Dacă ne uităm atenţi în societatea noastră, în ultimii 23 de ani, vom descoperi mii de exemple în acest sens. Am în faţă un caz de la Cluj-Napoca: Liceul Teoretic "Gheorghe Şincai", unul dintre cele mai bune licee din ţară. În urma unei evaluări recente, la 22 de indicatori de performanţă a obţinut calificativul "Foarte Bine", iar la alţi 2 indicatori, calificativul "Excelent". Acesta din urmă se obţine foarte greu şi vizează "eficacitatea educaţională". Pentru rezultatele remarcabile de la bacalaureatul din vara trecută, liceul a fost propulsat pe primul loc în ierarhia şcolilor clujene. Până aici, totul e bine, totul e admirabil. Dar, cum spuneam, nu putea rămâne la nesfârşit un spaţiu al echilibrului, unde profesorii şi elevii, spre mulţumirea părinţilor, îşi găsiseră starea de normalitate. Pe baza noii legi a învăţământului, Inspectoratul Şcolar Judeţean şi însuşi inspectorul general Valentin Cuibuş, cu binecuvântarea (sau la ordinul?) ministerului educaţiei, s-a gândit la un experiment. Ce-ar fi, şi-au spus domnii inspectori, să eliminăm clasele de real de la "Şincai" şi să-l transformăm în liceu umanist? Afară cu matematica şi informatica, trăiască "umanioarele"! Uşor de zis, mai ales când nu calculezi atent consecinţele. Pe de o parte, mulţi profesori rămân pe drumuri. Pe de alta, armonia şi complexitatea programei şcolare ar avea de suferit, iar părinţii, comunitatea în general, n-ar mai avea unde să-şi trimită copiii cu înclinaţii spre ştiinţele exacte. Tot ce s-a construit de-a lungul anilor, cu un şir îndelungat de eforturi, sudoare şi lacrimi, de către profesori, elevi şi părinţi, ar urma, potrivit înţelepciunii "inspectorale", să devină amintire. Domnii din cabinetele locale, dar şi din cele de la Bucureşti, doresc o "superspecializare", indiferent cu ce costuri! Liceul mixt, real/uman, aşa cum s-a pomenit de la bătrânii dascăli interbelici, nu mai este pe placul "experimentatorilor" cu mânecuţe ai prezentului. Dânşii doresc "acţiune", "motor", nu se împacă deloc cu liniştea, cu stabilitatea, cu tradiţia şi performanţa. Din păcate, iresponsabila patimă a schimbărilor permanente, parcă extrasă din arsenalul "revoluţiei permanente" a lui Lev Troţki, are, în cazul liceului "Şincai", încă o consecinţă dramatică: prin eliminarea profilului real şi împuţinarea numărului elevilor şi profesorilor, inspectoratul sau chiar ministerul va ordona mutarea şcolii într-un spaţiu mai mic. Este exact dorinţa bisericii reformate maghiare, care depune intense stăruinţe să anuleze proprietatea statului român asupra întregului patrimoniu construit ce i-a revenit de drept, după Marea Unire din 1918. Liceul "Gheorghe Şincai" a fost, înainte de 1918, colegiu reformat. Naţionalizat, a devenit Liceul românesc "Constantin Anghelescu". Sub comunişti, s-a numit "Ady-Şincai", iar din 1990, a primit numele actual. Ce doresc domnii inspectori? Să întoarcă roata istoriei? Nu pot să nu le amintesc o tristă constatare a istoricului Vasile Lechinţan: "Mă doare inima să văd, dimineaţa, cum elevii maghiari vin în centrul oraşului la şcoală, în timp ce românii se îndreaptă spăşiţi şi timizi spre şcolile de la periferie". Asta se întâmplă din cauza scandaloaselor retrocedări ale şcolilor centrale clujene către bisericile maghiare. Liceul "Şincai" are "şansa" de a urma destinul liceului sanitar "Victor Babeş", al liceului de muzică "Sigismund Toduţă", al clădirii "Bastilia" a colegiului reformat, al liceului "Samuel Brassai" şi al fostului liceu piarist, confiscate recent de bisericile maghiare, şi alungate la periferia oraşului. Dacă nu ne pricepem să ne apărăm valorile, să ne amintim cel puţin că şi acest liceu a fost construit din fondurile publice acordate de principii calvini/reformaţi ai Transilvaniei, în secolele XVI-XVII, deopotrivă pentru români şi maghiari, dar confiscate, treptat, de aceştia din urmă. Arhivele sunt pline de astfel de triste poveşti, mai ales că, după 1989, s-a încercat cu îndârjire legalizarea acestor nedreptăţi istorice, prin falsuri "preoţeşti" şi ignoranţă jenantă din partea judecătorilor români.
Troţki la... Cluj-Napoca
Potrivit unei nefericite tradiţii, în România, dacă ceva merge bine, neapărat se va găsi cineva care va depune toate străduinţele să schimbe semnul "plus" cu "minus", să strice şi să sfarme.
