vecinului lor şi închide ochii atunci când comunitatea lor este distrusă. Orice companie, indiferent cât e de mare, începe cu un bărbat sau cu o femeie care are dorinţa de a poseda putere şi bani. În acelaşi mod, RMGC a fost generată de dorinţa unui om (Frank Timiş - n. red.) de a câştiga avere pentru el însuşi, prin resursele naturale ale României.
- Este plauzibilă promisiunea că vom avea un paradis de locuri de muncă după ce va fi început proiectul?
- Este greu pentru mine să cred că unii dintre oficialii locali şi judeţeni îşi încalcă principiile doar pentru că sunt încrezători în locurile de muncă promise de companie. Este vorba de câteva sute de slujbe, la care se vor adăuga, indirect, alte aproximativ două mii. De aceea, îţi pui întrebarea: cum va putea acest număr de slujbe să ajute România? Fabrica Nokia, care s-a închis la Cluj-Napoca, avea peste două mii de lucrători direcţi, şi a fost doar o singură fabrică. În al doilea rând, în ceea ce priveşte principiile, să fim realişti. Un om va merge împotriva principiilor sale doar în cazul în care se aşteaptă la un câştig personal, pentru a compensa nopţile nedormite şi conştiinţa tulbure.
- Face bine România că-şi donează aurul străinilor? În schimbul a ce?
- Românii ar avea mult de pierdut, şi eu pot doar spera că îşi vor da seama de acest lucru, înainte de a fi prea târziu. Este uimitor pentru mine că românii au permis acestei poveşti să existe, de atât de mult timp. În America, în restul Europei şi în Canada, ţara de origine a RMGC, acest tip de proiect nu ar putea nici măcar ieşi de pe planşeta de desen, atât de instantanee şi de acerbă ar fi opoziţia. RMGC este aici doar pentru că ei cred că poporul român este sărac cu duhul, nu pricepe lucrurile, este simple-minded. Asta este o ruşine. Sunt românii cu adevărat dispuşi să sacrifice mediul înconjurător şi un sit de patrimoniu mondial pentru un pumn de locuri de muncă ce se vor termina în 15 ani? Eu spun un răsunător "Nu!" Dacă poporului român îi va fi oferită o modalitate mai bună de a-şi câştiga existenţa, el va abandona compania minieră într-o secundă. Ia, haideţi, împreună, să dezvoltăm un plan economic cu adevărat durabil al zonei şi să nu ne lăsăm păcăliţi de gândul că exploatarea minieră în carieră deschisă ar putea fi durabilă în vreun fel! Exploatarea "durabilă" în carieră deschisă este un oximoron (o asociere paradoxală a doi termeni contradictorii - n. red.) şi nu cred că poporul român crede în el.
"Recomandarea mea pentru guvernul român, pentru politicieni, este să-şi amintească de ce au fost aleşi: pentru a-şi servi ţara"
- Ce recomandare faceţi guvernului român şi localnicilor care rezistă în continuare tăvălugului corporatist?
- Cum vedeţi viitorul Roşiei Montane?
- Văd necesitatea unei alternative reale şi practice de dezvoltare economică durabilă. Dacă veţi cerceta cu atenţie pe cei care susţin proiectul, veţi găsi, de fapt, că sprijinul acordat companiei este foarte slab. Oamenii sunt loiali locurilor de muncă, nu companiei. În cazul în care ar fi propus un mijloc autentic de viabilitate economică, aţi vedea sprijinul pentru proiectul minier evaporâdu-se ca ploaia pe asfaltul fierbinte. Oamenii doresc să-şi sprijine familiile şi să-şi trimită copiii la şcoală, dar sunt sigur că nu vor să-şi distrugă comunităţile, să polueze aerul şi apa şi să zdrobească milenii de patrimoniu sub greutatea camioanelor miniere. Nu contează cât de multe milioane cheltuieşte compania pe publicitate, pe fantezii grafice pe calculator 3-D sau pe referendumuri fără sens, cred că românii nu se vor lăsa păcăliţi să creadă că vreunei companii îi pasă de ei sau de România. România este o ţară frumoasă cu oameni puternici, rezistenţi şi hotărâţi, şi nu cred că aceştia le vor da vreodată companiilor străine dreptul de a le distruge viaţa, de a le fura resursele şi de a le polua pământul. Doar factorii de decizie de la Bucureşti mai cred că România este a lor, pentru a o vinde. Românii au sânge de războinici daci şi romani în vene şi eu sunt mândru de a fi o parte din povestea lor.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
