Dacă ar fi să facem un clasament al afecţiunilor dureroase, cu siguranţă că Zona Zoster ar ocupa un loc de frunte, mai ales că această infecţie virala contagioasă este şi rebelă la tratamentele clasice. Practic, Zona Zoster (herpes zoster) este produsă de acelaşi virus care stă la baza varicelei şi acţionează la nivelul unuia sau mai multor nervi periferici. Majoritatea celor care au suferit în copilărie de varicelă sunt purtători ai virusului, care rămâne sub o formă latentă în rădăcinile nervoase (ganglioni nervoşi) şi se poate reactiva sub influenţa mai multor factori (temperatură scăzută, sistem imunitar depresat, stres, înaintarea în vârstă, convalescenţă după alte boli).
Dacă, pentru unii Zona Zoster nu este, în general, o afecţiune gravă şi se rezolvă în aproximativ 2-3 săptămâni, pentru alte persoane, durerea poate continua de-a lungul a luni de zile sau chiar ani, pe teritoriul nervului implicat (nevralgie postherpetică). Mai mult decât atât, în absenţa unui tratament adecvat şi rapid instituit, Zona Zoster poate determina diverse complicaţii, unele chiar grave şi cu repercusiuni pe toată viaţa. În afară de nevralgia herpetică şi erupţia cutanată (vezicule) manifestată pe traiectul unui anumit nerv, complicaţiile se pot traduce, de la caz la caz, prin erupţii veziculoase pe porţiuni extinse de piele, afectarea cordului, plămânilor, ficatului, pancreasului, articulaţiilor şi tractului intestinal (Zona Zoster diseminată), afectarea nervilor cranieni (afectarea vederii, dureri intense de urechi, uneori pierderea auzului), inflamarea şi blocajul vaselor sanguine, suprainfecţii bacteriene ale veziculelor, slăbiciune musculară datorată afectării structurilor nervoase care controlează mişcarea.
Aşa cum spuneam la început, tratamentul precoce al Zonei Zoster este foarte important, deoarece intervenţia promptă poate scurta durata infecţiei şi face posibilă scăderea riscului de apariţie a durerii persistente datorate nevralgiei. De cele mai multe ori, medicamentele antivirale scurtează durata bolii, analgezicele şi antiinflamatoriile (pe bază de cortizon) pot reduce intensitatea simptomelor şi apariţia complicaţiilor, iar antibioticele aplicate local pot preveni suprainfectarea bacteriană a veziculelor.
Sunt binevenite şi unele măsuri de autoîngrijire, care presupun spălarea veziculelor, de 2-3 ori pe zi, cu săpun normal şi cu apă (fără badijonare), aplicarea de comprese reci peste vezicule (calmarea durerii) cu apă amestecată cu oţet alb (30 ml oţet la un litru de apă) sau aplicarea unei loţiuni calmante, de tipul Calamine.
Zona Zoster este o afecţiune care răspunde, din fericire, la o varietate mare de remedii naturiste. Astfel, în timpul unei crize, Echinacea (până la 2 g pe zi), extractele din Agaricus, Coriolus sau Cordyceps pot ajuta la combaterea infecţiei virale. Sunt utile aplicaţiile cu esenţă proaspătă de Aloe vera, pe orice fel de pustule care erup, după care se pot folosi creme pe bază de Verbină sau Sunătoare, pentru combaterea nevralgiei. Uleiurile esenţiale de Eucalipt, Arbore de ceai, Levănţică, Muşeţel şi Bergamotă deţin proprietăţi analgezice, antivirale şi ajută la uscarea pustulelor. Aceste uleiuri se aplică uşor pe zona afectată şi de-a lungul ambelor părţi ale şirei spinării.
Nu trebuie uitat că, vitamina B, bioflavonoizii şi vitamina C sunt nutrienţii-cheie în combaterea Zonei Zoster şi pot fi găsiţi în citrice, roşii, mango, ouă, carne de pasăre şi ficat, alune, seminţe, măsline, cereale integrale, ulei de floarea-soarelui. În acest context, bacteriile probiotice conţinute de iaurtul fermentat sunt un factor esenţial pentru necesarul de vitamina B a organismului. Să auzim numai de bine!
Dr. LAWRENCE CHUKWUDI NWABUDIKE - medic primar dermatolog, acupunctor şi homeopat - Bucureşti. Tel. 0752/30.45.36, 0746/01.76.60, e-mail: chukwudi.nwabudike@live.com
(Răspuns pentru CĂLIN ION, F. AS 1027)
Stimate domn, angina pectorală este o durere în piept, cauzată de reducerea fluxului sanguin către inimă. Cel mai frecvent, reducerea fluxului sanguin se datoreşte unor depuneri de grăsimi, numite plăci arteromatoase, la nivelul arterelor coronariene (arterele inimii). Aceste depuneri micşorează calibrul vaselor coronariene, ceea ce reduce cantitatea maximă efectivă de sânge, care poate să ajungă la inimă. Câteodată, spasmele acestor vase pot duce la angină.
Printre simptomele anginei pectorale sunt: durere sau disconfort la nivelul pieptului, ce pot fi însoţite de dureri la nivelul maxilarului, al umărului sau spatelui; greaţă; ameţeli; transpiraţie; senzaţie de anxietate. De obicei, aceste simptome sunt agravate la efort, iar cantitatea maximă de sânge, implicit de nutrienţi care pot ajunge la inimă este diminuată.
