"E cert că guvernanţii nu au o soluţie pentru Oltchim"
- A trecut primul trimestru din acest an şi nu se întrevede o îmbunătăţire a traiului românilor, după cum promisese USL. Dimpotrivă, preţurile au crescut şi se anunţă concedieri masive în sectorul economic de stat. În plus, în ultima vreme, au apărut mai multe declaraţii îngrijorătoare ale unor lideri liberali, care pun la îndoială capacitatea guvernului de a menţine economia pe linia de plutire şi chiar direcţia întregii politici de guvernare. E o situaţie gravă care, într-adevăr, se cere semnalată, sau sunt mai degrabă semnele unor conflicte în USL şi, eventual, ale unui şantaj exercitat de PNL asupra partenerului său la guvernare, PSD?
- Pe de o parte, există o realitate economică pe care nu pot s-o mascheze la nesfârşit, pe de altă parte, sigur că PNL profită de situaţie, pentru a da vina pe PSD, neasumându-şi responsabilitatea în cazul unui eşec al guvernării. Primul a atacat Sorin Frunzăverde, baronul de Caraş-Severin, care a declarat că situaţia bugetară este dramatică şi că trebuie să fim fericiţi dacă vom putea plăti salariile, pensiile şi tranşa de datorie către FMI din acest an. Afirmaţia a fost imediat dezminţită de premierul Ponta, preşedintele Băsescu şi guvernatorul BNR, Isărescu. Cei trei au susţinut, pe rând, că sunt bani suficienţi pentru cheltuielile statului. Însă, argumentul folosit de Băsescu pentru a ne convinge e, în sine, alarmant. Domnia sa a afirmat că avem de plătit în total, anul acesta, cinci miliarde de euro, dar să stăm liniştiţi, pentru că există o rezervă la BNR de aproximativ cinci miliarde de euro. Păi dacă ajungem să apelăm la banii pentru zile negre, nu e în regulă. Cât putem rezista cu banii puşi deoparte? Un an? Şi pe urmă ce facem? Câtă vreme fabricile se închid una după alta, intră în şomaj câte o mie de oameni odată, ca acum la Oltchim, investiţii nu există, evaziunea fiscală înfloreşte, încasările la bugetul statului scad, de unde resurse pentru viitor? Din alte împrumuturi? La rândul lui, Crin Antonescu însuşi a spus că e foarte neclar încotro se îndreaptă guvernarea. Îl cred. Întâi, pentru că domnia sa e pe dinafara guvernului, apoi, pentru că nu are datele şi competenţele necesare pentru a face o prognoză corectă, în fine, pentru că nici nu-i prea pasă. Dar îl are în guvern pe Varujan Vosganian, care ştie ce situaţie economică avem şi care a mai mârâit câte ceva, nemulţumit de cum merg lucrurile. D-l Vosganian are dreptate să fie supărat, pentru că acum este cap de afiş pe pancartele protestatarilor de la Oltchim, împreună cu Crin Antonescu. Anul trecut, USL se erijase în apărătorul celor de la Oltchim, iar acum îi ignoră. Atunci îi plăceau USL-ului protestele de la Oltchim, acum trebuie să rezolve ce a promis şi nu poate. E deja cert că guvernanţii nu au o soluţie pentru Oltchim. Prin salvarea Oltchim, guvernarea USL şi-ar fi demonstrat priceperea şi eficienţa. Ar fi fost o bună carte de vizită pentru guvernul Ponta. Dar iată că nu e în stare să-şi facă această carte de vizită. În fine, a mai apărut şi Relu Fenechiu, ministrul Transporturilor, celebru pe plan european pentru problemele pe care le are cu Justiţia, care a spus că FMI nu mai are încredere în guvern. Acum, declaraţiile domniei sale trebuie luate cu precauţie, că nu credem să-i fi spus tocmai lui, delegaţia FMI aşa ceva. Dar dacă e adevărat ce susţine, sună ca un autodenunţ. Înseamnă că de vină e chiar guvernul din care face parte d-l Fenechiu. Pentru că guvernele PD-L au reuşit să respecte acordul cu FMI, n-au avut astfel de probleme. De altfel, prim-ministrul Victor Ponta, a declarat că d-l Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, ar trebui să-i fixeze ţintele de guvernare, pentru că el nu este obişnuit cu ţintele în mişcare şi prea puţin vizibile. E ciudat, pentru că d-l Barroso i-a dat astă vară o listă clară, în raportul Mecanismului de Cooperare şi Verificare al UE, de acum câteva luni, au apărut cam aceleaşi probleme, iar preşedintele Traian Băsescu nu oboseşte să-i scrie lunar premierului ce are de făcut, repetând, de fapt, ce spune Comisia Europeană şi ce i-a mai spus şi el însuşi. Cât timp îi mai ia dlui Ponta până să vadă ţintele, foarte clare şi fixe?
