TIA ȘERBĂNESCU - "Dacă ajungem să apelăm la banii pentru zile negre, nu e în regulă"

Analiza politică a lunii MARTIE

"E cert că guvernanții nu au o soluție pentru Oltchim"

- A trecut primul trimestru din acest an și nu se întrevede o îmbunătățire a traiului românilor, după cum promisese USL. Dimpotrivă, prețurile au crescut și se anunță concedieri masive în sectorul economic de stat. În plus, în ultima vreme, au apărut mai multe declarații îngrijorătoare ale unor lideri liberali, care pun la îndoială capacitatea guvernului de a menține economia pe linia de plutire și chiar direcția întregii politici de guvernare. E o situație gravă care, în­tr-adevăr, se cere semnalată, sau sunt mai degrabă sem­­nele unor conflicte în USL și, eventual, ale unui șan­taj exercitat de PNL asupra partenerului său la gu­vernare, PSD?

- Pe de o parte, există o realitate economică pe care nu pot s-o mascheze la nesfârșit, pe de altă parte, sigur că PNL profită de situație, pentru a da vina pe PSD, neasumându-și responsabilitatea în cazul unui eșec al guvernării. Primul a atacat Sorin Frunzăverde, baronul de Caraș-Severin, care a declarat că situația bugetară es­te dramatică și că trebuie să fim fericiți dacă vom putea plăti salariile, pensiile și tranșa de datorie către FMI din acest an. Afirmația a fost imediat dezmințită de premierul Ponta, președintele Băsescu și guver­natorul BNR, Isărescu. Cei trei au susținut, pe rând, că sunt bani suficienți pentru cheltuielile statului. Însă, argumentul folosit de Băsescu pentru a ne convinge e, în sine, alarmant. Domnia sa a afirmat că avem de plătit în total, anul acesta, cinci miliarde de euro, dar să stăm liniștiți, pentru că există o rezervă la BNR de aproxi­mativ cinci miliarde de euro. Păi dacă ajungem să ape­lăm la banii pentru zile negre, nu e în regulă. Cât putem rezista cu banii puși deoparte? Un an? Și pe urmă ce facem? Câtă vreme fabricile se închid una după alta, in­tră în șomaj câte o mie de oameni odată, ca acum la Oltchim, investiții nu există, evaziunea fiscală înflo­rește, încasările la bugetul statului scad, de unde re­surse pentru viitor? Din alte împrumuturi? La rândul lui, Crin Antonescu însuși a spus că e foarte neclar în­cotro se îndreaptă guvernarea. Îl cred. Întâi, pentru că domnia sa e pe dinafara guvernului, apoi, pentru că nu are datele și competențele necesare pentru a face o prognoză corectă, în fine, pentru că nici nu-i prea pasă. Dar îl are în guvern pe Varujan Vosganian, care știe ce situație economică avem și care a mai mârâit câte ceva, nemulțumit de cum merg lucrurile. D-l Vosganian are dreptate să fie supărat, pentru că acum este cap de afiș pe pancartele protestatarilor de la Oltchim, împreună cu Crin Antonescu. Anul trecut, USL se erijase în apă­ră­torul celor de la Oltchim, iar acum îi ignoră. Atunci îi plăceau USL-ului protestele de la Oltchim, acum trebuie să rezolve ce a promis și nu poate. E deja cert că guvernanții nu au o soluție pentru Oltchim. Prin salvarea Oltchim, guvernarea USL și-ar fi demonstrat priceperea și eficiența. Ar fi fost o bună carte de vizită pentru guvernul Ponta. Dar iată că nu e în stare să-și facă această carte de vizită. În fine, a mai apărut și Relu Fenechiu, ministrul Transporturilor, celebru pe plan european pentru problemele pe care le are cu Justiția, care a spus că FMI nu mai are încredere în guvern. Acum, declarațiile domniei sale trebuie luate cu pre­cauție, că nu credem să-i fi spus tocmai lui, delegația FMI așa ceva. Dar dacă e adevărat ce susține, sună ca un autodenunț. Înseamnă că de vină e chiar guvernul din care face parte d-l Fenechiu. Pentru că guvernele PD-L au reușit să respecte acordul cu FMI, n-au avut astfel de probleme. De altfel, prim-ministrul Victor Pon­ta, a declarat că d-l Jose Manuel Barroso, preșe­dintele Comisiei Europene, ar trebui să-i fixeze țintele de guvernare, pentru că el nu este obișnuit cu țintele în mișcare și prea puțin vizibile. E ciudat, pentru că d-l Barroso i-a dat astă vară o listă clară, în raportul Meca­nismului de Cooperare și Verificare al UE, de acum câ­teva luni, au apărut cam aceleași probleme, iar preșe­dintele Traian Băsescu nu obosește să-i scrie lunar premierului ce are de făcut, repetând, de fapt, ce spune Comisia Europeană și ce i-a mai spus și el însuși. Cât timp îi mai ia dlui Ponta până să vadă țintele, foarte clare și fixe?