Dacă ne uităm atenţi în societatea noastră, în ultimii 23 de ani, vom descoperi mii de exemple în acest sens. Am în faţă un caz de la Cluj-Napoca: Liceul Teoretic "Gheorghe Şincai", unul dintre cele mai bune licee din ţară. În urma unei evaluări recente, la 22 de indicatori de performanţă a obţinut calificativul "Foarte Bine", iar la alţi 2 indicatori, calificativul "Excelent". Acesta din urmă se obţine foarte greu şi vizează "eficacitatea educaţională". Pentru rezultatele remarcabile de la bacalaureatul din vara trecută, liceul a fost propulsat pe primul loc în ierarhia şcolilor clujene. Până aici, totul e bine, totul e admirabil. Dar, cum spuneam, nu putea rămâne la nesfârşit un spaţiu al echilibrului, unde profesorii şi elevii, spre mulţumirea părinţilor, îşi găsiseră starea de normalitate. Pe baza noii legi a învăţământului, Inspectoratul Şcolar Judeţean şi însuşi inspectorul general Valentin Cuibuş, cu binecuvântarea (sau la ordinul?) ministerului educaţiei, s-a gândit la un experiment. Ce-ar fi, şi-au spus domnii inspectori, să eliminăm clasele de real de la "Şincai" şi să-l transformăm în liceu umanist? Afară cu matematica şi informatica, trăiască "umanioarele"! Uşor de zis, mai ales când nu calculezi atent consecinţele. Pe de o parte, mulţi profesori rămân pe drumuri. Pe de alta, armonia şi complexitatea programei şcolare ar avea de suferit, iar părinţii, comunitatea în general, n-ar mai avea unde să-şi trimită copiii cu înclinaţii spre ştiinţele exacte. Tot ce s-a construit de-a lungul anilor, cu un şir îndelungat de eforturi, sudoare şi lacrimi, de către profesori, elevi şi părinţi, ar urma, potrivit înţelepciunii "inspectorale", să devină amintire. Domnii din cabinetele locale, dar şi din cele de la Bucureşti, doresc o "superspecializare", indiferent cu ce costuri! Liceul mixt, real/uman, aşa cum s-a pomenit de la bătrânii dascăli interbelici, nu mai este pe placul "experimentatorilor" cu mânecuţe ai prezentului. Dânşii doresc "acţiune", "motor", nu se împacă deloc cu liniştea, cu stabilitatea, cu tradiţia şi performanţa. Din păcate, iresponsabila patimă a schimbărilor permanente, parcă extrasă din arsenalul "revoluţiei permanente" a lui Lev Troţki, are, în cazul liceului "Şincai", încă o consecinţă dramatică: prin eliminarea profilului real şi împuţinarea numărului elevilor şi profesorilor, inspectoratul sau chiar ministerul va ordona mutarea şcolii într-un spaţiu mai mic. Este exact dorinţa bisericii reformate maghiare, care depune intense stăruinţe să anuleze proprietatea statului român asupra întregului patrimoniu construit ce i-a revenit de drept, după Marea Unire din 1918. Liceul "Gheorghe Şincai" a fost, înainte de 1918, colegiu reformat. Naţionalizat, a devenit Liceul românesc "Constantin Anghelescu". Sub comunişti, s-a numit "Ady-Şincai", iar din 1990, a primit numele actual. Ce doresc domnii inspectori? Să întoarcă roata istoriei? Nu pot să nu le amintesc o tristă constatare a istoricului Vasile Lechinţan: "Mă doare inima să văd, dimineaţa, cum elevii maghiari vin în centrul oraşului la şcoală, în timp ce românii se îndreaptă spăşiţi şi timizi spre şcolile de la periferie". Asta se întâmplă din cauza scandaloaselor retrocedări ale şcolilor centrale clujene către bisericile maghiare. Liceul "Şincai" are "şansa" de a urma destinul liceului sanitar "Victor Babeş", al liceului de muzică "Sigismund Toduţă", al clădirii "Bastilia" a colegiului reformat, al liceului "Samuel Brassai" şi al fostului liceu piarist, confiscate recent de bisericile maghiare, şi alungate la periferia oraşului. Dacă nu ne pricepem să ne apărăm valorile, să ne amintim cel puţin că şi acest liceu a fost construit din fondurile publice acordate de principii calvini/reformaţi ai Transilvaniei, în secolele XVI-XVII, deopotrivă pentru români şi maghiari, dar confiscate, treptat, de aceştia din urmă. Arhivele sunt pline de astfel de triste poveşti, mai ales că, după 1989, s-a încercat cu îndârjire legalizarea acestor nedreptăţi istorice, prin falsuri "preoţeşti" şi ignoranţă jenantă din partea judecătorilor români.