"PSD şi PNL îşi pregătesc despărţirea"
- Faptul că PNL iese în public cu declaraţii războinice poate să indice şi o anumită tensiune între liberali şi socialişti, pe baza pactului Ponta-Băsescu?
- În mod sigur există insatisfacţie în tabăra liberală, şi nu doar pe acest subiect. În ciuda declaraţiilor de mare fidelitate şi de dragoste - "până când alegerile ne vor despărţi" -, dintre dnii Ponta şi Antonescu, e clar că PSD şi PNL nu aderă la aceleaşi valori, principii, norme... Şi-apoi, avem o experienţă în materie de coaliţii care ne arată că toate au cedat în faţa interesului electoral. Şi cum la anul vor fi alegeri pentru Parlamentul European şi pentru Preşedinţia României, e de aşteptat ca relaţiile dintre PNL şi PSD să se degradeze. Fiecare va încerca să-şi slujească propriul interes electoral cât mai bine. Fiecare calculează dacă sunt argumente pentru păstrarea alianţei şi când e momentul optim pentru ruperea ei. Deocamdată, însă, USL rămâne unită, oricâte speranţe ar nutri Opoziţia, care şi-a făcut din aşteptarea dezintegrării USL unica "strategie". Asta nu înseamnă că PNL şi PSD nu-şi pregătesc despărţirea, aşa încât la partaj să iasă în avantaj. PNL urmăreşte să se detaşeze de eşecurile guvernării şi să aibă o echipă de sprijin a candidaturii lui Crin Antonescu la preşedinţie, în frunte cu Klaus Iohannis. Iar PSD are în mânecă asul propriului candidat la preşedinţia României, în persoana lui Victor Ponta.
Pe de altă parte, pactul Ponta - Băsescu îi este favorabil şi lui Traian Băsescu, pentru că îl scuteşte de o nouă suspendare, orice ar mai zice liderii PNL, dar şi lui Victor Ponta, pentru că, graţie acestei înţelegeri, este considerat din nou frecventabil în UE. S-ar putea, totuşi, ca pactul să nu-i deranjeze foarte mult pe liberali în cazul când dnii Ponta şi Antonescu ar fi convenit o "diviziune a muncii". Ponta practică acum un discurs pro-european, măcar în străinătate, căci acasă trebuie să-l mai dreagă, pentru a nu supăra Antena 3, şi dă semne că poate coabita cu preşedintele Băsescu. Iar Antonescu, care nu are nici o treabă în Europa, că nici nu s-ar înţelege cu nimeni, utilizează un discurs naţionalist şi antiprezidenţial, ca să arate electoratului că în USL euroscepticismul şi antibăsismul n-au murit şi că lupta se duce în continuare cu aceeaşi vitejie.
"Justiţia e văzută în continuare ca un instrument politic"
- Nu, căci şi unii dintre liderii liberali, şi Dan Voiculescu, de la partidul Antenelor, au dosare grele pe rol. Şi ei urmăresc să rezolve aceste dosare punând mâna pe Justiţie. În ciuda încercărilor PDL de a face reformă în Justiţie, de a schimba mentalitatea faţă de Justiţie, omul politic român gândeşte tot aşa: dacă am controlul pe Justiţie, am puterea, după cum ne-a dezvăluit fără să vrea Dan Voiculescu. De aceea, bătălia pe Justiţie a devenit atât de înverşunată. USL continuă să o considere un instrument politic. Dacă ar fi apreciat că e independentă şi profesionistă, nu i-ar fi păsat cine o conduce. Vedem că nici la această dată nu sunt numiţi şefii Parchetului General şi al DNA, deşi am tot primit avertismente din partea Comisiei Europene pe tema asta. Un început de înţelegere se vede, totuşi. Preşedintele Băsescu l-a trimis pe Daniel Morar la Curtea Constituţională, renunţând să-l mai impună la Parchetul General, ceea ce i-a făcut pe unii să răsufle uşuraţi. Iar Ponta a trimis-o pe dna Mona Pivniceru, ministrul de Justiţie, tot la Curtea Constituţională. În felul acesta, s-a eliberat drumul negocierilor pentru şefii Parchetelor. Ponta a devenit ministru interimar al Justiţiei şi a promis că va propune rapid la conducerea Parchetelor oameni pentru care îşi vor da acordul şi Consiliul Superior al Magistraturii, şi preşedintele Băsescu.