"PSD și PNL își pregătesc despărțirea"

- Faptul că PNL iese în public cu declarații răz­boinice poate să indice și o anumită tensiune între liberali și socialiști, pe baza pactului Ponta-Băsescu?

- În mod sigur există insatisfacție în tabăra liberală, și nu doar pe acest subiect. În ciuda declarațiilor de mare fidelitate și de dragoste - "până când alegerile ne vor despărți" -, dintre dnii Ponta și Antonescu, e clar că PSD și PNL nu aderă la aceleași valori, principii, nor­me... Și-apoi, avem o experiență în materie de coa­liții care ne arată că toate au cedat în fața interesului elec­toral. Și cum la anul vor fi alegeri pentru Parlamentul European și pentru Președinția României, e de așteptat ca relațiile dintre PNL și PSD să se degradeze. Fiecare va încerca să-și slujească propriul interes electoral cât mai bine. Fiecare calculează dacă sunt argumente pen­tru păstrarea alianței și când e momentul optim pentru ruperea ei. Deocamdată, însă, USL rămâne unită, oricâ­te speranțe ar nutri Opoziția, care și-a făcut din aștep­tarea dezintegrării USL unica "strategie". Asta nu înseamnă că PNL și PSD nu-și pregătesc despăr­țirea, așa încât la partaj să iasă în avantaj. PNL urmărește să se detașeze de eșecurile guvernării și să aibă o echipă de sprijin a candidaturii lui Crin Antonescu la preșe­din­ție, în frunte cu Klaus Iohannis. Iar PSD are în mâ­necă asul propriului candidat la președinția României, în persoana lui Victor Ponta.
Pe de altă parte, pactul Ponta - Băsescu îi este favo­rabil și lui Traian Băsescu, pentru că îl scutește de o nouă suspendare, orice ar mai zice liderii PNL, dar și lui Victor Ponta, pentru că, grație acestei înțelegeri, este con­siderat din nou frecventabil în UE. S-ar putea, to­tuși, ca pactul să nu-i deranjeze foarte mult pe liberali în cazul când dnii Ponta și Antonescu ar fi convenit o "diviziune a muncii". Ponta practică acum un discurs pro-european, măcar în străinătate, căci acasă trebuie să-l mai dreagă, pentru a nu supăra Antena 3, și dă sem­ne că poate coabita cu președintele Băsescu. Iar Antonescu, care nu are nici o treabă în Europa, că nici nu s-ar înțelege cu nimeni, utilizează un discurs națio­nalist și antiprezidențial, ca să arate electoratului că în USL euroscepticismul și antibăsismul n-au murit și că lupta se duce în continuare cu aceeași vitejie.

"Justiția e văzută în continuare ca un instrument politic"

- În privința numirii procurorilor șefi la Par­chetul General și la DNA, probabil că liberalii nu mai mimează nemulțumirea...