Dacă ne uităm atenţi în societatea noastră, în ultimii 23 de ani, vom descoperi mii de exemple în acest sens. Am în faţă un caz de la Cluj-Napoca: Liceul Teoretic "Gheorghe Şincai", unul dintre cele mai bune licee din ţară. În urma unei evaluări recente, la 22 de indicatori de performanţă a obţinut calificativul "Foarte Bine", iar la alţi 2 indicatori, calificativul "Excelent". Acesta din urmă se obţine foarte greu şi vizează "eficacitatea educaţională". Pentru rezultatele remarcabile de la bacalaureatul din vara trecută, liceul a fost propulsat pe primul loc în ierarhia şcolilor clujene. Până aici, totul e bine, totul e admirabil. Dar, cum spuneam, nu putea rămâne la nesfârşit un spaţiu al echilibrului, unde profesorii şi elevii, spre mulţumirea părinţilor, îşi găsiseră starea de normalitate. Pe baza noii legi a învăţământului, Inspectoratul Şcolar Judeţean şi însuşi inspectorul general Valentin Cuibuş, cu binecuvântarea (sau la ordinul?) ministerului educaţiei, s-a gândit la un experiment. Ce-ar fi, şi-au spus domnii inspectori, să eliminăm clasele de real de la "Şincai" şi să-l transformăm în liceu umanist? Afară cu matematica şi informatica, trăiască "umanioarele"! Uşor de zis, mai ales când nu calculezi atent consecinţele. Pe de o parte, mulţi profesori rămân pe drumuri. Pe de alta, armonia şi complexitatea programei şcolare ar avea de suferit, iar părinţii, comunitatea în general, n-ar mai avea unde să-şi trimită copiii cu înclinaţii spre ştiinţele exacte. Tot ce s-a construit de-a lungul anilor, cu un şir îndelungat de eforturi, sudoare şi lacrimi, de către profesori, elevi şi părinţi, ar urma, potrivit înţelepciunii "inspectorale", să devină amintire. Domnii din cabinetele locale, dar şi din cele de la Bucureşti, doresc o "superspecializare", indiferent cu ce costuri! Liceul mixt, real/uman, aşa cum s-a pomenit de la bătrânii dascăli interbelici, nu mai este pe placul "experimentatorilor" cu mânecuţe ai prezentului. Dânşii doresc "acţiune", "motor", nu se împacă deloc cu liniştea, cu stabilitatea, cu tradiţia şi performanţa. Din păcate, iresponsabila patimă a schimbărilor permanente, parcă extrasă din arsenalul "revoluţiei permanente" a lui Lev Troţki, are, în cazul liceului "Şincai", încă o consecinţă dramatică: prin eliminarea profilului real şi împuţinarea numărului elevilor şi profesorilor, inspectoratul sau chiar ministerul va ordona mutarea şcolii într-un spaţiu mai mic. Este exact dorinţa bisericii reformate maghiare, care depune intense stăruinţe să anuleze proprietatea statului român asupra întregului patrimoniu construit ce i-a revenit de drept, după Marea Unire din 1918. Liceul "Gheorghe Şincai" a fost, înainte de 1918, colegiu reformat. Naţionalizat, a devenit Liceul românesc "Constantin Anghelescu". Sub comunişti, s-a numit "Ady-Şincai", iar din 1990, a primit numele actual. Ce doresc domnii inspectori? Să întoarcă roata istoriei? Nu pot să nu le amintesc o tristă constatare a istoricului Vasile Lechinţan: "Mă doare inima să văd, dimineaţa, cum elevii maghiari vin în centrul oraşului la şcoală, în timp ce românii se îndreaptă spăşiţi şi timizi spre şcolile de la periferie". Asta se întâmplă din cauza scandaloaselor retrocedări ale şcolilor centrale clujene către bisericile maghiare. Liceul "Şincai" are "şansa" de a urma destinul liceului sanitar "Victor Babeş", al liceului de muzică "Sigismund Toduţă", al clădirii "Bastilia" a colegiului reformat, al liceului "Samuel Brassai" şi al fostului liceu piarist, confiscate recent de bisericile maghiare, şi alungate la periferia oraşului. Dacă nu ne pricepem să ne apărăm valorile, să ne amintim cel puţin că şi acest liceu a fost construit din fondurile publice acordate de principii calvini/reformaţi ai Transilvaniei, în secolele XVI-XVII, deopotrivă pentru români şi maghiari, dar confiscate, treptat, de aceştia din urmă. Arhivele sunt pline de astfel de triste poveşti, mai ales că, după 1989, s-a încercat cu îndârjire legalizarea acestor nedreptăţi istorice, prin falsuri "preoţeşti" şi ignoranţă jenantă din partea judecătorilor români.
Alte articole din acest numar
- MIHAI MIRON - "România ar putea produce alimente pentru 80 de milioane de locuitori"
- SELECŢIA "FORMULA AS"
- Îndrăgostire sau iubire?
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
