Dacă ne uităm atenți în societatea noastră, în ultimii 23 de ani, vom descoperi mii de exemple în acest sens. Am în față un caz de la Cluj-Napoca: Liceul Teoretic "Gheorghe Șincai", unul dintre cele mai bune licee din țară. În urma unei evaluări recente, la 22 de indicatori de performanță a obținut calificativul "Foarte Bine", iar la alți 2 indicatori, calificativul "Excelent". Acesta din urmă se obține foarte greu și vizează "eficacitatea educațională". Pentru rezultatele remarcabile de la bacalaureatul din vara trecută, liceul a fost propulsat pe primul loc în ierarhia școlilor clujene. Până aici, totul e bine, totul e admirabil. Dar, cum spuneam, nu putea rămâne la nesfârșit un spațiu al echilibrului, unde profesorii și elevii, spre mulțumirea părinților, își găsiseră starea de normalitate. Pe baza noii legi a învățământului, Inspectoratul Școlar Județean și însuși inspectorul general Valentin Cuibuș, cu binecuvântarea (sau la ordinul?) ministerului educației, s-a gândit la un experiment. Ce-ar fi, și-au spus domnii inspectori, să eliminăm clasele de real de la "Șincai" și să-l transformăm în liceu umanist? Afară cu matematica și informatica, trăiască "umanioarele"! Ușor de zis, mai ales când nu calculezi atent consecințele. Pe de o parte, mulți profesori rămân pe drumuri. Pe de alta, armonia și complexitatea programei școlare ar avea de suferit, iar părinții, comunitatea în general, n-ar mai avea unde să-și trimită copiii cu înclinații spre științele exacte. Tot ce s-a construit de-a lungul anilor, cu un șir îndelungat de eforturi, sudoare și lacrimi, de către profesori, elevi și părinți, ar urma, potrivit înțelepciunii "inspectorale", să devină amintire. Domnii din cabinetele locale, dar și din cele de la București, doresc o "superspecializare", indiferent cu ce costuri! Liceul mixt, real/uman, așa cum s-a pomenit de la bătrânii dascăli interbelici, nu mai este pe placul "experimentatorilor" cu mânecuțe ai prezentului. Dânșii doresc "acțiune", "motor", nu se împacă deloc cu liniștea, cu stabilitatea, cu tradiția și performanța. Din păcate, iresponsabila patimă a schimbărilor permanente, parcă extrasă din arsenalul "revoluției permanente" a lui Lev Troțki, are, în cazul liceului "Șincai", încă o consecință dramatică: prin eliminarea profilului real și împuținarea numărului elevilor și profesorilor, inspectoratul sau chiar ministerul va ordona mutarea școlii într-un spațiu mai mic. Este exact dorința bisericii reformate maghiare, care depune intense stăruințe să anuleze proprietatea statului român asupra întregului patrimoniu construit ce i-a revenit de drept, după Marea Unire din 1918. Liceul "Gheorghe Șincai" a fost, înainte de 1918, colegiu reformat. Naționalizat, a devenit Liceul românesc "Constantin Anghelescu". Sub comuniști, s-a numit "Ady-Șincai", iar din 1990, a primit numele actual. Ce doresc domnii inspectori? Să întoarcă roata istoriei? Nu pot să nu le amintesc o tristă constatare a istoricului Vasile Lechințan: "Mă doare inima să văd, dimineața, cum elevii maghiari vin în centrul orașului la școală, în timp ce românii se îndreaptă spășiți și timizi spre școlile de la periferie". Asta se întâmplă din cauza scandaloaselor retrocedări ale școlilor centrale clujene către bisericile maghiare. Liceul "Șincai" are "șansa" de a urma destinul liceului sanitar "Victor Babeș", al liceului de muzică "Sigismund Toduță", al clădirii "Bastilia" a colegiului reformat, al liceului "Samuel Brassai" și al fostului liceu piarist, confiscate recent de bisericile maghiare, și alungate la periferia orașului. Dacă nu ne pricepem să ne apărăm valorile, să ne amintim cel puțin că și acest liceu a fost construit din fondurile publice acordate de principii calvini/reformați ai Transilvaniei, în secolele XVI-XVII, deopotrivă pentru români și maghiari, dar confiscate, treptat, de aceștia din urmă. Arhivele sunt pline de astfel de triste povești, mai ales că, după 1989, s-a încercat cu îndârjire legalizarea acestor nedreptăți istorice, prin falsuri "preoțești" și ignoranță jenantă din partea judecătorilor români.