Existenţa unei astfel de Comisii este garanţia că nimeni, nici un primar demolator ca Oprescu, nici un dictator nebun ca Ceauşescu, nu va cuteza să demoleze după cum îl taie capul. De altfel, pentru a putea demola în voie, dictatorul comunist fusese nevoit să desfiinţeze Comisia. După 1990, CNMI s-a străduit să-şi impună autoritatea şi a întins o aripă protectoare asupra multor monumente, inclusiv asupra vârfului Cârnic de la Roşia Montană. Însă ştirea din aceste zile întoarce lumea pe dos! Comisia pare a se fi plictisit să protejeze! A trecut la demolări! Şi pentru că nu s-a mai pomenit nicăieri pe lume ca o comisie a monumentelor să propună demolarea unor clădiri istorice, i-a zis "mutare". CNMI a decis "mutarea" prin demolare, cu 40 de metri, a Halei Matache, monument de arhitectură construit în 1887, pentru a face loc unui bulevard prin care un primar arogant doreşte să aducă şi mai mult trafic în centrul Capitalei. În zadar au venit "Arhitecţii Voluntari", o admirabilă asociaţie de profesionişti patrioţi, cu soluţia construirii unui pasaj boltit (portic), oarecum asemănătoare coloanelor de la Piaţa Romană, care ar costa mult mai puţin decât "mutarea” prin demolare. Comisia s-a arătat insensibilă la alternative. Comisia are poftă de... "sânge". Se vede ceva mortal în "regiunea fiinţei sale", cum ar spune poetul. Ceva s-a gripat în mecanismul cântăririi valorilor, istoricii, arhitecţii şi restauratorii din Comisie au ajuns într-o fundătură fără precedent. De aceea, organizaţiile neguvernamentale care se ocupă de protecţia patrimoniului (Asociaţia ActiveWatch, Asociaţia pentru Documentarea şi Protecţia Patrimoniului Pro.Do.Mo, Centrul de Resurse pentru participare publică CeRe, Asociaţia Salvaţi Bucureştiul, ViitorPlus-Asociaţia pentru dezvoltare durabilă, Rencontres du Patrimoine Europe-Roumanie, Asociaţia pentru Tranziţie Urbană şi Grupul pentru Patrimoniu şi Acţiune Civică), din "Platforma pentru oraşe durabile”, îi cer ministrului Culturii, Daniel Barbu, să nu semneze avizul pentru mutarea Halei Matache şi să organizeze o dezbatere publică serioasă legată de acest subiect. Din comunicatul acestor luptători pentru salvarea Bucureştiului aflăm, astfel, că pe ordinea de zi a şedinţei CNMI nu figurase la vedere discutarea avizului de demolare, care a fost practic acordat pe sub masă. De cine s-a temut Comisia? De propriile conştiinţe ale distinşilor membri? Mai mult, opţiunea menţinerii Halei pe actualul amplasament nici nu a fost luată în discuţie, semn că ordinul demolării venea din cabinetul medicului... răspopit Oprescu. "Apelăm cu încredere", spun petenţii, "la noul Ministru, Daniel Barbu, solicitându-i să intervină în această situaţie care atentează la integritatea patrimoniului construit, pe care are, de fapt, menirea să-l protejeze". Pentru a confirma decizia Comisiei, ministrul Culturii trebuie să-şi pună semnătura în aceste zile. Domnul Barbu n-ar trebui să facă jocurile unui primar obsedat de înnoiri urbane, cu preţul pierderii identităţii Bucureştiului. Măcar va ţine seama, speră militanţii din ONG-uri, de sfatul unui expert recunoscut în domeniu, cum este arhitectul Raluca Munteanu, de la Fundaţia Pro Patrimonio: "Hala este inima cartierului", spune doamna Munteanu, "are valoare simbolică, a dat numele cartierului şi este deosebit de valoroasă pentru structura de metal. Prin reconstrucţie se pierde valoarea istorică şi simbolică - va fi un fals".
Dacă Ministerul Culturii nu este instituţia obligată să protejeze acest monument, atunci pe mâinile cui a fost lăsat Bucureştiul?
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