Cauzele şi factorii de risc pentru angina pectorală includ:
* Vârsta de peste 45 ani la bărbaţi şi 55 ani la femei - prezintă un risc mai mare decât cel al oamenilor tineri.
* Fumatul - conduce la lezarea pereţilor vasculari.
* Diabet zaharat - riscul de angină este mult crescut la oamenii din acest grup.
* Hipertensiune arterială - atunci când este de durată, lezează arterele.
* Nivel ridicat sanguin de colesterol şi trigliceride (grăsime în sânge) - favorizează depuneri la nivelul vaselor sanguine.
* Sedentarism - creşte riscul de hipertensiune şi obezitate, precum şi de valori ridicate ale colesterolului şi trigliceridelor.
* Stres psihic - în special furia şi nervozitatea duc la creşterea tensiunii arteriale, ceea ce poate provoca angină.
Înainte de a aplica sfaturile oferite aici, vă rog să vă consultaţi cu un medic de specialitate şi să rămâneţi sub observaţia acestuia!
Abordările naturiste posibile includ:
* De încetat fumatul, dacă fumaţi.
* Dieta să fie săracă în grăsimi saturate. Mâncaţi cereale, legume şi fructe.
* Evitaţi mesele prea copioase.
* Folosiţi suplimente alimentare şi alimente ce conţin L-carnitină.
* Exerciţiul fizic şi scăderea în greutate sunt necesare, însă trebuie discutate cu medicul dumneavoastră.
* Stresul psihic trebuie stăpânit, atât prin voinţă personală, dar şi prin metode orientale, cum ar fi exerciţiile Tai chi sau yoga, care nu solicită prea mult fizicul.
* Plantele medicinale, cum sunt gheara-mâţei, ceaiul verde, coada-calului, ghimbir, usturoi ar putea fi utile.
* Acupunctura este foarte utilă pentru faza acută, dar şi pe termen lung, căci se presupune că este un deficit de energie şi de sânge în canalele care hrănesc inima. Meridianele Ficat, Inimă, Pericard sunt printre cele mai utile.
* Homeopatia poate fi şi ea de mare folos, remedii cum ar fi Aconitum, Amylenum nitrosum, Tabacum sunt utile în faza acută. În faza cronică, un consult urmat de un tratament individualizat este cel mai util.
Vă urez succes!
VASILE STANCIU - fitoterapeut, Bucureşti, tel. 0724/37.32.48, 0755/77.08.50
(Răspuns pentru BADEA MIHAELA - Iaşi, F. AS 986)
Glicogenozele sunt afecţiuni ereditare, cu transmitere recesivă, cauzate de lipsa uneia sau mai multor enzime implicate în sinteza şi degradarea glicogenului. Acesta formează rezervele de glucoză ale organismului, procesul biochimic având loc în special în ficat, muşchi şi rinichi, unde se află depozitat. Pentru ca boala să apară la copil este necesar ca ambii părinţi să posede gena defectă, manifestările clinice la aceştia nefiind sesizabile.
Deoarece este singura sursă de energie a creierului şi principala sursă de energie a organismului, glucozei i se va acorda o atenţie deosebită, permanentă, în afecţiunea sus menţionată, urmărindu-se, la 6 luni, dacă procesul de glicogenoliză se îmbunătăţeşte cu tratamentele recomandate. Pentru a satisface nevoile de glucoză ale organismului, probabil toată viaţa fetiţa dvs. va urma, sub îndrumarea unui specialist, un tratament naturist, ce va cuprinde: Multivitamine şi Minerale Child Life, Colostrum Plus Probiotics, Ocean 21, Carotenoid Complex, Digestive Enzymes, Meal Time, Enzimogen (Rotta Natura), Lion Kids Plus Vitamina D, Minimarţieni Imunactiv, Tre-en-en, Omega 3 Salmon Oil.
Medicul fetiţei merită felicitări, polivitaminele (aminoacizii, enzimele, coenzimele) recomandate constituind surse nonglucidice din care se poate sintetiza glucoza, printr-un proces biochimic numit gluconeogeneză. Dieta este foarte importantă pentru această afecţiune. Trebuie consumate preponderent alimente ce conţin glucoză liberă (struguri albi şi negri), ceaiuri de plante ce conţin amidon.
O dietă cât mai săracă în glucide va fi urmată permanent. Introduceţi în alimentaţia fetiţei: ardei gras verde, brânză de burduf, brânză topită, carne de pui şi de găină de ţară, carne de miel, carne de porc grasă şi slabă, carne de vacă semigrasă, caşcaval Dobrogea şi Penteleu, crap, icre de crap, şuncă presată, telemea de vacă, de oaie, tobă, cabanos, castraveţi, ciuperci, roşii.
Un miracol poate avea loc, folosind, sub îndrumarea unui specialist, o combinaţie de produse naturiste: Tre-en-en, Green Gold Solar, Green Gold Lunar - sub formă de pudră, ce conţine peste 4000 de substanţe naturale, Alpha Lidoic Sustains 300 - un puternic antioxidant intracelular ce conţine enzime cu rol esenţial în producerea, stocarea şi transportul energiei din glucoză.
P.S. Pentru stimularea glicogenezei hepatice şi musculare daţi fetiţei fructe goji.
Îi doresc fetiţei multă sănătate!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