- Nu, căci și unii dintre liderii liberali, și Dan Voi­culescu, de la partidul Antenelor, au dosare grele pe rol. Și ei urmăresc să rezolve aceste dosare punând mâ­na pe Justiție. În ciuda încercărilor PDL de a face reformă în Justiție, de a schimba mentalitatea față de Justiție, omul politic român gândește tot așa: dacă am con­trolul pe Justiție, am puterea, după cum ne-a dezvă­luit fără să vrea Dan Voiculescu. De aceea, bătălia pe Jus­tiție a devenit atât de înverșunată. USL continuă să o considere un instrument politic. Dacă ar fi apreciat că e independentă și profesionistă, nu i-ar fi păsat cine o conduce. Vedem că nici la această dată nu sunt nu­miți șefii Parchetului General și al DNA, deși am tot primit avertismente din partea Comisiei Europene pe tema asta. Un început de înțelegere se vede, totuși. Președintele Băsescu l-a trimis pe Daniel Morar la Curtea Constituțională, renunțând să-l mai impună la Par­chetul General, ceea ce i-a făcut pe unii să răsufle ușu­rați. Iar Ponta a trimis-o pe dna Mona Pivniceru, mi­nistrul de Justiție, tot la Curtea Constituțională. În felul acesta, s-a eliberat drumul negocierilor pentru șe­fii Parchetelor. Ponta a devenit ministru interimar al Justiției și a promis că va propune rapid la conducerea Parchetelor oameni pentru care își vor da acordul și Consiliul Superior al Magistraturii, și președintele Bă­ses­cu.
La începutul săptămânii acesteia, d-l Ponta a anun­țat că optează totuși pentru o procedură de selecție mai lungă și mai greoaie, care va fi coordonată de viitorul ministru al Justiției. A părut tuturor că d-l Ponta în­cearcă să paseze pisica, din cauza presiunilor la care îl supun partenerii de guvernare. Posibilitatea ca la DNA să fie numită dna Laura Codruța Kövesi, fost procuror ge­neral, a stârnit un val de proteste dinspre tabăra li­beralo-voiculesciană, care l-a amenințat și cu bătaia pe d-l Ponta. Până la urmă, d-l Ponta a înaintat propu­nerile către CSM: Laura Codruța Kövesi la șefia Direcției Naționale Anticorupție (DNA) și Tiberiu Nițu în func­ția de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ). Probabil că vor primi avizul CSM și semnătura președintelui Bă­sescu. Libertatea Justiției, care trebuie garantată de oamenii pe care îi numești în fruntea instituțiilor, este un criteriu fundamental în evaluarea unei societăți și un indicator, aș spune sacru, pentru gradul de demo­cratizare al unei țări, din perspectiva Occidentului. De aceea avem pro­bleme cu aderarea la Spațiul Schengen.

"PDL e în pericol, iar Băsescu e amenințat de o singurătate politică primejdioasă"

- Lupte intestine se duc și în opoziție. Congresul PDL a fost la un pas să dezintegreze partidul. Ce se va întâmpla mai departe cu PDL?

- Nu e rău că în PDL a avut loc o competiție, mai ales prin comparație cu celelalte partide. Pentru pre­ședinția PNL a candidat Crin Antonescu de unul singur, acum va urma să se realeagă și Victor Ponta la PSD, tot fără contracandidat. Problema apare când compe­ti­ția nu e corectă. Atunci se merge cu agresivitatea prea de­­parte, se ajunge la acuzații grave și e tăiată orice punte de dialog și de colaborare ulterioare. PDL a evi­tat la milimetru, cel puțin pentru moment, ruperea par­ti­dului. Numai de așa ceva nu mai avea nevoie. Destul că nu reușește să se articuleze ca opoziție. Nu știu dacă ale­gerea dnei Elena Udrea, în locul d-lui Vasile Blaga, re­zolva această problemă. Mă tem că marca doar o schim­­bare de generație la vârf, dar nu și una de stra­tegie. De altfel, moțiunile lor erau asemănătoare. În ce pri­vește moțiunea dnei Monica Macovei care, într-ade­văr, reprezenta o transformare esențială, nu a obținut decât 4,5% din voturi. E simptomatic pentru PDL, dar nu surprinzător, scorul pe care l-a luat dna Macovei. Nu se aștepta nimeni să câștige, dar un procentaj mai ma­re ar fi arătat o pondere mai importantă a părții vii și de calitate din acest partid. Or, acest vot și victoria d-lui Vasile Blaga demonstrează că PDL, în ciuda pre­ten­­ții­lor sale de mare partid reformist, este ca toate ce­le­lalte partide, că are aceleași practici și năravuri și că, dacă a făcut ceva reformă la guvernare, a făcut-o îm­pins de la spate de președintele Băsescu, de premierul Boc și de UE, nu din convingere. Dovadă că în campa­niile electorale de anul trecut, în loc să-și asume mă­su­rile de guvernare, candidații PDL băgau capul în pă­mânt, își cereau scuze și se ascundeau sub culori și nu­me de organizații diferite. Bomboana pe colivă a pus-o președintele Băsescu, care, dincolo de faptul că s-a implicat nepermis de mult în alegerile interne ale PDL, du­pă aflarea rezultatului, a difuzat pe internet un dis­curs de despărțire de PDL. Cred că este cea mai ridi­colă declarație făcută de domnia sa în cursul celor două mandate de președinte. Să te desparți în felul ăsta de un partid care, de bine, de rău, ți-a fost alături în gu­ver­nare și în cele două suspendări din funcție, nu e fairplay și nu e nici indicat politic. D-l Băsescu își asi­gură o sin­gurătate politică primejdioasă.