Răspuns pentru ZAHARIE ELENA - Rădăuți, F. AS 1061 - "Există remedii pentru Zona Zoster?"

Redactia
Dr. MIRCEA PEIA - specialist medicină complementară și reflexoterapie - Timișoara, tel. 0256/43.18.91, 0747/22.20.24, e-mail: mirceapeia@yahoo.com

Dacă ar fi să facem un clasament al afecțiunilor dureroase, cu siguranță că Zona Zoster ar ocupa un loc de frunte, mai ales că această infecție virala contagioasă este și rebelă la tratamentele clasice. Practic, Zona Zoster (herpes zoster) este produsă de același virus care stă la baza varicelei și acționează la nivelul unuia sau mai multor nervi periferici. Majoritatea celor care au suferit în copilărie de varicelă sunt purtători ai virusului, care rămâne sub o formă laten­tă în rădăcinile nervoase (ganglioni nervoși) și se poate reactiva sub influența mai multor factori (tempe­ratură scăzută, sistem imunitar depresat, stres, înain­tarea în vârstă, convalescență după alte boli).
Dacă, pentru unii Zona Zoster nu este, în general, o afecțiune gravă și se rezolvă în aproximativ 2-3 săptămâni, pentru alte persoane, durerea poate conti­nua de-a lungul a luni de zile sau chiar ani, pe teritoriul nervului implicat (nevralgie postherpetică). Mai mult decât atât, în absența unui tratament adecvat și rapid instituit, Zona Zoster poate determina diverse compli­cații, unele chiar grave și cu repercusiuni pe toată viața. În afară de nevralgia herpetică și erupția cutanată (vezicule) manifestată pe traiectul unui anumit nerv, complicațiile se pot traduce, de la caz la caz, prin erupții veziculoase pe porțiuni extinse de piele, afectarea cordului, plămânilor, ficatului, pancreasului, articula­țiilor și tractului intestinal (Zona Zoster dise­mi­nată), afectarea nervilor cranieni (afectarea vederii, dureri intense de urechi, uneori pier­derea auzului), inflamarea și blocajul vaselor sanguine, suprainfecții bacteriene ale vezicule­lor, slăbiciune musculară datorată afectării structurilor nervoase care controlează mișcarea.
Așa cum spuneam la început, tratamentul precoce al Zonei Zoster este foarte important, deoarece intervenția promptă poate scurta durata infecției și face posibilă scăderea ris­cului de apariție a durerii persistente datorate nevralgiei. De cele mai multe ori, medica­mentele antivirale scurtează durata bolii, analgezicele și antiinflamatoriile (pe bază de cortizon) pot reduce intensitatea simptomelor și apariția complicațiilor, iar antibioticele aplicate local pot preveni suprainfectarea bacteriană a veziculelor.
Sunt binevenite și unele măsuri de autoîngrijire, care presupun spălarea veziculelor, de 2-3 ori pe zi, cu săpun normal și cu apă (fără badijonare), aplicarea de comprese reci peste vezicule (calmarea durerii) cu apă amestecată cu oțet alb (30 ml oțet la un litru de apă) sau aplicarea unei loțiuni calmante, de tipul Calamine.
Zona Zoster este o afecțiune care răspunde, din fericire, la o varietate mare de remedii naturiste. Astfel, în timpul unei crize, Echinacea (până la 2 g pe zi), ex­trac­tele din Agaricus, Coriolus sau Cordyceps pot ajuta la combaterea infecției virale. Sunt utile aplica­țiile cu esență proaspătă de Aloe vera, pe orice fel de pustule care erup, după care se pot folosi creme pe bază de Verbină sau Sunătoare, pentru combaterea nevralgiei. Uleiurile esențiale de Eucalipt, Arbore de ceai, Levănțică, Mușețel și Bergamotă dețin proprietăți analgezice, antivirale și ajută la uscarea pustulelor. Aceste uleiuri se aplică ușor pe zona afectată și de-a lungul ambelor părți ale șirei spinării.
Nu trebuie uitat că, vitamina B, bioflavonoizii și vitamina C sunt nutrienții-cheie în combaterea Zonei Zoster și pot fi găsiți în citrice, roșii, mango, ouă, carne de pasăre și ficat, alune, semințe, măsline, cereale integrale, ulei de floarea-soarelui. În acest context, bacteriile probiotice conținute de iaurtul fermentat sunt un factor esențial pentru necesarul de vitamina B a organismului. Să auzim numai de bine!

Dr. LAWRENCE CHUKWUDI NWABUDIKE - medic primar dermatolog, acupunctor și homeopat - București. Tel. 0752/30.45.36, 0746/01.76.60, e-mail: chukwudi.nwabudike@live.com

"Dați-mi sfaturi naturiste pentru angina pectorală de efort"
(Răspuns pentru CĂLIN ION, F. AS 1027)