La începutul săptămânii acesteia, d-l Ponta a anunţat că optează totuşi pentru o procedură de selecţie mai lungă şi mai greoaie, care va fi coordonată de viitorul ministru al Justiţiei. A părut tuturor că d-l Ponta încearcă să paseze pisica, din cauza presiunilor la care îl supun partenerii de guvernare. Posibilitatea ca la DNA să fie numită dna Laura Codruţa Kövesi, fost procuror general, a stârnit un val de proteste dinspre tabăra liberalo-voiculesciană, care l-a ameninţat şi cu bătaia pe d-l Ponta. Până la urmă, d-l Ponta a înaintat propunerile către CSM: Laura Codruţa Kövesi la şefia Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) şi Tiberiu Niţu în funcţia de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PÎCCJ). Probabil că vor primi avizul CSM şi semnătura preşedintelui Băsescu. Libertatea Justiţiei, care trebuie garantată de oamenii pe care îi numeşti în fruntea instituţiilor, este un criteriu fundamental în evaluarea unei societăţi şi un indicator, aş spune sacru, pentru gradul de democratizare al unei ţări, din perspectiva Occidentului. De aceea avem probleme cu aderarea la Spaţiul Schengen.
"PDL e în pericol, iar Băsescu e ameninţat de o singurătate politică primejdioasă"
- Lupte intestine se duc şi în opoziţie. Congresul PDL a fost la un pas să dezintegreze partidul. Ce se va întâmpla mai departe cu PDL?
- Nu e rău că în PDL a avut loc o competiţie, mai ales prin comparaţie cu celelalte partide. Pentru preşedinţia PNL a candidat Crin Antonescu de unul singur, acum va urma să se realeagă şi Victor Ponta la PSD, tot fără contracandidat. Problema apare când competiţia nu e corectă. Atunci se merge cu agresivitatea prea departe, se ajunge la acuzaţii grave şi e tăiată orice punte de dialog şi de colaborare ulterioare. PDL a evitat la milimetru, cel puţin pentru moment, ruperea partidului. Numai de aşa ceva nu mai avea nevoie. Destul că nu reuşeşte să se articuleze ca opoziţie. Nu ştiu dacă alegerea dnei Elena Udrea, în locul d-lui Vasile Blaga, rezolva această problemă. Mă tem că marca doar o schimbare de generaţie la vârf, dar nu şi una de strategie. De altfel, moţiunile lor erau asemănătoare. În ce priveşte moţiunea dnei Monica Macovei care, într-adevăr, reprezenta o transformare esenţială, nu a obţinut decât 4,5% din voturi. E simptomatic pentru PDL, dar nu surprinzător, scorul pe care l-a luat dna Macovei. Nu se aştepta nimeni să câştige, dar un procentaj mai mare ar fi arătat o pondere mai importantă a părţii vii şi de calitate din acest partid. Or, acest vot şi victoria d-lui Vasile Blaga demonstrează că PDL, în ciuda pretenţiilor sale de mare partid reformist, este ca toate celelalte partide, că are aceleaşi practici şi năravuri şi că, dacă a făcut ceva reformă la guvernare, a făcut-o împins de la spate de preşedintele Băsescu, de premierul Boc şi de UE, nu din convingere. Dovadă că în campaniile electorale de anul trecut, în loc să-şi asume măsurile de guvernare, candidaţii PDL băgau capul în pământ, îşi cereau scuze şi se ascundeau sub culori şi nume de organizaţii diferite. Bomboana pe colivă a pus-o preşedintele Băsescu, care, dincolo de faptul că s-a implicat nepermis de mult în alegerile interne ale PDL, după aflarea rezultatului, a difuzat pe internet un discurs de despărţire de PDL. Cred că este cea mai ridicolă declaraţie făcută de domnia sa în cursul celor două mandate de preşedinte. Să te desparţi în felul ăsta de un partid care, de bine, de rău, ţi-a fost alături în guvernare şi în cele două suspendări din funcţie, nu e fairplay şi nu e nici indicat politic. D-l Băsescu îşi asigură o singurătate politică primejdioasă.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