Stimate domn, angina pectorală este o durere în piept, cauzată de reducerea fluxului sanguin către inimă. Cel mai frecvent, reducerea fluxului sanguin se datorește unor depuneri de grăsimi, numite plăci arteromatoase, la nivelul arterelor coronariene (arterele inimii). Aceste depuneri micșorează calibrul vaselor coronariene, ceea ce reduce cantitatea maximă efectivă de sânge, care poate să ajungă la inimă. Câteo­dată, spasmele acestor vase pot duce la angină.
Printre simptomele anginei pectorale sunt: durere sau disconfort la nivelul pieptului, ce pot fi însoțite de dureri la nivelul maxilarului, al umărului sau spatelui; greață; amețeli; transpirație; senzație de anxietate. De obicei, aceste simptome sunt agravate la efort, iar cantitatea maximă de sânge, implicit de nutrienți care pot ajunge la inimă este diminuată.
Cauzele și factorii de risc pentru angina pectorală includ:
* Vârsta de peste 45 ani la bărbați și 55 ani la fe­mei - prezintă un risc mai mare decât cel al oamenilor tineri.
* Fumatul - conduce la lezarea pereților vasculari.
* Diabet zaharat - riscul de angină este mult crescut la oamenii din acest grup.
* Hipertensiune arterială - atunci când este de durată, lezează arterele.
* Nivel ridicat sanguin de colesterol și tri­gliceride (grăsime în sânge) - favorizează depuneri la nivelul vaselor sanguine.
* Sedentarism - crește riscul de hipertensiune și obezitate, precum și de valori ridicate ale coleste­rolului și trigliceridelor.
* Obezitate - duce la creșterea riscului de colesterol ridicat, stres, diabet, hipertensiune, în afară de faptul că inima trebuie să lucreze mai mult pentru a întreține excedentul de țesut.
* Stres psihic - în special furia și nervozitatea duc la creșterea tensiunii arteriale, ceea ce poate provoca angină.
Înainte de a aplica sfaturile oferite aici, vă rog să vă con­sultați cu un medic de speciali­tate și să rămâneți sub obser­vația acestuia!
Abordările naturiste posibile includ:
* De încetat fumatul, dacă fumați.
* Dieta să fie săracă în gră­simi saturate. Mâncați cereale, legume și fructe.
* Evitați mesele prea copi­oase.
* Folosiți suplimente ali­men­tare și alimente ce conțin L-carnitină.
* Exercițiul fizic și scăderea în greutate sunt nece­sare, însă trebuie discutate cu medicul dumnea­voastră.
* Stresul psihic trebuie stăpânit, atât prin voință personală, dar și prin metode orientale, cum ar fi exercițiile Tai chi sau yoga, care nu solicită prea mult fizicul.
* Plantele medicinale, cum sunt gheara-mâței, cea­iul verde, coada-calului, ghimbir, usturoi ar putea fi utile.
* Acupunctura este foarte utilă pentru faza acută, dar și pe termen lung, căci se presupune că este un deficit de energie și de sânge în canalele care hrănesc inima. Meridianele Ficat, Inimă, Pericard sunt printre cele mai utile.
* Homeopatia poate fi și ea de mare folos, remedii cum ar fi Aconitum, Amylenum nitrosum, Tabacum sunt utile în faza acută. În faza cronică, un consult urmat de un tratament individualizat este cel mai util.
Vă urez succes!

VASILE STANCIU - fitoterapeut, București, tel. 0724/37.32.48, 0755/77.08.50

"Fetița mea suferă de glicogenoză hepato-biliară"
(Răspuns pentru BADEA MIHAELA - Iași, F. AS 986)


Glicogenozele sunt afecțiuni ereditare, cu transmi­tere recesivă, cauzate de lipsa uneia sau mai multor enzime implicate în sinteza și degradarea glicogenului. Acesta formează rezervele de glucoză ale organis­mului, procesul biochimic având loc în special în ficat, mușchi și rinichi, unde se află depozitat. Pentru ca boala să apară la copil este necesar ca ambii părinți să posede gena defectă, manifestările clinice la aceștia nefiind sesizabile.
Deoarece este singura sursă de energie a creierului și principala sursă de energie a organismului, glucozei i se va acorda o atenție deosebită, permanentă, în afecțiunea sus menționată, urmărindu-se, la 6 luni, dacă procesul de glicogenoliză se îmbunătățește cu tratamentele recomandate. Pentru a satisface nevoile de glucoză ale organismului, probabil toată viața fetița dvs. va urma, sub îndrumarea unui specialist, un trata­ment naturist, ce va cuprinde: Multivitamine și Mine­rale Child Life, Colostrum Plus Probiotics, Ocean 21, Carotenoid Complex, Digestive Enzymes, Meal Time, Enzimogen (Rotta Natura), Lion Kids Plus Vitamina D, Minimarțieni Imunactiv, Tre-en-en, Omega 3 Salmon Oil.
Medicul fetiței merită felicitări, polivitaminele (ami­noacizii, enzimele, coenzimele) recomandate con­stituind surse nonglucidice din care se poate sintetiza glucoza, printr-un proces biochimic numit gluco­neo­geneză. Dieta este foarte importantă pentru această afec­țiune. Trebuie consumate preponderent alimente ce conțin glucoză liberă (struguri albi și negri), ceaiuri de plante ce conțin amidon.
O dietă cât mai săracă în glucide va fi urmată permanent. Introduceți în alimentația fetiței: ardei gras verde, brânză de burduf, brânză topită, carne de pui și de găină de țară, carne de miel, carne de porc grasă și slabă, carne de vacă semigrasă, cașcaval Dobrogea și Penteleu, crap, icre de crap, șuncă presată, te­lemea de vacă, de oaie, tobă, cabanos, castraveți, ciu­perci, roșii.
Un miracol poate avea loc, folosind, sub îndrumarea unui specialist, o combi­nație de produse naturiste: Tre-en-en, Green Gold Solar, Green Gold Lunar - sub formă de pudră, ce conține peste 4000 de substanțe naturale, Alpha Lidoic Sustains 300 - un puternic antioxidant intracelular ce conține enzime cu rol esențial în pro­ducerea, sto­carea și transportul energiei din glucoză.
P.S. Pentru stimularea glicogenezei hepatice și mus­culare dați fetiței fructe goji.
Îi doresc fetiței multă sănătate!